În 1956, Marian Mihalache organiza, în sălile Kretzulescu ale Muzeului Național de Artă a României, prima expoziție personală Brâncuși pe pământ românesc, dar și prima din Europa. Atunci, artistul împlinea 80 de ani. Azi, la șaptezeci de ani distanță și la 150 de ani de la nașterea marelui artist, Cornel Mihalache, fiul lui Marian Mihalache, organizează aceeași expoziție, în aceleași săli Kretzulescu. Expoziția a fost vernisată în 12 februarie la București, în 18 februarie la Târgu Jiu și urmează în 22 februarie la Craiova.
PressHUB a discutat cu Cornel Mihalache despre moștenirea pe care i-a lăsat-o tatăl său, despre expoziția de atunci și despre cea de acum, despre artistul din Hobița hulit și apoi reabilitat în comunism și despre cei ce azi îi întinează memoria și îi pângăresc opera prin fals patriotism și din dorința de a transforma toate numele sonore din cultura și istoria românească în eroi ai neamului.
Puntea în timp: 1956 și 2026
PressHUB: Organizați o expozitie pe care tatăl dumneavoastră o organiza acum 70 de ani. Cum simțiți acest lucru? Pare ca o moștenire
Cornel Mihalache: E ca o punte peste timp, peste 70 de ani. A fost foarte interesant, pentru că eu am primit spațiul de la Muzeul Național de Artă, acum vreo două luni, două luni și jumătate, și am citit în cartea „Colocviul Brâncuși” din 1967, acum zece zile, că în 1956, expoziția „Brâncuși, la 80 de ani de la naștere”, a fost în sălile Kretzulescu de la Muzeul Național de Artă. Și da, am fost cuprins de o puternică emoție pentru că acea expoziție a fost făcută și de tatăl meu.
PressHUB: Deci aveți un sentiment de continuitate
Cornel Mihalache: Da, e o legătură pe care cineva a aranjat-o peste timp.
PressHUB: Ce cuprindea expozitia de acum 70 de ani si ce cuprinde ea astăzi?
Cornel Mihalache: Expoziția de atunci a cuprins 13 opere, plus Cumințenia Pământului, care a apărut când domnul Romașcu a venit cu ea și a zis: „Am și eu, pot să o expun”. După aceea a primit și niște bani, pentru că a expus-o.
Importanța expozițiilor din străinătate
PressHUB: Vreți să spuneți că expoziția actuală este mai limitată?
Cornel Mihalache: La Muzeul Național de Arte avem trei opere: „Cap de copil”, „Potretul lui Petru Stănescu” și o copie a „Rugăciunii”. Atât. Restul sunt la Roma, în expoziție. Și e foarte bine așa, că sunt acolo, decât să fie aici, unde ar putea să le vadă oricine, oricând, în orice altă zi decât februarie, martie, anul acesta. Adică ele sunt acolo acum, în România pot fi vazute oricând vrea vizitatorul să se ducă să le vadă.
E bine să fie la Roma, e bine să fie la Berlin, pe unde nu s-a organizat de 50 de ani o expoziție Brâncuși. Asta este situația. Deci noi putem doar să vorbim despre viața și opera lui, chiar și fără operele originale pe care să le vedem. Le putem vedea doar în fotografii.
Brâncuși și-a lăsat opera prin moștenire statului francez. Și de aceea s-a și făcut cetățean francez în 1952. Cerând din 1950 cetățenia. Pentru că un străin nu poate face donații prin legea statului francez. Și atunci i-a luat cetățenia franceză. Și foarte bine a făcut.
PressHUB: Așadar, a prevăzut cumva aceste probleme legale și a încercat să își protejeze opera asta?
Cornel Mihalache: Și-a protejat opera, sigur că da! Și prin testament a lăsat statului francez pentru Muzeul de Artă Modernă tot atelierul, tot ce cuprinde atelierul acesta. Sculpturi, mobile, ustensile, tot. Foarte frumos și foarte bine. De aceea este la Muzeul de Artă Modernă din Paris, la Centre Pompidou. Și e foarte bine așa. Noi avem vreo 14 lucrări cu totul în România. Și avem acest senzațional ansamblu de la Târgu-Jiu.
