Belarusul pare să iasă, cu pași mici și calculați, din izolarea diplomatică care l-a definit în ultimii ani, navigând între dependența structurală de Moscova și o redeschidere prudentă către Washington.
În timp ce duminică, în Lituania a avut loc prima întâlnire dintre lidera opoziției belaruse în exil, Svetlana Țihanouskaia și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, președintele belarus Aleksandr Lukașenko a mai făcut un pas spre administrația Trump.
Relaxarea parțială a sancțiunilor americane în decembrie 2025, urmată de aderarea Minskului la Consiliul pentru Pace inițiat de Donald Trump, indică o schimbare de tactică în relația SUA–Belarus, dar și o nouă demonstrație a abilității lui Aleksandr Lukașenko de a-și conserva puterea prin echilibru geopolitic. Între Trump și Putin.
Contextul izolării Belarusului și schimbarea de ton a SUA
Belarus a fost, în ultimii ani, unul dintre cele mai izolate state din Europa. După alegerile din 2020, considerate fraudate de statele din vest, Minsk a intrat într-o spirală de sancțiuni și condamnări diplomatice, alimentate de represiunea violentă împotriva protestelor și a opoziției. Izolarea s-a adâncit după 2022, când Belarus a permis Rusiei să îi folosească teritoriul ca platformă pentru invazia Ucrainei, consolidând percepția Minskului ca aliat fidel al Kremlinului.
În acest context, se poate observa că, pentru mult timp, discuțiile vestice despre Belarus au fost încadrate în dosarul „Rusia”.
În 2025, administrația președintelui american Donald Trump a întrerupt acest tipar prin inițierea unui dialog direct cu Aleksandr Lukașenko. Susținătorii acestui plan, argumentează că ignorarea Belarusului ar putea avea consecințe serioase pentru securitatea Ucrainei și a NATO, tocmai pentru că Rusia vede Belarusul ca factor activ în confruntarea cu statele vestice.
Ce a decis, concret, administrația Trump
Relaxarea sancțiunilor are două direcții principale, sectorul aerian și industria potasiului.
În primul rând, în ceea ce privește domeniul aerian, Departamentul de Trezorerie al Statelor Unite ale Americii a decis ridicarea sancțiunilor împotriva Belaviei și a scos de sub restricții un avion operat de companie despre care Trezoreria afirmase anterior că era folosit de oficiali de rang înalt și membri ai familiei lui Lukașenko.
Mai mult de atât, a fost emisa o licență generală care permite anumite tranzacții privind trei aeronave anterior sancționate. Unul dintre acestea este un Boeing 737 deținut de statul belarus și a fost folosit ca avion prezidențial, un alt aparat asociat fostei flote prezidențiale și un elicopter de lux deținut de Slavkali, utilizat pentru transportul lui Lukașenko între reședință și Minsk.
În al doilea rând, în ceea ce privește strategia pe domeniul economic, SUA au acordat o relaxare limitată pentru trei companii belaruse de potasiu: Belaruskali (de stat), Belarusian Potash Company (BPC) și subsidiara BPC Agrorozkvit. Licența generală autorizează tranzacții cu aceste entități, dar măsura nu este lipsită de condiții, întrucât Lukașenko va trebui să înceteze imediat arestările motivate politic.
Este o reducere selectivă a presiunii, nu o normalizare completă. Vor rămân în vigoare sancțiunile legate de alegerile din 2020, de sprijinul acordat Rusiei pe timpul războiului și alte motive, printre cele care vizează direct familia Președintelui belarus.
Semnificația politică a relaxării sancțiunilor
Deși sunt prezentate ca măsuri tehnice, semnalul politic este evident. Washingtonul transmite că este dispus să recompenseze pași considerați constructivi, fără să renunțe complet la instrumentele de constrângere folosite până acum.
În cazul Belavia și al aeronavelor asociate regimului din Belarus, mesajul este unul simbolic. Deblocarea tranzacțiilor legate de avionul prezidențial reprezintă un semn de acceptare a dialogului cu Lukașenko, chiar dacă regimul rămâne sever contestat în planul drepturilor omului.
În cazul potasiului, miza este atât economică cât și strategică. Potasiul este considerat un ingredient cheie în fertilizanți, iar Belarus este un producător global major. Totuși, ne așteaptă la schimbări semnificative pe piața mondială. Belaruskali era deja aproape de capacitate maximă, iar fluxurile comerciale se adaptaseră sancțiunilor. O parte din potasiul exportat de Belarus ar putea reveni pe piața americană, însă impactul asupra prețurilor ar fi limitat deoarece sancțiunile UE rămân în vigoare.
Consiliul pentru Pace – Cadrul diplomatic al apropierii
Aderarea Belarusului la Consiliul pentru Pace completează cadrul unei apropieri calibrate. Inițiativa lui Trump, lansată inițial în legătură cu planuri privind conflictul din Gaza, a fost extinsă ca format global de mediere. Includerea Belarusului în această structură, alături de invitația extinsă către zeci de state, la pachet cu condiții financiare semnificative pentru menținerea statutului de membru, întărește percepția Consiliului pentru Pace ca pe o platformă tranzacțională, în care criteriul de selecție pare să fie utilitatea politică imediată, nu credibilitatea democratică.
Faptul că o mare parte dintre liderii care au răspuns pozitiv invitației provin din regimuri autoritare alimentează temerea că organismul funcționează mai degrabă ca o metodă de legitimare reciprocă decât ca un mecanism robust de securitate și mediere.
Pentru Lukașenko, participarea are valoare de legitimare externă. El se prezintă ca actor relevant în discuțiile pentru pacea din Ucraina, chiar dacă Belarus a fost parte a ecuației de securitate care a facilitat invazia rusă în Ucraina.
Pentru Washington, platforma oferită de Consiliul de Pace format pentru a promovarea securității și stabilității, scopul principal fiind supravegherea Fâșiei Gaza post-război, permite negocierea unor concesii punctuale în schimbul unor gesturi concrete, cum ar fi eliberarea de prizonieri politici.
Ce urmărește Washingtonul
Din perspectiva administrației Trump, relația cu Belarus se potrivește unei politici externe orientate spre cooperare tranzacțională. Eliberarea a peste 100 de deținuți, inclusiv laureatul Nobel Ales Bialiatski și figura importantă a opoziției Maria Kalesnikava, a fost prezentată drept un succes obținut prin negociere directă, cu implicarea emisarului american.
Pe termen mai lung, există și o logică strategică. Dacă Rusia vede Belarusul ca activ strategic împotriva Occidentului, atunci menținerea Minskului într-o izolare rigidă poate întări exact dependența de Moscova pe care sancțiunile încercau să o penalizeze. Susținătorii noii abordări argumentează că Occidentul ar trebui să încurajeze Belarusul către o poziție mai neutră și să facă această neutralitate sustenabilă în timp.
Articol scris de Raisa Ormenisan
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Foto: Agerpres
