2025 a fost anul în care România a rămas, în sfârșit, fără umbră. Un an în care statul s-a convins că nu se mai poate adăposti sub certitudinile altora. Strategia Națională de Apărare a Țării (SNApT) a fost modul în care statul a admis asta voalat, descriind riscuri pe care nu le mai poate transfera altora.
După umbră, arșița
2025 a început cu venirea lui Donald Trump la putere, tot eșichierul politic românesc curtându-i atenția în speranța unor câștiguri electorale. La o lună de la inaugurarea noii administrații, a venit discursul vicepreședintelui american J.D. Vance de la Conferința de Securitate de la Munich, unde România a fost menționată în mod direct. Un discurs seminal, care a risipit orice dubii asupra modului în care SUA se raportează la Europa.
Per total, anul a fost guvernat de oscilațiile mercuriale ale președintelui american, în încercarea de a „rezolva” conflictul din Ucraina.
La București, vestea reducerii semnificative a numărului de militari americani desfășurați în urma invaziei din Ucrainei în 2022 a lovit ca un duș rece.
Europa fierbe. La București temperaturile rămân blânde
De partea cealaltă a Atlanticului, Europa s-a trezit la realitate, cuprinsă de pregătiri de război, poate cel mai bine surprinse de declarația generalului francez Gen Fabien Mandon, șeful Statului Major, care a spus că țara trebuie să „accepte pierderea copiilor săi” în război. Declarație care a generat un tumult în societatea franceză, fiind repede minimizată de decidenții politici.
În Germania, Bundestag-ul a aprobat investiții record în industria de armament și mai important, cancelarul Friedrich Merz a adoptat o retorică la care puțini se așteptau. La patru ani de la începerea războiului, Berlinul conduce procesul de trezire a Europei.
Ce va însemna schimbarea Germaniei pentru dinamica franco-germană?
La Paris, elita franceză realizează că momentul pentru care s-au pregătit timp de decenii a sosit și pot prelua rolul de lider securitar în Europa. Problema este că această oportunitate istorică se suprapune cu un moment de instabilitate politică nemaivăzut de la protestele din mai 1968.
Mai la est, până și premierul maghiar Viktor Orban a recunoscut că o eventuală cădere a Ucrainei ar fi un dezastru pentru Ungaria.
În umbra propriilor limite
La București a fost un an greu, marcat de o campanie electorală care a polarizat societatea. În mai, parcursul României a fost asigurat pentru (încă) 5 ani, investitorii și partenerii europeni răsuflând ușurați. Au urmat măsurile de austeritate, nota de plată pentru dezmățul fiscal din ultimii ani.
Actuala conducere a primit o moștenire grea. Guvernele Ciolacu și Ciucă din timpul celui de-al doilea mandat al președintelui Iohannis au funcționat sub umbrela reflexului „capul plecat, sabia nu-l taie”. În locul unei discuții clare cu populația, pe fondul emoției de la începutul războiului din Ucraina, s-a ales opacitatea: livrările de armament au fost ascunse, iar decizia a creat un vid de sens pe care atât AUR, cât și propaganda rusă l-au exploatat.
Astăzi, acest vid face ca orice poziționare fermă pro-Ucraina să fie aproape imposibilă fără costuri interne majore. Chiar și așa, președintele Nicușor Dan a rămas consecvent în sprijinul Ucrainei (în limitele marjei politice disponibile) încă din timpul campaniei.
Această ambiguitate combinată cu împrumuturile nesăbuite ne-au dus într-o situație în care europenii nu se gândesc la noi ca mari contributori, pentru că ne-am ascuns. Și chiar dacă am vrea să compensăm acum, n-am putea din cauza problemelor financiare.
Consecința acestei abordări? În decembrie, președintele Nicușor Dan a mers la Helsinki împreună cu alte state europene de pe flancul estic pentru a discuta despre sprijinul pentru Ucraina. În aceeași zi, președintele finlandez dar și Polonia erau și la Berlin cu Marea Britanie, Franța și Germania pentru a discuta același subiect între țările care-au contat.
Strategia Națională de Apărare a Țării – Cu ochii-n soare
În recentul interviu pentru Politico, Nicușor Dan caracterizează poate cel mai bine anul 2025: economie mai presus de moralitate. E clar că relația cu SUA poate arăta mai bine numai pe „termen mediu”, ceea ce implică un termen scurt tulbure. Există similarități între SNApT și interviu, ambele observând trecerea la o geopolitică tranzacțională, o înclinare spre pragmatism și deja celebra expresie independență solidară, o disonanță lipsită de conținut.
SNApT vede doar riscuri regionale, escaladări, vulnerabilitatea Republicii Moldova, tensiuni majore dar fără riscuri iminente pentru noi – țara nu se află într-un pericol existențial în următorii ani, în timp ce Polonia sapă tranșee și vorbește de un posibil atac rusesc în următorii 3-5 ani.
Singurele ambiții de politică rezidă în procesul de reconstrucție a Ucrainei și accederea la OCDE. Pentru procesul de reconstrucție, strategia se bazează pe principiul de „trickled down” economic: România (și Republica Moldova) ar trebui să beneficieze de drumuri și investiții logistice care să susțină reconstrucția sudului Ucrainei.
În privința OCDE, situația este tulbure. Au mai rămas dosarele complicate, care includ justiția, investițiile și mai ales, guvernanța corporativă.
La nivel regional, Strategia Uniuni Europene pentru Marea Neagră a fost o veste bună, un cârlig de politică externă de care România se va agăța. E un teritoriu comod, unde va trebui să lucrăm cu vecinii de la sud de Dunăre, în calitate de singurul alt stat membru UE la Marea Neagră. Și să concurăm pentru găzduirea hub-ului de securitate pe care-l prevede strategia.
Citește si: Pacea fără liniște: Marea Neagră după război
Drept umbrelă
Dacă 2025 a fost anul în care umbrelele au dispărut, el a fost și anul în care am început, timid, să vedem cerul așa cum este. Suntem suspendați într-un purgatoriu al epifaniilor geopolitice: nu mai suntem chiar cu capul în nori, dar încă departe de-a fi cu picioarele pe pământ. A fost un an care ne-a forțat să ridicăm privirea, dar încă ne ferim instinctiv de arșița realității strategice.
O țară care nu-și vede limpede riscurile nu-și poate găsi un loc umbrit de unde să privească și să contribuie la mersul istoriei.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