Organizarea vernisajului din 1956
PressHUB: Revenind la expoziția din 1956, puteți să îmi spuneți mai multe? Au fost obstacole în organizarea acesteia și, dacă da, în ce au constat?
Cornel Mihalache: În 1956? N-au fost. Bun, ei [organizatorii] au întrebat: „ Și totuși, este un cetățean străin, este un francez, cum facem?” Și de la Ministerul de Externe, Kișinevschi le-a spus: „ Nu-i nicio problemă, mergeți mai departe, faceți expoziția” Și s-a făcut în 1956 prima expoziție personală Brâncuși din Europa. Asta e istoria. Niște oameni cu mintea la cap s-au gândit că Brâncuși face 80 de ani în 1956. Și au obținut în buget organizarea acestei expoziții și cumpărarea „Rugăciunii” din cimitirul Măgura din Buzău. (Rugăciunea a fost achiziționată în 1957, n.red.)
Pentru că cineva s-a gândit, și acela a fost tatăl meu, că această lucrare foarte importantă nu poate să stea într-un cimitir. Și atunci, a vorbit cu doamna Eliza Stănescu (văduva avocatului Petru Stănescu în onoarea căruia era dedicată statuia) și au negociat.
S-a cumpărat [Rugăciunea] cu 70.000 de lei și cu obligația ca, pentru 20.000 de lei, să se facă o copie unu la unu, din bronz, care să stea în cimitir în locul originalului. Copie care s-a furat de cel puțin 3 ori. O dată, ultima dată, 11 ani a dispărut, a fost găsită într-o magazie în 2016.
[Tot în 1957] a fost cumpărată și „Cumințenia Pământului” de către Ministerul Culturii și Muzeul Național de Arte. Dar actele pentru „Rugăciunea” sunt la muzeu, iar actele pentru „Cumințenia Pământului” au fost la Arhiva Ministerului Culturii și au dispărut.
De aceea nu avem și „Cumințenia Pământului” noi ca stat. Asta e. Toate operele importante de la Muzeul din Craiova și de la Muzeul Național de Arte sunt la Roma și vor fi la Londra, la Berlin.
PressHUB: Deci nu a fost doar prima expoziție personală Brăncuși de pe pământ românesc, ci și prima din Europa.
Cornel Mihalache: Prima personală din Europa. El mai având personală la New York, în 1914, când John Quinn i-a cumpărat 5-6 lucrări. De atunci a devenit un om liber. Deci n-a mai tras, n-a mai sărăcit prin Paris.
Imaginea lui Brâncuși în comunism: de la renegare la reabilitare
PressHUB: Am întrebat de obstacole deoarece, în primii ani ai comunismului românesc, arta sa a fost considerată burgheză.
Cornel Mihalache: Aceștia erau anii, da. Da, e și un articol care a apărut în Scânteia împotriva lui și a „artei decadente, burgheze”. A fost și părerea unor oameni de cultură, academicieni în România. De la Alexandru Graur, George Călinescu…
PressHUB: Sadoveanu a avut vreun rol în acest sens?
Cornel Mihalache: Sadoveanu a condus ședința. N-a avut nciciun cuvânt de spus și nicio aserțiune pentru asta. Nici măcar nu apare în procesul verbal din martie 1951, care poate fi citit online. Proces care n-are nicio legătură cu presupusa donație, dar are legătură cu părerea unor oameni care, ulterior, și-au schimbat-o.
Academicianul Gheorghe Oprescu, critic și istoric de artă, care l-a înfierat atunci, în 1951, în 1964 a scos o carte despre el. E părerea omului. Am mai dat exemplul acesta: Ce să fac eu cu prietenul meu, Florin Iaru (poet), care a zis că nu dă niciun leu pentru Cumițenea Pământului, fiindcă este urâtă. E părerea lui.
PressHUB: Și când a început reabilitarea lui Brâncuși în România?
Cornel Mihalache: Sigur, erau ani grei. 1958 a fost un an teribil pentru cultura română. Absolut. Cu arestări, cu lotul Pillat și o mie de alte lucruri urâte. Dar reabilitarea lui Brâncuși a fost în 1956. În sensul ăsta i s-a făcut această expoziție de două luni jși jumătate, decembrie-februarie, la București, la Muzeul Național de Artă.
