Adam MICHNIK, unul dintre cei mai importanţi disidenţi şi intelectuali ai Europei secolului XX, s-a aflat, ieri, la Constanţa. A primit, în cadrul unei ceremonii, din partea Universităţii Ovidius din Constanţa (UOC), titlul Doctor Honoris Causa, iar după-amiaza a susţinut, la Cazino, o conferinţă sub forma unui dialog cu istoricul Daniel Citirigă, decanul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe politice din cadrul UOC, pe teme precum comunismul european, libertate, provocările tranziției, războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. În acest context, am discutat cu istoricul, publicistul şi fostul disident anticomunist Adam Michnik despre ce au în comun Vladimir Putin şi Donald Trump, despre ceea ce el numeşte noul cocktail Molotov, care înseamnă Berlusconi, Brexit, Orban şi mult Putin, dar şi despre faptul că o societate liberă poate funcţiona fără guvern, dar nu şi fără o presă liberă. Am vorbit, în contextul acestui interviu, şi despre ceea ce înseamnă pentru el libertatea.
Ada CODĂU: Într-un interviu apărut în urmă cu aproape un an afirmaţi că nu vedeţi un scenariu bun pentru Ucraina, „deşi asta nu înseamnă că nu există unul”. Cum vedeţi astăzi situaţia Ucrainei, la mai bine de trei ani de la izbucnirea războiului? Spre ce credeţi că se îndreaptă?
Adam MICHNIK: Nu există un răspuns simplu la această întrebare. Depinde foarte mult de situația internă din Rusia și de politica lui Trump. Ucraina dă un examen de patriotism și de libertate, într-un mod care este impunător. În pofida tuturor conflictelor și neînțelegerilor interne, ucrainenii au respins agresiunea rusească, agresiunea lui Putin, într-un mod pe care nimeni nu l-a putut prevedea. Eu sunt și istoric și noi, istoricii, suntem foarte buni la a prevedea trecutul. Deci, nu ştiu ce o să fie, dar știu un lucru, anume ceea ce am și scris încă din prima zi a acestei agresiuni: că noi, democrații din Europa, trebuie să repetăm că astăzi suntem cu toţii ucraineni. Ucraina luptă nu doar pentru libertatea sa, ci pentru libertatea noastră, a tuturor.
„Trump este mai narcisist și mai imprevizibil. Putin, atunci când vorbește, minte”
A. C.: Credeţi că Putin va reuşi, prin intermediul acestui război cu Ucraina, să slăbească decisiv Uniunea Europeană?
A. M.: Nu știu asta, dar știu un lucru pe care îl vedem, deja, astăzi: toată Ucraina este pentru Putin ceea ce a fost Afganistanul pentru Brejnev. Putin își sapă singur groapa, dar cum o să fie în detaliu acest lucru nu știu, evident.
A. C.: Ce credeţi că au în comun regimul lui Vladimir Putin şi cel al lui Donald Trump?
A. M.: Au în comun modul autocrat de a proceda, au în comun egolatria. Pare că Putin este mai puțin răsfățat, mai puțin capricios. Trump este mai narcisist și mai imprevizibil. Putin, atunci când vorbește, minte, iar Trump, când vorbeşte, spune ce-i vine în minte sau repetă ceea ce i-a spus ultima persoană cu care a vorbit. Putin şi Trump au în comun faptul că amândoi sunt convinşi că au fost aleşi de Dumnezeu şi, ca toţi aleşii zeilor, se înşală. Şi Ceausescu a considerat că l-au ales zeii, că românii îi iubesc. Și s-a întâmplat ce s-a întâmplat, s-a văzut ce s-a întâmplat.
A. C.: America zilelor noastre pare un pic retrogradă din cauza alimentării urii legate de orientarea şi identitatea sexuală, dar şi de statutul de imigrant. Cum a ajuns la tensiunea asta şi care este antidotul pentru ură?
A. M.: Vreți să spuneți prin asta că Rusia ar fi o țară tolerantă?!? (Zâmbeşte). America şi Rusia au şi asta în comun (n.r. intoleranţa faţă de minorităţi). De unde vine asta?!? De unde i-a venit lui Hitler ideea că trebuie să omoare toţi evreii. Asta e o întrebare care trebuie adresată teologilor. Nu este o întrebare la care să pot da un răspuns raţional. Ideea că reprezentanţii comunităţii LGBT ameninţă valorile în Polonia sau în Statele Unite este absurdă.
„Ăsta e noul cocktail Molotov. Intră aici un pic de Berlusconi, un pic de Brexit, un pic de Orban şi mult Putin”
A. C.: Cum credeţi că ar trebui să se raporteze la trecut Polonia şi România, cum ar trebui să arate pentru aceste ţări procesul de revizitare a trecutului?
