Cu o majoritate de două treimi în Parlament, liderul Tisza are forța de a schimba nu doar Ungaria, ci și tonul politicii sale față de Transilvania și vecinii săi. Controversa privind presupusa afirmație a lui Péter Magyar de la Oradea a devenit mai mult decât o ceartă de campanie: este primul indiciu despre felul în care noua putere de la Budapesta ar putea rescrie relația cu România.
Despre ce este vorba? Controversa a fost declanșată de marșul lui Peter Magyar spre Oradea din mai 2025, adversarii politici aflați la putere atribuindu-i, în contextul acelui moment, o formulă interpretată ca o recunoaștere prea explicită a caracterului românesc al orașului și al Transilvaniei. Potrivit acestora, Magyar ar fi spus că „Nagyvárad/Oradea este pământ românesc” sau că „Transilvania e pământ românesc”.
În jurul lui Péter Magyar s-a acumulat, în ultimele luni, o tensiune care spune mult despre sensibilitățile profunde ale politicii ungare. Numai că, dincolo de zgomotul propagandistic, problema reală nu este atât propoziția disputată, cât direcția pe care o sugerează discursul său public: mai puțină politică identitară agresivă făcută de la Budapesta și mai mult accent pe comunitățile locale, pe cooperare și pe relații mai bune cu statele vecine.
În logica lui, comunitățile maghiare din România trebuie sprijinite, dar nu tratate ca o anexă politică a guvernului de la Budapesta. Aceasta este diferența de fond.
Prima premisă: mai puțină comandă de la Budapesta
Dacă regimul Orbán a cultivat ani la rând o relație directă cu maghiarii din afara granițelor, Péter Magyar pare să sugereze o relație mai puțin dirijistă. Mesajul său politic general, așa cum a fost reflectat în campanie și după victorie, este unul de reconectare cu normele europene, de dezgheț față de partenerii externi și de reducere a conflictelor inutile.
Reuters notează că noua putere de la Budapesta vine cu promisiunea refacerii relațiilor cu Uniunea Europeană, a întăririi instituțiilor democratice și a unei repoziționări mai clare spre Vest.
Pentru România, asta poate însemna că dosarul maghiar din Transilvania nu ar dispărea, dar ar putea fi scos din registrul provocării permanente și al mobilizării simbolice. O Ungarie preocupată să repare raporturile cu Bruxelles-ul și să își recapete credibilitatea externă are mai puțin interes să întrețină tensiuni spectaculoase și sterile cu Bucureștiul.
Citește și: Péter Magyar, un „Kinder Suprise” al politicii din Ungaria
A doua premisă: sfârșitul alianțelor toxice
Una dintre cele mai importante delimitări făcute de Péter Magyar în ultimul an a fost față de stilul de politică externă practicat de Viktor Orbán, inclusiv în raport cu vecinii. Victoria Tisza a fost interpretată pe plan internațional ca un semnal de schimbare strategică: mai puțină ambiguitate față de Rusia, reluarea cooperării cu UE și NATO, mai mult pragmatism regional. Reuters remarcă faptul că această schimbare este văzută în Europa ca o posibilă „dezghețare” a relațiilor Ungariei cu partenerii săi occidentali și regionali.
Pentru România, implicația este directă. Sub Orbán, Budapesta a jucat adesea pe muchia dintre protecția comunităților maghiare și alianțe politice oportuniste, inclusiv cu figuri sau curente ostile acestor comunități. Dacă noul regim va abandona această tactică și va prefera un raport mai sobru, atunci relația româno-ungară poate intra într-o fază mai previzibilă, mai ușor de administrat.
A treia premisă: puterea aproape discreționară schimbă tot
Miza este uriașă și pentru că Péter Magyar nu a câștigat la limită. Tisza a obținut o majoritate de două treimi în Parlamentul ungar, adică exact tipul de majoritate care permite schimbări constituționale și instituționale profunde. Observatorii internațională spun că această supermajoritate îi oferă practic mână liberă pentru reforme ample, inclusiv pentru desfacerea unei părți din arhitectura consolidată de Orbán în ultimii 16 ani.
Această putere poate evolua însă două direcții opuse. Pe de o parte, îi dă lui Magyar capacitatea reală de a schimba tonul și instrumentele politicii externe fără să fie ostaticul vechilor reflexe de partid. Pe de altă parte, îi oferă suficientă forță încât orice alegere strategică să conteze mult mai mult decât înainte. Cu alte cuvinte, dacă va alege cooperarea cu România, va putea construi ceva solid; dacă va alege doar o cosmetizare de stil, atunci opțiunea va fi imediat vizibilă.
Ce poate câștiga România
Pentru București, un regim Magyar ar putea aduce trei câștiguri.
Primul ține de predictibilitate: o Ungarie mai puțin izolată și mai puțin dependentă de politica de blocaj practicată de Orbán devine un vecin mai ușor de citit.
Al doilea este coborârea temperaturii politice – și nu numai – în chestiunea transilvană.
Al treilea câștig ar putea fi deschiderea unui spațiu de negociere mai pragmatic, în care drepturile și interesele comunității maghiare din România să nu mai fie mereu amestecate cu bătăliile interne de putere de la Budapesta.
Toate acestea sunt compatibile cu direcția proeuropeană și reformistă anunțată de Tisza după victorie.
Dar nu va fi o relație fără tensiuni
Ar fi însă naiv să ne imaginăm că schimbarea de regim de la Budapesta va produce automat o relație idilică cu România. Péter Magyar vine din interiorul lumii politice construite de Orbán, nu din afara ei. Reuters observă că, deși este proeuropean și reformist, el păstrează și elemente conservatoare puternice, inclusiv pe teme sensibile. Asta înseamnă că Ungaria nu va deveni peste noapte un actor lipsit de asperități, ci mai degrabă unul cu care partenerii vor putea lucra mai eficient.
De aceea, cheia nu este să supraevaluăm fraza disputată de la Oradea, ci să citim corect contextul ei politic. Controversa arată că subiectul Transilvaniei rămâne exploziv în Ungaria. Dar tot ea sugerează și că Péter Magyar încearcă să mute discuția din registrul revendicării simbolice în cel al realismului politic.
Dacă Viktor Orbán a folosit ani la rând Transilvania și maghiarii de peste graniță ca parte a mecanismului său de legitimare internă, Péter Magyar pare să promită altceva: sprijin fără contraservicii, identitate fără escaladare, interes național fără spectacol permanent de confruntare.
Pentru România, acesta ar putea fi începutul unei relații mai echilibrate și mai sănătoase decât cea întreținută ani la rând prin provocări simbolice repetate. În cazul unei Ungarii conduse de un lider care dispune de o majoritate constituțională, adevărata miză nu este dacă o frază a fost sau nu rostită exact într-un anumit fel, ci dacă Budapesta intră, în sfârșit, într-o etapă de pragmatism real și corect în raporturile cu vecinii săi.
(FOTO: AGERPRES FOTO / EPA)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