Impactul cultural al expozițiilor
PressHUB: Au fost deja două vernisări ale expoziției. La București și la Târgu Jiu. Cum au fost primite acestea?
Cornel Mihalache: Eu zic că bine. La București a fost un succes, a fost multă lume. Și sâmbătă, duminică, cât eu am fost acolo. Și aici, ieri am avut un vernisaj la Târgu Jiu, unde suntem. Da, bine.
N-am avut decât niște dușmani ai muzeului care scriu tot felul de bazaconii neînțelegând expoziția. Da, asta este. Există păreri și păreri. Nu mă interesează foarte tare. Nu mă atac din cauza asta.
Problema denumirilor și a înțelegerii lui Brâncuși
PressHUB: În continuarea întrebării, considerați că Brâncuși este valorizat corespunzător? Înțeleg oamenii importanța operei sale?
Cornel Mihalache: Oamenii nu înțeleg importanța operei sale. Nu înțeleg nici artiștii plastici. Nu știu ce ar trebui făcut. Lecții despre Brâncuși zilnice, ora Brâncuși la radio? Nu știu, Doamne ferește.
E valorizat așa cum a lăsat el opera lui, fără didascalie, fără să numească cum se cheamă. Atât doar că se cheamă „Coloana Fără Sfârșit”, nu „Coloana Infinitului”, că vine un japonez care citește asta și întreabă unde e a doua coloană, că pe asta am văzut-o, a Infinitului, dar cealaltă? Fără Sfârșit? În limba engleză este The Endless Column, Coloana Fără Sfârșit.
Și aici, în Târgu Jiu, peste tot sunt afișe de circulație cu Coloana Infinitului. Vom schimba chestia asta.
PressHUB: Deci considerați că primul pas către o valorizare mai bună ar fi să existe o clarificare privind denumirile?
Cornel Mihalache: Cel puțin. Pentru că el n-a spus ce e Poarta (Sărutului). Este un monument funerar care cuprinde fecunditate, sărut, senzualitate și moarte în același timp.
E un monument funerar, la care oamenii se duc, tinerii se sărută și fac fotografii. Foarte bine. E sărbătoarea vieții asupra morții. Asta este.
N-a spus ce e „Masa Tăcerii”. Că e masa celor 12 apostoli și Iisus stă pe masă. Da? 12 scaune, 12 apostoli și Iisus unde e? Pe masă? Să fim serioși! Tot felul de interpretări care de care mai fantasmagorice.
PressHUB: Absolut. Doar că aici cred că putem spune și că sunt mulți artiști care lasă o… Haideți să o numim moștenire ambiguă, deși probabil că nu e termenul cel mai bun. În sensul că sunt reinterpretați după moartea lor. Probabil că nu este Brâncuși un caz unic.
Cornel Mihalache: Nu este. Brâncuși a spus și a scris asta: „Priviți-le până le veți vedea. Cei mai aproape de Dumnezeu le-au și înțeles”. Nu trebuie să dăm mură în gură ce e o operă, cum e o operă, ce reprezintă ea. Fiecare înțelege ce înțelege cu sufletul și cu mintea.
PressHUB: Vor mai fi și alte evenimente Brâncuși în acest an?
Cornel Mihalache: Vor mai fi. Tot timpul anului vor mai fi. Pentru că anul ăsta sunt 150 de ani de la naștere, la anul sunt 70 de ani de la moarte, peste încă un an sunt 90 de ani de când a fost inaugurat ansamblu de la Târgu Jiu. Sunt trei ani de Brâncuși. Sper să mai vorbim și după patru ani de Brâncuși. Acum vorbim toți, toți ce l-au regăsit pe Brâncuși în suflet și toți marchează ziua asta, fiecare cum poate, făcându-se imens de multe greșeli și fără măsură.
Așa-i românul, fără măsură. Că n-am învățat de la Brâncuși măsura și proporția. Azi tot Facebook-ul e Brâncuși. Și să-ți spun, 75% sunt enormități. Și vorbe mari și pași spre infinit, și infinitul infinitului și eternitatea infinitului și iubirea infinitului și infinitul cu iubirea. Înțelegeți?
Falsurile rostogolite despre Brâncuși
PressHUB: Astfel revenim la problema neînțelegerii.
