Cea mai recentă premieră a lui Radu Afrim, spectacolul Kommuna / Comunitatea – ecoromanță secuiască de la Sfântu Gheorghe (CV), s-a jucat vineri aseară în deschiderea microstagiunii Teatrului Tamási Áron din oraș.
Afrim semnează regia și scenariul care pornește de la prezentul regiunii. Obiceiul lui de a ne oferi spectacole lungi, ce depășesc trei ore și jumătate, nu se dezminte nici de această dată, fiind sprijinit de talentul și inventivitatea unei trupe pline de vervă, poftă de joc și întotdeauna gata pentru noi provocări teatrale, care brodează nonșalant și asumat pe un scenariu dramaturgic impecabil construit. Scheletul ideii inițiale s-a „împănat” pe parcursul repetițiilor cu noi propuneri, relații, chiar inventarea unui personal – Ursul Rudy, născut din apariția întâmplătoare a unui craniu de urs. În cele două săptămâni de repetiții (19 noiembrie – 2 decembrie – trebuie să fie un record!), cu întâmplări și situații construite din amănunte și detalii cotidiene, text scris pe telefon și tradus cu viteza luminii de echipa teatrului (dramaturg DÁLNOKY Réka), profesionalism maxim al actorilor care aveau de învățat pagini întregi de text peste noapte a rezultat un spectacol care este, ca la fiecare întâlnire cu această trupă extraordinară, o bucurie și o inspirație.
Deși gândit și scris în viteză, textul are o structură narativă impecabilă. Se construiește frumos, treptat, nu neapărat respectând structura unui text clasic, ci ca o pictură, un tablou echilibrat compozițional, la care autorul adaugă tușe peste tușe – personaje lângă personaje –, culori caracterologice care vibrează și elemente narative ce își corespund și trezesc ecouri set-up and payoff într-o remarcabilă coerență, amplificându-se, completându-se, construind contraste.
Decorul (KUPÁS Anna) este format din mobile vechi, dulapuri, rafturi, lăzi de pat, adunate în urma unui apel pe Facebook și în comunitate, poziționate pe cele trei laturi ale scenei și prinde viață treptat: WC-ul ascuns într-un dulap, ușile care devin intrări, garderoba din care se revarsă pământ și frunze moarte, lada de pat devenită ușă de cameră subterană, prin care dispar personaje. În centru se află un pâlc de brazi, căci interiorul devine exterior, iar ferestrele unde flutură veșnic o perdea translucidă creează ritmuri și relații noi, precum și o stare de iremediabilă visare, oricât de aglomerat-colocvială ar fi povestea.
Urmărind cu talent, exercițiu și un instinct infailibil regulile dramaticului, Afrim construiește un scenariu 100% adaptat locului, purtător de istorie seculară, dar și de abandon și dezagregare, o situație de viață care bântuie subconștientul. Propunerea vie prin personaje, limbaj, glume, atmosferă, situații de viață poartă în subteran nostalgia și tristețea decăderii unei ere.
Personajele țâșnesc din interiorul actorilor. Rezultă un carusel de figuri vii, credibile, mustind de viață și poezie, o galerie de inadaptați asincron cu vremurile, bogați în vise și defecte, exploatând la maxim și benefic amestecul personaj–actor.
O surprinzătoare Daragics Melánia (PÁL FERENCZI Gyöngyi) răsare dintre brazi – prima rezolvare a soluției de compromis –, cu un prognatism dentar care accentuează ridicolul și vulnerabilitatea personajului. Rolul i se potrivește mănușă actriței, care îi adaugă o tușă de umor și se mișcă liber între candoare fermă și fragilitate feminină, și îi oferă o libertate autoironică pe care poate alte partituri recente nu au făcut-o.
Personajul contrapunct este cel al “fezandatei” (deși în nici un caz nu o arată) dansatoare la bară Zsombori Zsüli (GAJZÁGÓ Zsuzsa), a cărei vechime în Merești și în meserie depășește trei decenii, și care cucerește prin duplicitatea fățișă, oportunistă, disperată și tânjitoare, care își regăsește stima de sine în acest grup de neadaptați, devenind până la final întruparea visului oricărui bărbat – și dansatoare la bară, și bibliotecară.
Universul comunității este completat de Boldizsár Ambrus (SZAKÁCS László), heterosexual hotărât să facă felul oricărei fuste aflate în preajmă. Proaspăt întors îndrăgostit dintr-un concediu petrecut la Merești (cine ar fi zis că aceea e destinație turistică?!), face ordine în casă, stabilind regulile și impunându-se autocratic, cu un libido ridicat specific personajului, relevând și rădăcina defectelor sale de caracter: trecute afilieri securistice.
În caruselul personajelor intră și cele două surori ecologiste, Boróka Alma (P. MAGYAROSI Imola) și Boróka Pálma (KORODI Janka), un fel de Yin și Yang revoluționar și bine conectat la primărie, care aduc energie viguroasă, întotdeauna dispuse să acționeze, mai puțin să gândească.
