Propaganda din anii ’50 este astăzi, grație mijloacelor de comunicare, infinit mai redutabilă și mai periculoasă. „Imperiul răului”, cum îl numea Ronald Reagan, continuă să existe și să-și exercite influența malefică.
În foarte recenta lui carte intitulată De ce se înșală intelectualii (Pourquoi les intellectuels se trompent), Samuel Fitoussi – pe care îl cunoaștem din textele sale critice despre ideologia woke – vorbește la un moment dat despre modul în care Occidentul s-a amăgit pe sine în fața ascensiunii nazismului și comunismului.
Sunt, în aceste pagini, elemente care amintesc tulburător de scenariile puse în circulație în legătură cu agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Vedem, aici, că istoria se repetă și că, deși avertizați, mulți reacționează la fel de previzibil și de inadecvat.
În 1946, notează Fitoussi, ministrul sovietic de externe Maxim Litvinov a declarat unui jurnalist occidental că motivul principal al confruntării cu Occidentul este concepția conform căreia conflictul între lumea capitalistă și lumea comunistă este inevitabil.
Dar dacă, a întrebat jurnalistul, Occidentul ar ceda și ar satisface toate exigențele Moscovei, s-ar ajunge atunci la o îmbunătățire a relațiilor? Nicidecum, a răspuns Litvinov, după un timp Vestul va trebui să răspundă altor cereri ale Uniunii Sovietice.
Marele istoric Robert Conquest a arătat că, în epoca războiului rece, o parte – deloc neglijabilă – a intelectualității occidentale considera că orice critică la adresa comunismului punea în pericol pacea și că întărirea capacităților defensive era o amenințare pentru sovietici.
Stalin îl cita aprobator pe Lenin care spusese că „existența republicii sovietice pe lângă statele creștine este de negândit pe termen lung, cineva va sfârși prin a triumfa; dar, înainte ca acest deznodământ să se producă, o serie de coliziuni îngrozitoare între republica sovietelor și statele burgheze va fi inevitabilă”.
În anii ’30 ai secolului trecut, oameni politici și intelectuali credeau că dezarmarea statelor occidentale democratice i-ar fi putut determina pe naziști să fie rezonabili și să caute pacea. Se mergea până a se nega rolul nefast jucat de Germania în declanșarea primului război mondial.
Continuarea în Ziarul de Iași
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
