Puțină istorie
Marele Festival de la Woodstock a fost un festival de muzică și artă organizat în perioada 15-18 august 1969 pe terenul unui fermier, Max Yasgur, în apropierea cătunului White Lake, în orașul Bethel, statul New York, SUA. Evenimentul a fost intitulat oficial „Woodstock Music & Art Fair„. Acest festival a fost conceput drept „Trei zile de pace și muzică” și a adunat peste 400.000 de oameni, devenind un simbol al mișcării hippie și al contraculturii anilor 1960. Festivalul a fost marcat de concerte intense de muzică rock, blues, folk, psihedelică, și jazz, fiind un eveniment definitoriu pentru cultura muzicală și socială a epocii. Woodstock a fost o manifestare artistică și socială cu un impact profund, promovând idei de pace, dragoste și libertate în contextul tensionat al anilor ’60, inclusiv opoziția față de războiul din Vietnam. Deși organizat cu dificultăți, în ciuda problemelor logistice și vremii nefavorabile, festivalul a rămas un simbol cultural puternic și nu a fost repetat în forma sa originală.
Blues-ul este un gen muzical și o formă muzicală vocală și instrumentală, care a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în sudul Statelor Unite, creat de populația afro-americană. Originar din cântecele de muncă (work songs) și cântecele spirituale (gospel), blues-ul este caracterizat de o melodie melancolică, adesea exprimând tristețe, durere sau dor. Forma cea mai cunoscută de blues este structura de 12 măsuri, care implică o serie de acorduri simple, de tonică, subdominantă și dominantă. În muzica blues apar și notele „blue notes,” care sunt tonuri coborâte ușor pentru a crea expresivitate și o atmosferă specifică. Blues-ul a influențat puternic alte genuri muzicale, cum ar fi jazz-ul, rhythm and blues-ul, rock and roll-ul sau soul-ul. Blues-ul este o muzică încărcată de emoție.
Generația care a tânjit dupa muzica occidentală
Daca ajungeți la un festival de blues, o să constatați că media de vârstă este 50+. Cei care s-au născut intre 1950 și 1980 sunt cei care sub papucul comunismului și-au creat propria lume (astăzi s-ar numi bulă) și care au făcut trafic cu viniluri, au înregistrat muzică pe magnetofoane și casetofoane și și-au împrumutat-o, au citit cărți copiate, au ascultat emisiunile muzicale de la Europa Liberă (Cornel Chiriac, Radu Teodor sau Andrei Voiculescu) și au “bătut” Costineștiul și Vama în verile de vacanță, ascultând cea mai bună muzică de atunci.
Rock-ul era apărut de cațiva ani și își “năștea” diverse curente. Astazi rock-ul clasic este categorisit de melomani drept Blues Rock (Jimi Hendrix, Eric Clapton, Alman Brothers). Blues-ul este reprezentat de mai multe curente: Delta Blues – cea mai veche formă, originară din zona Delta Mississippi ce are ca interpreți reprezentativi pe Robert Johnson, Leadbely sau Son House. Istoric, a urmat Chicago Blues, când s-au introdus instrumentele electrice cu acompaniament de chitară, muzicuță și pian și care este reprezentat de Muddy Waters, Howlin’ Wolf sau BB King. În sudul Statelor Unite se cântă Texas Blues ce îmbină influențe country și swing și care este reprezentat de T-Bone Walker sau Stevie Ray Vaughan. În vest se cântă West Coast Blues ce este un stil influențat de jazz (Rick Estrin & The Nightcats), cu onprezență puternică a pianului. Și Detroit-ul are stilul său cu sunete urbane, frecvent asociat cu stilul Motown (Chris Canas, Herschel Boone). Se mai cântă Rhythm and Blues (R&B) (Sharrie Williams sau Jad Tariq) ce este un stil derivat și care a dus la apariția muzicii soul, funk și rock’n’roll. Mai avem Country Blues (Tedeschi Trucks Band sau Keb’ Mo’) ce înbină instrumente acustice și elemente folclorice americane.
În anii 60 a urmat British Invasion, care a generat multe generații de blues-mani. Jimi Hendrix (american lansat în UK, la Londra fiind singurul muzeu dedicat lui!), Eric Clapton (Is God! – proclama un grafitti al timpului!), John Mayall, Alexis Korner și să nu uităm de irlandezul Roly Gallagher ce sunt reprezentanții curentului.
Astăzi cam toate aceste genuri sunt amestecate și sunt bine reprezentate în festivalurile de blues din România.
