34 de ani de conflict înghețat: Republica Moldova comemorează Războiul din Transnistria

Luni, 2 martie, se împlinesc 34 de ani de la declanșarea Războiului din Transnistria, un conflict purtat între autoritățile atunci proaspăt-independentei Republici Moldova și milițiile transnistrene susținute de forțe ale Armatei Ruse. Armistițiul încheiat în 1992 a transformat războiul într-un conflict înghețat, rezultând în Republica Moldovenească a Transnistriei, un stat separatist nerecunoscut internațional, care se prezintă drept independent de Moldova.

În Chișinău a avut loc „Marșul Memoriei”, care a reunit câteva sute de participanți, dintre care, bineînțeles, un număr însemnat de veterani.

„Și când ne-au trezit noaptea și ne-au dus [la bătălie], eram speriat, nu știam ce-i. E o zi pentru memoria eroilor care au căzut. Băieți care au dreptul de așa sărbătoare.” a declarat unul dintre veterani pentru TV8 MD.

Maia Sandu: „Neutralitatea morală în fața agresiunii înseamnă nu doar lașitate, ci și minciună ”

Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a fost prezentă la marș, alături de Prim-Ministrul Alexandru Munteanu și de șeful legislativului, Igor Grosu. Aceasta a susținut un discurs în timpul evenimentului, transmite NewsMaker.md .

„Este o zi în care ne amintim nu doar faptele celor care au luptat, ci mai ales sacrificiul pe care l-au făcut. Pentru că libertatea a venit cu un preț greu. Pentru ea, sute de oameni și-au dat viața, alte zeci de mii și-au pus sănătatea, viitorul și liniștea celor dragi în pericol. În spatele fiecărui nume gravat pe o cruce stă o viață întreruptă prea devreme. În spatele fiecărui veteran stă o poveste de curaj, de dăruire pentru pământul moștenit de la înaintașii noștri” a declarat Maia Sandu.

Lidera de la Chișinău a mai făcut o trimitere la conflictul actual din Ucraina, referindu-se la istoria agresiunilor ruse față de statele din regiune.

„Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: în război, agresorul este cel care atacă. În 1992, agresorul a fost Rusia. Astăzi, în Ucraina, agresorul este Rusia. A spune că ambele părți sunt vinovate înseamnă a falsifica adevărul. Neutralitatea morală în fața agresiunii înseamnă nu doar lașitate, ci și minciună. Iar solidaritatea între popoarele care au cunoscut agresiunea este o datorie.”

Gorbaciov și schimbarea

Pe fondul reformelor ultimului lider sovietic, Mihail Sergheievici Gorbaciov, în Republica Sovietică Socialistă Moldova s-a format o mișcare pro-democrație, reunită în jurul Frontului Popular Moldovenesc (înființat în mai 1989). Conceput ca o formațiune menită să ofere o alternativă la Partidul Comunist, acesta a adoptat doleanțe naționale: revenirea la alfabetul latin și primarea limbii române în fața rusei.

Pentru a controla impulsurile naționaliste, autoritățile sovietice au creat, în 11 august 1989, o organizație de opoziție – Consiliul Unit al Colectivelor de Muncă (OSTK). Aceasta și-a găsit sprijinul în Transnistria, regiune autonomă din estul RSSM, dominată de ruși și ucraineni.

Citește și: Maia Sandu: „Moldova nu trebuie să ajungă ostatică Rusiei” — miza aderării la UE și dosarul Transnistria

Succesele FPM-ului

Între august 1989 și 1991, Frontul Popular a obținut succese notabile: re adoptarea alfabetului latin pe 31 august 1989, înlocuirea steagului sovietic cu tricolorul românesc în 1990. De asemenea, au loc acțiuni asumate de contestare a apartenenței Moldovei la URSS, precum: protestele de Ziua Revoluției din Octombrie (1989) și Podurile de Flori (1990).

Acestea din urmă semnalizau posibilitatea reunificării cu România.

Perspectiva din stânga Nistrului

Locuitorii din Transnistria au privit cu îngrijorare evoluțiile. Ei își doreau menținerea rusei și a limbii române la un statut egal. Această solicitare era inacceptabilă pentru susținătorii Frontului Popular, în viziunea cărora limba rusă, deja fiind limba universală din URSS, putea înlocui româna.

De asemenea, transnistrenii erau ferm opuși oricărei idei de reunificare dintre Moldova și România. În noiembrie 1990, au loc primele confruntări violente între trupele de polițiști ale RSS Moldovene și grupările armate din stânga Nistrului în localitatea Dubăsari.

Independența și războiul

Pe fondul Puciului eșuat din August 1991 de la Moscova, Republica Moldova și-a declarat independența. Pe 27 august 1991, sub pretextul protejării etnicilor slavi, Transnistria și-a declarat independența de Moldova. Istoricul Charles King, citat de Veridica, susține că independeța Transnistriei nu a fost o revoltă populară, ci o „răzvrătire a elitelor” de la Tirapsol.

În decembrie 1991, Uniunea Sovietică s-a destrămat. La câteva luni distanță, în martie 1992, un conflict armat de scară largă se declanșează între forțele de la Chișinău și cele transnistrene. Acestea din urmă au beneficiat de sprijin din partea Armatei a 14-a a Federației Ruse, rămasă staționată în Tiraspol (capitala regiunii transnistrene).

Citește și: Un nou podcast despre unul din cele mai vechi conflicte înghețate din apropiere de România: „#Transnistria: Nu Deranjați!”