Rafinata frescă socială este completată de Zétény (VARSÁNYI Szabolcs) prezență androgină care bântuie discret și eteric spațiul, cu o luminozitate proprie actorului, o frumusețe care amintește de Tadzio, eroul filmului lui Visconti Moarte la Veneția, îmbrăcat impecabil, asimetric, într-o lume de dantele și transparențe, visător și permanent observator, prezent ca un alter ego angelic-demonic al proprietarului casei, muzicianul Huba (KÓNYA-ÜTŐ Bence).
Apariția unui antagonist: antreprenoarea Fekete Dóra (D. ALBU Annamária), potențează dispariția existențială. Prezență fizică sonoră, aceasta întoarce pe dos universul lirico-pașnic-ecologist al comunității, actrița găsind echilibrul just nuanțat între zgomotos și ridicol.
Peste toți și toate plutesc existențial, ca în Chagall, nepotul muzician Huba, cocoșat și târsâindu-și papucii de rafie, și magnifica sa mătușă decedată, baroneasa Sarolta (ERDEI Gábor, într-un rol de compoziție), jucăușă și intransigentă, în ciuda situației în care se află. Parteneri în muzică și pe scenă, cei doi aduc un lirism viguros, o poezie concretă, dând trup și suflet unei lumi apuse, care a fost a aristocratei maghiare scăpătate, sărăcită de comunism, al cărei conac, încă în picioare, alunecă ușor în uitare și dezolare, sub stăpânirea delicatului nepot, care nu e în stare să se despartă de el.
Fragilitatea lui Huba, pianist cu o constituție firavă și degete încremenite de artrită, capabile, când sunt scoase împreună cu stăpânul lor la plimbare pe dealul din apropiere, „să dea de aer și să o ia la fugă singure”, contrastează cu silueta victoriană și ampla coamă de păr cărunt a mătușii Sarolta, prezență fizică remarcabilă, neîmblânzită nici măcar de trecerea în neființă. Contrastul fizic dintre cei doi actori nu face decât să accentueze complementaritatea și acordul dintre cele două personaje, unul cu o fermitate de oțel subțire, celălalt cu masivitatea unei stânci a tradiției.
O mențiune specială merită costumele (PÁL Alexandra) atât de sugestive, amestec de dantele și spandex, asimetrice și fascinante – Huba poartă o rochie cu aripi pentru a cânta la theramin. Coregrafia Flaviei GIURGIU acompaniază impecabil drumul personajelor, iar muzica semnată de același extrem de talentat KÓNYA-ÜTŐ Bence (care și cântă atât la violoncel cât și la delicatul theramin) fascinează, dar și comentează ironic.
Spectacolul abundă de mici scene amuzante – vizita cuplului proaspăt căsătorit la restaurantul “Fish and chips secuiesc”, sau concertul de theramin, sau acuplarea ciobanului cu stră-bunica, sau picnicul cu guacamole și ouă fierte – , acumulând replici, propuneri și sugestii vizuale bogate peste care strălucește un strat de autoironie. Lirismul pigmentat de umor îmbogățește această frescă romantică, cu pseudo-happy-end, un spectacol al nuanțelor și nostalgiilor, viu și depășind tiparul static în care alunecă uneori regizorul, când literarul pune stăpânire pe dramatic.
Microstagiunea Teatrului Tamási Áron s-a deschis cu premiera, Kommuna / Comunitatea – ecoromanță secuiască, fiind urmată de Când va fi vară?, adaptarea Olgăi Barabás după Cehov (ieri, 6 decembrie). Programul continuă cu Dirty Dancing, realizat de Teatrul de Mișcare M Studio în regia lui Eryk Makohon (7 decembrie), Un înger sosește la Babilon, în regia lui Bocsárdi László (8 decembrie), Determinat, producția lui Gellért Pignitzky (9 decembrie), apoi spectacolul-concert Unchiul Realitatea, în interpretarea actriței Zsuzsa Gajzágó (10 decembrie) și se încheie pe 11 decembrie cu Rinocerii, coproducția regizată de Bocsárdi László. Toate spectacolele încep la ora 19:00.
DISTRIBUȚIE: Huba – KÓNYA-ÜTŐ Bence; Domnişoara Sarolta – ERDEI Gábor; Daragics Melánia – PÁL FERENCZI Gyöngyi; Boldizsár Ambrus – SZAKÁCS László; Zétény – VARSÁNYI Szabolcs; Zsombori Zsüli – GAJZÁGÓ Zsuzsa; Boróka Alma – P. MAGYAROSI Imola; Boróka Pálma – KORODI Janka; Cioban, Chelner, Józsi, Ursul Rudi – NAGY-KOPECZKY Kristóf; Femeie în luna de miere – P. MAGYAROSI Imola; Bărbat în luna de miere, maseur, muncitor – MÁRTON Lóránt-László; Fekete Dóra – D. ALBU Annamária; Muncitor – BARTALIS Szabolcs.
Text și regie: Radu Afrim; Asistență regie & dramaturgie: DÁLNOKY Réka; Decor: KUPÁS Anna; Costume: PÁL Alexandra; Coregrafie: Flavia GIURGIU; Muzică: KÓNYA-ÜTŐ Bence; Regizor tehnic: CSOMÓS Tünde Tímea; Sufleor: DOBRA Mária Magdolna.
Citește și: Sirāt – poteca fragilă a alegerilor noastre
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