O scurtă cronică a ceea ce a fost anul acesta
Prima manifestare a anului este întotdeauna în București. Radu Lupașcu deschide anul „bluzifer” în fiecare primavară cu „Urban Blues Fest” (trei zile) în The Pub-ul din Piața Univesității. Anul acesta i-am văzut pe americanul Jad Tariq și pe britanicul Ben Poole.
A urmat „Suceava Blues Festival” (trei zile). Anul acesta a strălucit americanca (de origine sârbă) Ana Popovici.
A urmat “Jazz say Blues” la Potigrafu (două zile), unde a mai venit o dată Big Daddy Wilson.
Cel mai mare, cel mai cunoscut, cel mai bun, cu cei mai mulți invitați și cea mai mare audiență a fost la mijlocul lunii iulie „Brezoi Open Air Blues Festival” (șase zile). Este și cel mai obositor: Șase zile ori cinci concerte! Este greu de enumerat head-linerii de anul acesta, dar nu pot să nu îi amintesc pe Fantastic Negrito, Antony Gomes sau The Animals (da, acei bătrâni din anii 60, care azi sunt mai reimpospătați). Nu știu cum face Mihai Mugescu, dar aduce cele mai mari nume de pe mapamod, înscriind Brezoiul pe harta culturală a lumii.
Cum este atmosfera de la Brezoi (foto Facebook – si aici o galerie foto de anul acesta)
A urmat „Brasov Jazz and Blues Festival” (patru zile) cu Sharrie Williams, Curtis Salgado și Sari Schorr.
Avancronica următoarelor evenimente
În fiecare penultim weekend al lunii august (adică vinerea viitoare) urmează „Blues in the Garden” de la Dărmănești (trei zile). Marius Diaconescu face vrăji să aducă cei mai talentați bluesmani din școala lui Buddy Guy.
În această fotografie cel mai important punct de atracție este în spate: locul unde se vând sarmalele! (foto Facebook – și aici o fotogalerie de anul trecut)
Anul acesta vor fi prezenti Jamiah Rogers, Sheryl Youngblood, Judith Hill dar si multi altii.
La 30 de ani, Jamiah Rogers nu mai este acel tânăr aspirant obraznic care uimea Chicago cu 10 ani în urmă, făcându-i pe Buddy Guy și John Primer să-i spună: ”Tinere, tu ești responsabil să duci blues-ul mai departe, în viitor”. Acum este un interpret de excepție, cu recunoaștere național americană, destule conexiuni canadiene și concerte europene de succes în portofoliul său. Cu un nou nume, „The Dirty Deacon Denzel”, conducând un trio nou numit „The Dirty Church Band”. Cel care era nominalizat la “The most talented kid under the age of 12” pentru Chicago Music Awards și câștiga premiul timp de 3 ani consecutivi este astăzi un fenomen muzical în continuă evoluție.
Sharyl Youndblood s-a născut într-o familie de muzicieni, mama ei conducând corul gospel The Royal Harmonetts și fiind pianistă și cântăreață la biserică. Acest mediu a determinat-o pe Sheryl să-și descopere dragostea pentru muzică de la o vârstă fragedă, cântând la pian în biserică. În adolescență, și-a format propriul grup exclusiv feminin, numit Sisters, și a început să-și scrie propriile cântece pentru biserici și alte evenimente religioase.
A fost introdusă în Chicago Blues Hall of Fame în 2015, iar în ultimii ani este o prezență constantă în locații precum Buddy Guy’s Legends, Rosa’s Lounge sau Chicago Blues Festival.
Judith Hill este una dintre cele mai cunoscute cântărețe de acompaniament muzical ale generației sale, și-a început cariera la începutul anilor 2000, iar în următorul deceniu și-a stabilit o carieră solo cu coloana sonoră a filmului Red Hook Summer (2012) al lui Lee. De la acest progres, și-a construit o discografie de albume din ce în ce mai rafinate și mai creative, care include Back in Time (2015), produs de Prince, urmat de Golden Child (2018) și Baby, I’m Hollywood! (2021), continuându-și în același timp munca de susținere a altor artiști. Hill a jucat în filmul documentar 20 Feet from Stardom, premiat cu Oscar și Grammy, care prezintă munca subapreciată a soliștilor de acompaniament vocal. „Party Rockers”, pe care Hill a scris-o și a interpretat-o ca solistă pentru Big Phat Band a lui Gordon Goodwin, a fost nominalizată la un premiu Grammy la categoria Best Arrangement, Instruments, and Vocals. În 2024, a revenit cu albumul auto-compus Letters from a Black Widow.
Ultimul festival al anului este la Brașov, la Rockstadt: Transilvania Blues Festival (două zile). Alin Dumbravă, de fapt organizează mai multe concerte de blues în timpul anului sub egida „Transylvania Blues Nights”. Anul acesta îl vom vedea în festival pe John Primer, un fost colaborator a lui Muddy Waters.
