România sărbătorește, astăzi, 170 de ani de la dezrobirea romilor. În 20 februarie 1856, domnitorul Valahiei, Barbu Dimitrie Știrbei, adopta legea emancipării robilor romi, intitulată „Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești ” . Astfel, s-a pus capăt celei mai îndelungate robii atestate documentar (500 de ani) – cea din Țările Române.
Valahia a fost provincia în care robia a persistat cel mai mult. Anterior, emanciparea robilor a avut loc în Moldova la 10 decembrie (28 noiembrie sistem vechi) 1855, iar în Transilvania din 1786. Dezrobirea a reprezentat, printre altele, și un proiect pașoptist, fiind realizată prin contribuția a numeroși intelectuali ai vremii.
Fundalul economic al menținerii robiei
Contactat de PressHUB, Gelu Duminică, sociolog rom și cunoscut activist civic, a declarat că perioada îndelungată a practicii robiei a avut la bază motive economice. „Robii erau coloana vertebrală a economiei și nimeni nu voia să renunțe la ei. În momentul în care s-au dezrobit, au fost plătite despăgubiri, conform hrisoavelor, pentru 250.000 de robi. Iar sumele au fost destinate deținătorilor. Mai adăugați la această cifră și mulți alții, nu știm cât, care au fost dezrobiți de către proprietari fără solicitarea plății. Deci, atunci 250.000 reprezenta cam 7% din populația celor două principate. Enorm”, explică Gelu Duminică.
Cea mai lungă sclavie din Europa
Conform sociologului, schimbarea a venit în urma reorientării intelighenței române. „Și atunci, logic, mai ales în contextul în care noi am fost sub dominație și influență otomană, unde, la rândul ei, în spațiul otoman exista sclavie, nu părea nimic anormal. Provocarea a venit în momentul în care țările române au avut o aspirație europeană. Și când ideile unioniste au început să prindă contur și unioniștii au venit și au spus, sub influența revoluțiilor pașoptiste, că România trebuie să renunțe la «sclăvie »”.
Ce s-a întâmplat după dezrobire?
După cum a punctat și Gelu Duminică, dezrobirea nu a adus automat o îmbunătățire a condiției materiale a romilor. Numeroși sclavi au rămas de bunăvoie la vechii lor stăpâni, din dependență economică. „După dezrobirea de jure, lumea a considerat că s-a rezolvat problema. Nu s-a mai prea discutat despre această situație … Foarte puțini au înțeles ce înseamnă libertatea și nu-și doreau libertatea, pentru simplul motiv că nu o cunoșteau. Nu avea corespondență pentru ei libertatea … O parte dintre ei a rămas în ceea ce s-a numit robie voluntară”.
Totuși, o parte dintre aceștia au plecat de pe moșiile boierilor. O parte s-a îndreptat către zonele marginale ale statelor (spațiile neocupate) unde nu exista infrastructură și unde s-au ghetoizat. Alții au ales chiar să imigreze în Statele Unite, unde au format comunități. „Avem, puțin mai târziu, primul val de migrație, principala destinație fiind Statele Unite și anumite părți din Europa. Astfel, avem în Voivodina și în anumite regiuni din SUA, așa-numiții romi vlahi. Ei vorbesc ceea ce numesc «țigănește» o limbă română arhaică”.
Diferența dintre „robie” și „sclavie”
Gelu Duminică a subliniat că, în ciuda ideii de distincție, termenul de robie este sinonim cu cel de sclavie. În spatele confuziei, susține el, este o tenativă de minimizare a fenomenului sclaviei în Țările Române. „[Nu există decât o diferență] etimologică. Termenul sclavie este preluat din latină, robie – din slavonă. Tocmai de aceea pașoptișii nu vorbeau de robie, vorbeau de sclăvie. După care lumea a început, pe fondul traumei naționale, să nu recunoască ce s-a întâmplat. Și de asta am șters multe lucruri din istorie, pentru că nu ne-a plăcut ce ne arăta. Și atunci s-a venit cu ideea că «Nu a fost sclavie, a fost robie. E un pic altceva ». Nu, este același lucru”.
Impactul robiei în ziua de astăzi
Întrebat despre efectele persistente ale robiei romilor, Gelu Duminică s-a referit la condițiile materiale precare ale numeroaselor persoane rome, realizând o paralelă cu alte societăți care au trecut prin abolirea sclaviei și reintegrarea foștilor sclavi. „Statele Unite a avut o sclavie mai redusă ca durată decât a noastră, iar efectele încă sunt vizibile. Putem vedea toate problemele reclamate de liderii afro-americani. La 500 de ani vorbim de o perioadă dublă și mentalitățile s-au împământenit și mai bine … La nivel de dezvoltare socioeconomică, clivajele pe care le vedem în dezvoltarea foștilor sclavi – și aici este vorba doar de România, dar dovedește situația din România – o să vedeți că foștii sclavi trăiesc mult mai prost. România nu face excepție. Toate realitățile perioadei de sclavie se regăsesc încă în marginalizare, dezvoltare, acces la infrastructură și așa mai departe”.
Ministrul Muncii
Într-o declarație acordată pentru PressHUB, Ministrul Muncii, Petre Florin Manole (primul politician de etnie romă asumată care să ocupe funcția de ministru) a susținut că subiectul robiei nu este abordat suficient în educația românească și nici în discursul public
„Este o zi foarte importantă pentru memorie. Din păcate, nu este o zi care să se reflecte în educația de zi cu zi din școlile din România. Dacă ar fi să facem o comparație cu Statele Unite (evident, cu toate diferențele de rigoare) vedem cât de puțin există în conștiința publică acest subiect în România. Aproape deloc. Cu excepția organizațiilor non-guvernamentale rome, sunt foarte puține activități, comunicări, reprezentări ale acestei teme”, a declarat Petre Florin Manole.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
