Andrea Chis, fostă membră CSM și fostă judecătoare, a făcut o scurtă analiză, postată pe Facebook, asupra situației actuale din Justiție. Mai jos, redăm analiza:
Un val neașteptat de laude publice din partea unor judecători însoțește o candidatură cu un trecut profesional controversat și o procedură grăbită. În lipsa unui vot real al colegilor, legitimitatea devine o chestiune de influență, și nu de alegere.
Nu mi-a mai fost dat să citesc laude aduse unui candidat la funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Critici, da, posibile lipsuri, da. Nimeni nu e perfect, nici măcar cei buni, cei care ne plac.
Sistemul judiciar nu e construit pe elogii, ci pe rezervă, evaluare critică și, atunci când e cazul, tăcere. Judecătorii nu au în ADN-ul lor să aducă laude conducătorilor lor, adică președinților de instanțe.
Zilele acestea, însă, abundă rețelele de socializare de osanale ale unor judecători aduse unicei candidate la funcția supremă din puterea judecătorească.
Întâmplător sau mai degrabă nu, vorbim de o candidată criticată de societate din variate motive legate de activitatea sa profesională, candidată care a reușit să adune un număr record de semnături împotriva sa, semnături pentru o petiție care cere oprirea procedurii de numire declanșate cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.
Nu există un echilibru real între puteri
Nu pot considera o coincidență faptul că această candidată, atunci când a fost președinta Consiliului Superior al Magistraturii, la rândul ei, a declanșat în mod similar procedura pentru numirea actualei președinte a ÎCCJ, acțiune criticată (și) atunci de minoritatea din Secția de judecători, minoritate din care făceam parte.
De remarcat faptul că cele mai entuziaste laude, citez: „este cel mai bun manager de sistem judiciar pe care l-am întâlnit”, provin de la cel care a fost colegul meu în CSM, parte din minoritate până la un moment dat, coleg care a redactat alături de noi cererea de revocare a doamnei judecător Savonea din funcția de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce este, de asemenea, fără precedent în istoria Consiliului.
Doamna judecător a fost criticată prin vot de către o parte din alegătorii domniei sale care au cerut revocarea ei din funcția de membru al Consiliului, judecători de curte de apel, „distincție” cu care foarte puțini judecători se mai pot „lăuda”.
Decizia de numire a ei aparține exclusiv membrilor Secției de judecători, Președintele României fiind scos din ecuație prin modificarea legilor justiției.
În general, asupra justiției, cu excepția numirii anumitor procurori șefi, nu prea există control din exterior, neexistând, de fapt, un echilibru real între puteri. Lipsa de control din exterior nu înseamnă lipsa controlului în general, pentru că el există în interiorul sistemului, sistemul judiciar fiind unul care se autogestionează sau, poate, se autodevorează deja.
Într-un studiu pe care l-am scris la terminarea mandatului de membru al CSM, publicându-l într-o revistă a Academiei Române, Revista de Științe Politice și Relații Internaționale, am spus că există un control absolut asupra carierei fiecărui judecător sau procuror, care se poate realiza doar printr-un cal troian conținând în măruntaiele sale judecători și procurori de rang înalt, care sunt cei ce cunosc cel mai bine vulnerabilitățile sistemului și pot profita de ele.
Am scris și despre cum au fost organizate alegerile pentru actualul CSM de către CSM-ul din care am făcut parte atât eu, cât și candidata pentru funcția de președinte al instanței supreme, mai exact de majoritatea din care domnia sa a făcut parte, cum au fost stabilite date ale alegerilor în timpul concediilor judecătorilor părinți determinate de vacanțele școlare, cum s-a schimbat componența instanțelor (deci numărul de votanți al unei instanțe) prin organizarea unor sesiuni lunare de transferuri, cum au fost admise contestațiile unor candidați și respinse ale altora, deși erau fundamentate pe aceleași motive, etc.
Așadar, legitimitatea desemnării președintelui ÎCCJ de actuala Secție de judecători, clamată de unii în neobișnuitele osanale, nu e chiar lipsită de fisuri.
Nu e o întâmplare nici faptul că susținătorii cei vocali provin dintre aceia care au sprijinit (anti)reforma justiției și noile legi care au consolidat structura piramidală a sistemului, oferind un control excesiv unei elite restrânse.
Soluția? Luarea unei părți din această putere din mâna lor și transferarea ei către instanțe.
Un prim pas ar fi, am spus, am scris și o repet, instanțele, dar mai ales curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să își aleagă singure președintele. Aceasta ar conferi legitimitate candidatului și responsabilitate directă alegătorilor.
Tot lor exclusiv trebuie să le aparțină posibilitatea revocării acestuia în cazul în care nu respectă propriul proiect de management, fără intervenția Secției de judecători, care a refuzat, în trecut, să ia act de o astfel de hotărâre venită din partea unei curți de apel, tocmai în timpul mandatului vechiului Consiliu, din care făcea parte și actuala candidată.
Citește și: Se accelerează înscăunarea Liei Savonea la ÎCCJ, „o rușine pentru magistratură”
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: Andrea Chis / Facebook)