Impresii de-a lungul timpului
Fiecare festival are farmecul lui!
Cel de la București deschide pofta de vacanță și ne face să așteptăm „sezonul”. Este într-o perioadă în care este destul de frig. Este în oraș, deci nu prea ai voie să perturbi liniștea. The Pub este intim și acolo se întâlnesc deobicei adevărații iubitori de muzică bună. Am putea să-l pomenim ca descendent al Club A, deoarece aici se întâmplă mult mai multă cultură decât acest plăcut festival.
Festivalul de la Suceava este deschiderea festivalurilor în aer liber. Locația este plăcută, lângă Cetatea de Scaun. Este unul dintre cele mai vechi festivaluri de blues, care a rezistat numai și numai datorită autorităților locale (intrarea este liberă!) și a cațiva oameni imimoși, care în memoria lui Fani Adumitroaie, reușesc în fiecare an să strângă moldovenii în jurul acestei minunate muzici.
Haios este la Potigrafu. Este la al treilea an și se pare ca vor mai fi ediții multe de acum încolo. De ce e haios? Pentru că în loc de scaune se stă pe baloți de paie, pentru că e pe un câmp înconjurat de copaci (de fapt un teren de golf), pentru ca aici vin toți cunoscătorii din București și Ploiești.
Brezoiul este fanionul blues-ului românesc! Este recunoscut ca cel mai mare și cel mai bun festival de blues din toată Europa! Aici deobicei vin peste 10.000 de melomani. Este cel mai bine organizat și are cel mai bun sunet. Sunt șase zile cu câte cinci cântăreți sau trupe. Se desfășoară pe trei scene: cea din pădure începănd cu ora 17, cea mare începănd cu ora 18 și cea din cort, unde se țin jam- session-uri memorabile după ora 2, până când este chef de cântat.
Cu staif este festivalul de la Brașov, din preajma Sfintei Mării. În mica Piață Sfântul Ioan se monteza o scenă, se pun scaune și se ascultă muzică fină.
Dărmăneștiul este cel mai intim. În zilele bune sunt peste 2000 de spectatori. Lăsând muzica la o parte, aici este cea mai bună mâncare! Oare cine nu știe de sarmalele moldovenești și de pârjoalele locale? Deobicei cei care vin aici se cunosc bine din celelalte festivaluri și aici ce deapănă impresiile de la Suceava, Brezoi și Brașov. Nu pot să nu amintesc de tocănița de hribi de la Hotel Romanița, cerută de cunoscători, de nopțile cu câte un pahar de vin în față în care se discută cele mai interesante subiecte, lăsând la o parte muzica ascultată, de la politica enervantă până la spectacole de teatru sau cărți citite. (Marturisesc că mie aici îmi place cel mai mult!)
Rockstadt-ul brasovean este „la revederele” melancolic al sezonului. Este spre sfârșitul lui septembrie, când vacanțele sunt terminate, … dar parcă ar mai merge una mică! „Cârciuma” este bine organizată, are multe sortimente de bere și sunetul este cât se poate de bun. Este pentru „cunoscători”.
În loc de încheiere
Este adevarat că blues-ul este o muzică prizată de maxim o sută de mii de români, dar este autentică. Discutam cu jandarmii de la Brezoi care spuneau că se simt în vacanță când este festivalul de blues deoarece nu au mai nimic de făcut deoarece nu există incidente. De nici un fel! Dacă auzim fel de fel de știri (sau povești) cu droguri la concertele cu muzica anilor actuali, la blues în afară de bere și vin (care întotdeauna stropesc mâncarea) nu am văzut și nici auzit de așa ceva. Atmosfera este probabil ca la Woodstock, pace, prietenie, flori (fără iarbă) … povești frumoase, un vin bun (sau bere) … locul unde să uiți de presiunea zilelor obișnuite!
Chestia este că nu am auzit pe nimeni să asculte muzică rusescă! Radu Lupașcu, Mihai Mugescu, Marius Diaconescu, Alin Dumbravă, Rareș Totu, Beti Barbera (iertați-mă, cei pe care nu v-am enumerat!) fac mai mult decât un minister al culturii și unul de externe la un loc! Pun România pe harta cultura mondială cu aceste festivaluri unde vin cei mai mari cantareti mondiali in viata. Ei fac mai mult decât ambasadele Statelor Unite sau Marii Britanii la un loc! Promovează cultura occidentală!
(autorul articolului vă roagă să deschideți linkurile furnizate unde găsiți informații valoroase și muzică de calitate)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