A. M.: Întotdeauna a existat înverşunare. Dacă vă uitaţi la istoria României sau a Poloniei veţi constata că întotdeauna a existat ură. E suficient să citiţi „Jurnalul” lui Mihail Sebastian. E suficient să îi citiţi pe istoricii polonezi din perioada interbelică sau să citiţi despre relaţiile dintre Polonia şi Ucraina. Acolo a fost întotdeauna multă ură, iar în acest moment ne confruntăm cu un nou val de ură. Pe de o parte, asta este rezultatul faptului că s-au prăbuşit tradiţionalele paradigme istorice, de exemplu socialismul, şi apare un nou cocktail Molotov, care conţine naţionalism, fundamentalism religios, nevoia de autoritate şi corupţie. Ăsta e noul cocktail Molotov. Intră aici un pic de Berlusconi, un pic de Brexit, un pic de Orban şi mult Putin.
A. C.: Dar credeţi că putem ajunge la un soi de împăcare cu trecutul?
A. M.: Ăsta este drumul pe care l-a ales Spania, către democraţie. Aşa a fost şi drumul Poloniei spre democraţie şi drumul cehilor. Altfel a fost, însă, în ţările în care au existat vărsări de sânge. De exemplu, în România, în Serbia.
„După primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2025, eu am crezut că George Simion o să câştige”
A. C.: Uniunea Europeană este, cel mai probabil, cea mai mare, cea mai importantă realizare a Europei în ultimii 80 de ani. Dar această construcţie are de suferit în prezent. De ce are nevoie ca să rămână puternică şi, mai ales, profund ancorată în valori democratice?
A. M.: Are nevoie de mai multă consolidare. Dacă forţele democratice vor învinge, Uniunea Europeană va rămâne la valorile democratice. Nu există niciun fel de constrângere istorică ce ar putea să arate în ce direcţie va merge Uniunea Europeană. Ceea ce se întâmplă în lume nu rezultă din nişte necesităţi istorice. Nici bolşevicii nu erau condamnaţi să aibă succes, nici naziştii n-au fost condamnaţi să aibă succes. În acest moment, trebuie să le stopăm eforturile de a sugruma democraţia (n. r. celor care vor să dărâme sistemul bazat pe valori democratice), iar România a reuşit asta. După primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2025, eu am crezut că George Simion o să câştige. Şi când m-au rugat să vin la Bucureşti, am venit de la Kiev, am făcut 19 ore cu maşina, ca să fiu prezent la marşul pro-european (n. r. organizat înaintea turului II al alegerilor prezidenţiale din mai 2025). Pentru că ştiam un lucru: anume că trebuie să fac tot ce se poate ca să ajut democraţia din România.
A. C.: Dar crezând că alegerile prezidenţiale vor fi câştigate de Simion nu aţi fost pesimist, tocmai dumneavoastră, un optimist incurabil?
A. M.: După cum se vede, eram pesimist. (Zâmbeşte). Date fiind însă sondajele după primul tur, mi se părea că Simion o să câştige. Dar a pierdut, ceea ce înseamnă că trebuie să ne păstrăm speranţa până la sfârşit. Asta a fost lecţia României pentru Europa.
A. C.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră libertatea? Este o povară sau o binecuvântare? Vă face fericit?
A. M.: Pe mine mă fac fericit împrejurările soartei, care sunt fericite. Libertatea este ceva care îmi permite să trăiesc în acord cu propria mea persoană. Totodată, am fost întotdeauna convins că libertatea înseamnă şi responsabilitate. Noi, polonezii, iubim foarte mult libertatea, dar nu înţelegem că democraţia înseamnă libertate în limitele statului de drept. Avem voie să trăim cum vrem, dar în limitele trasate de Constituţie. Şi dacă ni se pare că putem să desconsiderăm Constituţia, noi prin asta condamnăm libertatea. Libertatea nu este acelaşi lucru cu a face ce vrei tu, nu înseamnă că poţi să faci orice vrei, trebuie să trăieşti în acord cu Constituţia.
A. C.: Sunteţi co-fondator şi redactor-şef al publicaţiei Gazeta Wyborcza. Ce presupune să conduceţi, de 35 de ani, unul dintre cele mai influente ziare din Polonia? V-aţi gândit vreodată să renunţaţi la presă?
A. M.: Presupune să promovăm constant valorile unei societăţi democratice, deschise, tolerante. M-am gândit, da, să renunţ la presă. M–am gândit că a venit vremea pentru oameni mai tineri, dar colegii şi colegele mele mi-au spus că încă mai sunt de folos. Şi dacă primesc titlul Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Ovidius din Constanţa înseamnă că mai e nevoie de mine.
A. C.: Credeţi că o societate liberă poate funcţiona fără o presă liberă?
A. M.: Jefferson, unul dintre părinţii democraţiei americane, a spus că societatea poate să trăiască fără guvern, dar fără presă liberă nu poate. Iar eu respect asta. Dar asta era America lui Jefferson, nu America lui Trump, pentru că Trump încearcă să arate că se poate şi fără presă liberă. Iar eu sunt de acord cu Jefferson, nu cu Trump.
(Sursa foto: Tiberius STANCIU)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
