Mihail Dobre este istoric și diplomat. A scris lucrarea „România la sfârşitul Războiului Rece. Statut geopolitic şi opţiuni de securitate” (Editura Enciclopedică, 2011), care a fost publicată în ediție italiană la Rubbettino Editore, în 2020. Binomul istorie-diplomație se regăsește și în lucrarea sa cu titlul „Relațiile diplomatice româno-italiene în timpul primului război mondial 1914-1918” (Editura Paideia, 2019), pentru care a primit Premiul „A.D. Xenopol” al Academiei Române. Din 2016 a predat cursuri de diplomație culturală în zone de conflict la Institutul de Diplomație Culturală din Berlin.
În activitatea diplomatică, dincolo de deținerea unor responsabilități în administrația centrală (secretar de stat în 2013-2014) și în sistemul exterior al MAE (ambasador la Sfântul Scaun în 2002-2006), a coordonat demersurile MAE pentru aprobarea la Consiliul European de la Helsinki (1999) a începerii negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană și a elaborat prima formă a strategiei privind relațiile României cu statele din Africa (2017), contribuind substanțial și la cea de-a doua formă a acestui document strategic (2023).