Scriitorul maghiar László Krasznahorkai, proaspăt laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, se dovedește un martor neobosit al prezentului și al derutei umane. Într-un dialog intens cu prozatorul britanic Hari Kunzru, publicat în The Yale Review, autorul romanelor Sátántangó și Melancolia rezistenței vorbește despre război, speranță, artă și apocalipsă – teme care traversează întreaga sa operă cu o gravitate vizionară.
Născut în 1954, în Ungaria comunistă, Krasznahorkai a cunoscut încă din tinerețe claustrarea impusă de regimul totalitar: i s-a confiscat pașaportul, iar imposibilitatea de a călători i-a modelat o viziune sumbră asupra condiției umane. Proza sa – adesea alcătuită din fraze nesfârșite, fără punct, cu o ritmicitate aproape hipnotică – reflectă o viziune totală asupra lumii, un flux care nu imită gândirea, ci o conține.
Într-un interviu acordat Yale Review, la începutul anului, Krasznahorkai a declarat că învestirea lui Donald Trump l-a umplut de „groază” şi a descris eşecul lui Orbán de a-l condamna pe Putin ca fiind rezultatul unei mentalităţi „psihiatrice”.
„Ungaria este o ţară vecină cu Ucraina, iar regimul Orbán adoptă o poziţie fără precedent – aproape fără egal în istoria Ungariei”, a afirmat el. „Nu mi-aş fi imaginat niciodată că liderii politici maghiari vor vorbi despre aşa-zisa neutralitate în această chestiune! Cum poate o ţară să fie neutră atunci când ruşii invadează o ţară vecină?”
Războiul. „Apocalipsa este acum”
În interviul acordat lui Hari Kunzru, Krasznahorkai discută despre noua sa povestire, „Un înger a trecut pe deasupra noastră”, care are loc în tranșeele războiului din Ucraina. Dincolo de contextul concret, textul e o meditație despre absurdul violenței și iluzia progresului.
„Un război murdar, putred, se desfășoară sub ochii mei. Lumea începe să se obișnuiască cu el. Eu nu pot”, spune scriitorul. În timp ce oamenii mor, „în spațiul digital se vorbește despre o lume frumoasă, nouă”, o contradicție pe care autorul o numește „nebunie pură”.
„Acest regim maghiar este un caz psihiatric. Există un calcul inuman în spate: Poate că mi-au ucis deja fiica, dar aș prefera să accept asta ca să nu-i facă rău mamei mele. Dar le vor face rău. Le vor ucide pe amândouă. E atât de greu de înțeles?”
Pentru Krasznahorkai, apocalipsa nu e o explozie bruscă, ci o eroziune lentă a sensului. „Apocalipsa este un proces care continuă de mult și va continua mult timp. Apocalipsa este acum. Este o judecată permanentă”, afirmă el.
Speranța, adaugă autorul, este o iluzie care aparține mereu viitorului: „Ne consolăm cu speranța, dar numai prezentul există. Iadul și raiul sunt pe Pământ și sunt aici, acum.”
Arta ca gest de rezistență
Într-un registru mai luminos, scriitorul vorbește despre rolul artei – o forță fragilă, dar esențială, prin care omul își depășește pierderea.
„Arta este răspunsul extraordinar al umanității la sentimentul de pierdere care este destinul nostru. Frumusețea există. Ea se află dincolo de o graniță unde trebuie să ne oprim constant; nu putem merge mai departe pentru a înțelege sau atinge frumusețea – putem doar să o privim de la această graniță și să recunoaștem că, da, există cu adevărat ceva acolo, în depărtare. Frumusețea este o construcție, o creație complexă a speranței și a ordinii superioare”
Pentru Krasznahorkai, personajele „eternității” vin din oamenii obișnuiți. „Numai omul simplu există. Și el este sacru.”
Un laureat care scrie împotriva uitării
Prin frazele sale care curg fără oprire și prin o luciditate uneori insuportabilă, László Krasznahorkai scrie pentru a fixa clipa – acel „acum” care e tot ce ne rămâne. De la întunericul postcomunist până la tulburările de astăzi, el a rămas un observator al omenirii confruntate cu propria orbire.
Astfel, s-ar putea spune că Premiul Nobel pentru Literatură vine și ca un semn că, în mijlocul haosului, vocea umanismului profund mai poate fi auzită încă.
Reacția premierului Orban
„Premiul Nobel. Un lucru uriaş. Al treilea în trei ani. Putem fi cu toţii mândri, de această dată de László Krasznahorkai! Citesc că în multe privinţe nu suntem de acord. Dar într-o privinţă, poate că totuşi suntem de acord. Vrem să aducem glorie Ungariei. El a făcut asta ieri. Felicitări!”, a scris premierul ungar pe Facebook, a doua zi după decernare, în timp ce se afla la Cluj-Napoca pentru a sărbători 35 de ani de existență a UDMR.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
