Mașina este un bun indispensabil în ziua de azi, care poate fi cumpărat din confortul canapelei, de pe telefon sau de la dealerul auto de pe bulevard. Avem de ales din sute de modele și configurații și deja a devenit o chestie de gust, de preferințe, nu neapărat de necesitate și statut social.
Dar cum era pe vremea când aveai de ales dintre trei sau patru mașini, când trebuia să aștepți cinci ani după Dacia cumpărată sau când trebuia să primești aprobare de la stat pentru o mașină de teren?
În România comunistă, mașina era un lux, o speranță, un instrument de propagandă că noi nu suntem mai prejos decât țările din vest. Mașinile ieftine, prost făcute și cu tehnologii învechite erau visul oricui, dar pentru restul lumii, erau marfă de mâna a doua, pentru clasa socială cea mai de jos. Acestea erau premiile cele mai mari la tombole și mândria țării când le exportam.
E un subiect foarte puțin abordat așa că hai să vedem în mare ce însemna industria auto și cum reprezintă unul dintre cele mai bune exemple ale propagandei comuniste, ale diferențierii între clasele sociale, ale puterii pilelor și strictății autorităților…
Așteptarea după mașină în perioada comunistă, documentar audio realizat în cadrul proiectului “Ecranul Memoriei: Tinerii în Fața Istoriei”
Despre autor:
Dragoș Ilie – elev la Colegiul Național de Informatică “Tudor Vianu”. Este pasionat de fotografie, mașini, muzică și actorie. Are un podcast și un eveniment auto și lucrează ca profesor la un afterschool și ca fotograf de mașini. Visează să aibe cât mai multe proiecte dedicate tinerilor.
Producție audio realizată în cadrul proiectului “Ecranul Memoriei: Tinerii în Fața Istoriei”, finanțat prin Programul de Fonduri Nerambursabile de la bugetul local al Sectorului 1 pentru activități nonprofit de interes local, în conformitate cu H.C.L. nr. 82/2025, implementat de Fundația Freedom House România.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
