Pentru al patrulea an consecutiv regizorul Florin Iepan și echipa sa descind în piața de vechituri a orașului, cunoscută de timișorenii din toate generațiile ca „Ócskapiac”, târg de vechituri pe ungurește. Proiectul Asociației Documentor așezat sub genericul Rod Festival aduce în lumea specială a piețarilor un pic de artă, un pic de veselie și mai ales sentimentul că oamenii aceștia nu sunt uitați. Și, fiindcă inițiatorul este regizor, proiectul a primit numele Asfalt Talcioc, parafrază la filmul Asfalt Tango al lui Nae Caranfil.
Un tur către cele șase tarabe tematice înseamnă o călătorie printr-un labirint de coridoare improvizate unde stau adăpostite mese de beton cu tone de haine, aparatură nouă și veche, încălțăminte care emană un puternic miros de caucic, găleți, greble și jucării. Peste toate un damf dominant de mititei, „cei mai buni din toată Timișoara”, unde vom poposi și noi, jurnaliștii, la sfârșitul turului.
„Noi ne-am autoexilat aici la periferie, fiindcă am vrut să aducem cultura mai aproape de oamenii ăștia, fiindcă se bucură că îi bagă cineva în seamă”, și-a lămurit Florin Iepan opțiunea, asigurându-ne că este un loc dificil pentru organizatori. Tot ce așezi, poate fi mutat, dislocat, fiindcă piața are regulile ei, mai fără reguli. Admirăm cămașa exotică, imprimată cu vestigii romane, a lui Florin, o achiziție din piață, și pornim spre creațiile celor patru artiști invitați: Ciprian Homorodean, Dinu Bodiciu, Mihai Dragolea și Ghenadie Popescu din Republica Moldova. Lor li se adaugă fotografele Diana Bilec, Andreea Eva Herczeg și Khristina Litvinenko din Ucraina, care au înșirat pe sârmă o expoziție cu imagini inedite din piață.
Sparge-l pe Ceaușescu!
Încă de la prima instalație de pop-art, cuvertura cu păuni de pe perete și busturile din gips ale dictatorului înconjurat de scule muncitorești, sugerează ce vrea acest proiect: o confruntare cu afurisita nostalgie ceaușistă care bântuie societatea românească în proporție de peste 50%, conform ultimului sondaj INSCOP. Pe acest teren, bătălia nu e ușor de dat: aici se regăsește fosta clasă muncitoare rămasă fără fabrici, tot aici sunt foștii „bișnițari” cândva prosperi cu marfă din Ungaria și Iugoslavia, care azi nu fac față comerțului online și prețurilor de pe Temu și Shein.
Ciprian Homorodean a modelat o mulțime de ceaușești grotești, unii albi, alții albaștri sau negri, cu invitația „Sparge-l! Iubește-l! Urăște-l! Poți să-l scuipi fără consecințe. Tu decizi!”. Ceușeștilor lui de gips li se asociază unul de mămăligă închipuit o tarabă mai încolo de Ghenadie Popescu. Animațiile sale făcute din peste 5000 de cadre s-au inspirat exclusiv din obiectele găsite în piață: două tancuri miniaturale, unul american (M3 Lee) cu indicația Kentucky-USA și unul sovietic (Kliment Voroșilov), care se fugăresc pe ecranul televizorului de tip vechi, într-o reinterpretare animată a realităților de azi.
Aflăm că a trecut pe aici, în vizită, și artistul Dan Perjovschi, aflat la Timișoara într-o retrospectivă amplă, un portret de patru decenii al artistului și totodată al României. Nu e de mirare că îl interesează proiectul, fiindcă și Perjovschi e preocupat să demonteze resorturile nostalgiei comuniste, care exprimă diferența majoră între realitatea istorică a regimului comunist și percepția publică actuală.
Doamna Dana rezistă
Regizorul Mihai Dragolea a instalat după o perdea aurie un ecran pe care rulează secvențe cu clasa muncitoare care nu merge în Paradis. Vedem fabrici ruinate, moloz și fiare inutile. O scurtă consversație cu el ne trimite să o cunoaștem pe doamna Dana, o veterană a pieței. Nu îniante de a trece pe la taraba intitulată Ceaușeria, unde va avea loc în 28 septembrie spectacolul de teatru „Conu Leonida față cu Tic-Toc-ul”, cu actorii Christine Cizmaș și Ionuț Pârvulescu. Decorul e cu trimitere politică: totul în folie de aur, aur, aur.
Doamna Dana vinde aparatură audio din 1984. Două fotografii scoase din portofel ne-o arată prin 1995 în Ócskapiac, imagini care atestă că nu s-a schimbat nimic: aceleași mese de beton, același asfalt accidentat cu timpul, aceleași copertine de azbest sau plastic improvizate. Doar doamna Dana era mai tânără.
„Mai întâi făcea tata bișniță aici, cu marfă de la unguri și de la sârbi, după aceea am venit eu. În anii ’90 făceam 2000-3000 lei pe zi, azi am vândut de 60 de lei. Am aici o stație cu 350 lei, care se dă pe Temu cu 300 lei și transportul e gratis. Sigur că n-o să cumpere de la mine”, se plânge femeia. Știe că în curând piața va dispărea, fiindcă se vor construi blocuri.
„O să văd ce fac, îmi caut de lucru, poate plec în Germania să îngrijesc vreo bătrână”, spune doamna Dana, după ce a trebuit să învețe aparatura în ritmul schimbării tehnologiei, de la casetofoane și pick-up-uri, la aparate digitale.
O arhivă de adio
Planul urbanistic zonal proiectat de primăria Timișoara pentru nordul orașului arată că nu peste multă vreme Ócskapiacva deveni o amintire. Drumul de tranzit către Săcălaz se va lărgi la patru benzi, iar pe locul pieței de vechituri se vor ridica blocuri, vile, terenuri de sport într-o extensie amplă a cartierului Mehala.
Fotografiile, filmele, podcasturile din proiectele lui Florin Iepan, finanțate de primărie prin Centrul de Proiecte și de AFCN, se constituie de pe acum într-o prețioasă arhivă a unui loc pitoresc, pe cale de dispariție. Stăruie doar în amintirea generațiilor între 45 și 75 ani rolul jucat de Ócskapiacîn viața timișorenilor înainte de Revoluție. Lumea își cumpăra de aici, pe vremuri, blugi, țigări sârbești, săpunuri parfumate, Cipiripi. Fotografii din acea perioadă nu sunt decât rarisim, deci rămâne istoria orală să contureze anii de până în 1989.
Un demers care ține de memorie a imaginat și Dinu Bodiciu, designer care a colaborat cu Lady Gaga, Viktoria Modesta și Chicks on Speed. Cămășile sale cumpărate exclusiv din târguri de vechituri o evocă pe doamna Neli, o vânzătoare decedată acum patru ani, căreia i-a aparținut taraba de expunere. Proiectul lui Bodiciu se numește „Încă suntem aici”, mesaj brodat pe fiecare cămașă expusă.
„Totul este fluid, dar asta face parte din farmecul pieței”, spune Florin Iepan, care se simte în elementul său în acest univers provocator.
Se pregătește și un experiment inedit, pentru prima dată (poate și pentru ultima dată): Ócskapiacva avea propriul post de radio, cu bătaie la maxim 500 metri în jurul pieței.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
