Ajutor umanitar 100% românesc – cât cheltuie România și de ce este important pentru politica externă

Banii pentru ajutor umanitar au fost în prim-plan de la începutul anului când administrația președintelui Donald Trump a declarat război agenției USAID. De departe cel mai mare donator din lume, USAID ajuta milioane de oameni din țări subdezvoltate, însă Trump a considerat că mai puțin de 1% din bugetul federal cheltuit pentru USAID era o povară prea mare.

România furnizează ajutor umanitar prin agenția umanitară RoAid și se pune întrebarea cât de utilă este instituția în actuala paradigmă de reduceri a cheltuielilor.

Banca Mondială a anunțat că în 2023 investițiile în țările în curs de dezvoltare sunt la cel mai scăzut nivel din 2005, conform Reuters. Există totuși o diferență importantă între investițiile în dezvoltare și ajutorul umanitar, de cele mai multe ori puse la un loc. Ajutorul umanitar este o intervenție mult mai urgentă, de cele mai multe ori cu impact pe termen scurt, cum este sprijinul în alimente pentru o populație strămutată.

Ajutorul umanitar este un instrument de politică externe care implică un schimb de ajutor financiar, uman sau tehnic între un donator și un beneficiar. 

USAID gestiona un fond de 40 de miliarde de dolari pentru a ajuta, printre altele, refugiați și civili prinși în războaie dezastruoase în Ucraina, Sudan, Somalia sau Congo.

Rolul ajutorului umanitar s-a transformat după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, odată cu Planul Marshall, când a devenit un instrument de soft power, adică influențarea comportamentului unui alt partener, indirect, fără a recurge la corupție sau forță. 

În contextul de astăzi,  ajutorul extern pentru Ucraina este un exemplu:  poate fi oferit de statele Europene cu scopul de a ajuta populația civilă, dar și pentru a-și atinge obiectivele strategice cum ar fi să submineze propaganda rusă sau să prevină avansul Rusiei pe continent. 

Ajutorul umanitar, ca o componentă a diplomației „soft”,  joacă un rol important în plasarea unui stat pe harta lumii.  Cu cât mai mult este prezent un stat prin proiecte umanitare într-un alt stat sau regiune, cu atât relațiile politice, economice și culturale au șanse mai mari să progreseze. România nu este o excepție.

Citește și: Peste un milion 300 de mii de cetățeni ai Republicii Moldova și-au redobândit cetățenia română. Alte 130 de mii de cereri sunt în așteptare

Ajutorul umanitar este vital pentru aderarea la OCDE

RoAid (Agenția de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare), înființată în 2018, este instrumentul prin care România oferă ajutor umanitar, aflat sub tutela Ministerului Afacerii Externe.

Partea cea mai bună este că RoAid urmărește criteriile ODA (Asistența Oficială pentru dezvoltare), elaborate de OCDE (Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică), iar țările unde România oferă ajutor umanitar coincide cu lista OCDE. 

Partea mai puțin bun este faptul că România încă nu este membră DAC (Comitetul de Asistență pentru Dezvoltare), un grup select de state membre, care sunt recunoscute la nivel internațional ca donatori de ajutor umanitar. 

OCDE este un forum interguvernamental format din 38 de state care reprezintă aproximativ 70% din producția și comerțul global. Pentru aderarea la acest club select, România trebuie să facă mai multe reforme economice și sociale, printre care modernizarea administrației fiscale sau extinderea accesului la educație.

În aprilie 2025, Luca Niculescu, secretarul de stat al Ministerului Afacerilor Externe, a declarat că “aderarea la OCDE este obiectiv de țară”. Apartenența la DAC și respectarea criteriile ODA ar putea prin urmare contribui la ținta României de a adera la OCDE.

România se implică în ajutor umanitar, dar bugetul nu excelează

Conform Programului Strategic de Ajutor Umanitar, România are următoarele țări prioritare pentru acordarea ajutorului umanitar: Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Serbia, Albania, Statul Palestina, Mauritania, Tanzania, Senegal și Etiopia. Obiectivul ambițios al României cu acest plan este de „a contribui la eradicarea sărăciei extreme”.

În 2025, RoAid desfășoară 35 de proiecte de cooperare internațională și asistență umanitară. Obiectivele și temele sunt diferite, de la consolidarea democrației, pâna la dezvoltare umană și tranziție verde. Din cele 35 de proiecte, 9 sunt dedicate Republicii Moldova și doar 3 pentru Ucraina. Mai sunt 10 proiecte pentru statele din Balcanii de Vest, 7 pentru Africa și unul pentru Palestina pentru administrarea punctului de trecere a frontierei „Al Karameh”, dar și câteva proiecte regionale.

România, cel puțin prin mecanismul RoAid, pare destul de puțin angajată în proiecte umanitare, iar lipsa de interes a statului se reflectă în scăderea imensă a bugetului alocat. 

Instituția și-a început existența în 2018 cu un buget de aproximativ 2 milioane de euro, iar apogeul l-a atins în 2022 când bugetul total a fost de aproape 13 milioane de euro. De menționat că cea mai mare parte a bugetului din acel an (aproximativ 10 milioane de euro) au fost alocate unui singur proiect de acordarea unei asistențe financiare Republicii Moldova. Bugetul a avut o scădere masivă în 2024, când a înregistrat mai puțin de 1 milion de euro. În decurs de doar un an.

În decurs de doar câțiva ani, bugetul a scăzut de la 13 milioane de euro, la doar 1 milion – de 13 ori mai mic. RoAid are în 2025 bugetul de 5 milioane de lei ( aproximativ 1 milion de euro) pentru proiecte de asistență umanitară, adică aproximativ 0,002% din PIB. Pentru comparație, pasajul subteran pietonal aprobat de primăria Sector 3 este estimat la 57 de milioane de euro, de 57 de ori mai mult decât bugetul efectiv de ajutor umanitar (vezi tabel).

Evoluția bugetului RoAid – sursă: https://roaid.ro/plan-anual/

Nu trebuie uitat că există multe alte state unde asistența umanitară este vitală, mai ales în contextul în care USAID este aproape de dispariție. ONU (Organizația Națiunilor Unite) aproximează că peste 300 de milioane de oameni la nivel global au nevoie de asistență umanitară. În plus, state cu capacități modeste, precum Norvegia și Suedia, care cheltuiesc peste 0.7% din PIB pentru ajutor umanitar, contribuie disproporționat de mult la ajutorul umanitar global. 

România ar avea de câștigat în plan diplomatic dacă va continua acest angajament. În plan intern, promovând proiectele derulate, ar putea combate percepția că banii pentru ajutor umanitar înseamnă să întorci „spatele propriului popor”, după cum menționa un senator AUR.

Citește și: Procurorul general Florența îl controlează pe Bogdan Pîrlog. Coincidențe stranii în dosarul Crețu

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

(Sursa foto: RoAid.ro)