Curtea de Apel Cluj a pus punct unei anomalii administrative care dura de aproape 40 de ani. Instanța a decis că statul român nu poate construi în anul 2026 folosind autorizații emise în epoca ceaușistă, dând câștig de cauză comunității Declic.
Proiectul de pe râul Crișul Alb, început în 1987 și abandonat repetat după Revoluție, a devenit simbolul modului în care autoritățile forțează cheltuirea banilor publici ignorând legislația modernă de mediu.
Decizia Instanței: avizele de acum 4 decenii sunt nule
Judecătorii clujeni au admis recursul Declic, constatând caducitatea autorizației de construire emise în urmă cu 39 de ani. Instanța a stabilit clar că un proiect de o asemenea amploare nu poate fi continuat după decenii de inactivitate fără o procedură completă de reautorizare.
Conform avocatei Declic, Roxana Mândruțiu, această decizie confirmă un principiu esențial al statului de drept: nicio autoritate nu se poate folosi de acte administrative arhaice pentru a justifica lucrări în prezent, eludând normele actuale de siguranță și transparență.
Reprezentanții Declic atrag atenția asupra responsabilității decidenților politici. Roxana Pencea Brădățan, coordonatoare de campanii, ridică semne de întrebare privind milioanele de euro alocate proiectului și amintește de momentul din 2022, când fostul ministru Tanczos Barna a inaugurat barajul în ciuda unei alte decizii judecătorești care interzicea continuarea lucrărilor.
„Proiectul nu poate merge mai departe fără o procedură completă de reautorizare, care să includă studii actualizate, avize de mediu și consultare publică. Mihăileni este exemplul clar al modului în care autoritățile încearcă să forțeze proiecte ilegale, folosind acte expirate pentru a justifica cheltuirea banilor publici și ignorând deliberat legea, mediul și drepturile comunităților afectate”, a declarat Roxana Pencea Brădățan, coordonatoare de campanii a comunității Declic.
Dincolo de viciile de procedură, impactul asupra mediului este considerat ireversibil. Finalizarea barajului ar duce la deteriorarea gravă a sectoarelor râului Crișul Alb și a sitului protejat Natura 2000 Defileul Crișului Alb.
Mai mult, specialiștii avertizează că acumulările artificiale devin surse de metan, un gaz cu un impact de 34 de ori mai intens decât dioxidul de carbon. Un alt aspect critic este faptul că de acest baraj depinde procesul tehnologic al proiectului minier Rovina, un demers cu potențiale efecte devastatoare asupra întregii regiuni.
După această victorie în instanță, proiectul este blocat. Pentru a fi reluat legal, autoritățile sunt obligate să parcurgă toate etapele moderne: realizarea unor studii de impact actualizate, obținerea avizelor de mediu conform legislației europene și, cel mai important, organizarea unor consultări publice reale cu comunitățile afectate.
Mai multe detalii legislative ale motivației instanței pot fi consultate aici.
Autoritățile locale : „O investiție de interes național, pierdută la final”
În timp ce comunitatea Declic celebrează oprirea unui proiect bazat pe acte din 1987, autoritățile din Hunedoara avertizează asupra unui pericol major social și economic și privește decizia ca pe o catastrofă administrativă. Președintele CJ, Laurențiu Nistor (PSD), atrage atenția că investiția este realizată în proporție de 90%, corpul principal al barajului fiind finalizat complet.
Conform autorităților locale, sistarea lucrărilor lasă zona Bradului fără apărare împotriva inundațiilor pe sectorul Mihăileni-Gurahonț. Mai mult, Ministerul Mediului susține includerea acestui obiectiv în categoria celor de Strategie și Interes Național, invocând beneficii pentru securitatea energetică prin construcția de microhidrocentrale.
Deși președintele CJ Hunedoara invocă necesitatea barajului pentru o așa-zisă ”zonă industrială”, afirmația pare desprinsă din planurile de sistematizare ale anilor ’80, ignorând faptul că industria grea a Bradului este demult apusă, iar singura activitate industrială de amploare ar putea fi numai controversatul proiect minier de la Rovina.
În autorizația originală, barajul era gândit să alimenteze combinatul minier și industria extractivă din zona Brad. Nistor practic „recită” din documentele vechi de 40 de ani, deși acele fabrici nu mai există și face referire, probabil, la ceea ce ar dori să se realizeze în viitor în zonă.
Deși barajul este aproape gata, lipsa unei autorizații valabile face imposibilă „punerea în exploatare” sau finalizarea căilor de acces.
Singura cale legală rămâne acum reautorizarea completă, care presupune noi studii de impact asupra mediului și consultări publice — exact procesul pe care activiștii l-au cerut, dar pe care autoritățile au încercat să îl evite timp de decenii.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
