Ne-am oripilat când am aflat că o regie a statului (RAPPS) a încheiat un contract de închiriere pentru un supersediu cu o persoană privată iar aceasta l-a subînchiriat înapoi statului, adică Eximbank-ului.
Același lucru se întâmplă de mulți ani în piața de energie și eu am tot scris pe această temă. Sunt de acord că puțină lume înțelege ce se întâmplă cu această piață.
Pe scurt: Liberalizarea trâmbițată este doar lansarea unui amărât de site (al ANRE) în care furnizorii își bagă ofertele și consumatorii își aleg furnizorul. Prima problemă este că aceste oferte se pot schimba de la o zi la alta. Dacă acum câteva zile, fostul ministru Sebastian Burduja îndrepta consumatorii casnici către Hidroelectrica, la nici o zi, compania anunța că va mări prețul de furnizare către clienți.
Nu ni se explică ce este de fapt în spatele furnizorilor! Sunt producătorii (majoritatea de stat), transportatorul (monopol de stat), distribuitorii (monopoluri regionale deținute de companii private) și furnizorii (majoritatea companii private) care cumpără de la producători și vând consumatorilor.
De la intrarea în vigoare a MACEE (mecanismul de plafonare și subvenționare) am calculat că doar aproximativ 25% din consumul de energie electrică este tranzacționat transparent prin OPCOM. De asemenea am calculat că doar 1% din consumul de gaze este tranzacționat la vedere prin BRM (Bursa Româna de Mărfuri) și doar 0,1% din certificatele CO2 (parte a pieței de energie) se tranzacționează prin BRM.
Restul tranzacțiilor, 75% din energia electrică, 99% din gaz și 99,9% din certificatele de CO2 sunt tranzacționate între diverși pe un fel de piață gri (ca să nu o numim neagră), adică fără să știm de câte ori s-a vândut aceeași marfă și la ce preț.
Tranzacțiile cu energie sunt netransparente și se desfășoară identic cu “Scandalul Eximbank”. Companiile de stat dețin peste 70% din producția de energie electrică. Gazul este produs peste 95% de Romgaz (majoritar de stat), Petrom și BSOG (Bleak Sea Oil and Gas).
Companiile de stat vând unor furnizori (companii private) iar aceștia revând mai departe consumatorilor, inclusiv statului. Da, statul recumpără energie de la companii private. Aici statul este reprezentat de UAT-uri (ex.: pentru asigurarea iluminatului public sau încălzirii clădirilor pe care le administrează) sau companii de stat (ex. CFR sau Metrorex – pentru transportul public electric). Problema este că prețul de re-cumpărare este de câteva ori mai mare decât prețul cu care companiile de stat au vândut inițial.
Cu alte cuvinte statul pierde extrem de mulți bani prin această “schemă Eximbank”, în care niște (anume) privați câștigă mari sume de bani.
Problema nu este numai la stat ci și în buzunarele noastre, deoarece noi suntem cei care plătim de mai multe ori aceste sume de bani. Prima dată când consumăm energia acasă. A doua oară când achiziționăm orice obiect sau serviciu deoarece acesta înglobează și energia scumpită artificial. A treia oară prin taxele și impozitele pe care le plătim statului. De ce trebuie să suportăm această “schemă Eximbank”?
Sper ca măcar acum să mă fi făcut înțeles că trebuie reformată piața de energie care se dovedește a fi o butaforie făcută cu știința și acoperirea ANRE-ului și în folosul a câtorva companii din furnizarea de energie.
Citește și: De ce energia electrică va fi scumpă? Pentru că ANRE-ul nu își face treaba!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