Cornel Mihalache: Da, dar nu numai. Și a supralicitării, a avalanșei de falsuri și de vorbe care nu spun nimic. Dar mai important este să auzim de Brâncuși și să știm cât mai multe lucruri adevărate despre el. Nu falsuri, mituri sau legende, precum povestea de dragoste cu Maria Tănase, ca și când ar fi putut exista o poveste între omul de 62 de ani și fetișcana de 25. E un mit. E o fotografie în care apar amândoi. Da, s-au cunoscut. Dar asta nu înseamnă că tot ce a scris Peter Panza este adevărat sau Peter Neagoe, Sfântul din Montparnasse, Viața romanțată a lui Brâncuși, falsificată de la cap la coadă.
Ca și povestea donației către statul român, e plin de Facebook-uri, azi, și de tot felul de oameni care scriu chestia asta sau că ar fi vrut el să doneze [operele sale] și statul român l-a refuzat. Nu l-a refuzat deloc. Că nici nu a vrut să doneze statului român atelierul lui, pentru că nu era atât de inconștient.
Dimpotrivă, era un oltean șiret și hâtru. Nu putea să lase unui stat român comunist, incipient, tot ce-a muncit el o viață întreagă și toată acea operă care era atelierul lui. O operă întreagă. Deci, e o fantasmagorie chestiunea asta cu donația. Un naționalism prost înțeles, deșănțat, îmi cer scuze.
PressHUB: Pentru că ați atins punctul acesta, chiar voiam să vă întreb: Aveți impresia că, în ultima perioadă, aceste mituri, aceste falsuri cum le-ați numit, s-au amplificat cumva? Sau se răspândesc mai ușor?
Cornel Mihalache: Da! Pentru că asta face Facebook-ul și AI-ul: amplifică această poveste. Pentru că, da, atelierul valorează miliarde. Bun, l-a lăsat [Brâncuși] moștenire statului francez, a și obligat prin testament statul francez să aibă grijă de atelierul lui. Și să fie în Muzeul de Artă Modernă din Paris.
Lucrări falsificate și polemicile politice actuale din jurul lui Brâncuși
PressHUB: Revenind la mituri, doream să vă întreb dacă au apărut, în ultima vreme, noi falsuri pe care ați dori să le demontați?
Cornel Mihalache: Au apărut în ultimii ani o serie de falsuri, spre 500, cred. Falsuri Brâncuși, adică tot felul de gogoloaie de piatră autentificate prost și fals de către un grup infracțional.
A mai apărut un personaj care vrea să-i aducă osemintele de la Montparnasse la Hobița sau la Târgu Jiu. Nu știu unde, pentru că nici el nu știe unde. De ce să-i aducă osemintele? Eu mă gândeam că s-ar putea să ia un pic de ADN din sacul acela de oase care e acolo și să-l compare cu Brâncușii mulți din Hobița, că poate s-ar potrivi.
Și atunci să dea statul francez în judecată pentru a solicita „repatrierea” moștenirii lui Brâncuși. Ceea ce, iarăși, este o impietate și o blasfemie și o porcărie fără margini. Și față de statul francez și față de Brâncuși.
PressHUB: Cred că vă referiți la domnul Laurean Stănchescu, nu-i așa?
Cornel Mihalache: Da, absolut. Care este, să mă iertați, un impostor care umblă tot cu un grup infracțional care, cum să spun, persoadează de la Academia Română, la Prefericitul Daniel, de la Casa Regală a României, la Casa Regală – Palatul de Aramă al Romilor și pe toată lumea să îl plătească, să se ducă desculți pe jos până la Paris ca să-i aducă osemintele.
Da, da, da. Este o imensă porcărie. Și acest personaj a fost cel care a persoadat și Parlamentul ca să dea, din păcate, azi, Ziua Națională Brâncuși.
A fost inițiativa lui și parcă are drept de preemțiune pe Brâncuși. Adică, când îl sărbătorim pe Brâncuși trebuie să îl sărbătorim și pe el, pentru că a avut această inițiativă. Tot timpul scrie chestia asta, că el este singurul care a dat șase legi în Parlament. Că nu-i numai pentru Brâncuși, e și pentru Avram Iancu, și pentru Ecaterinia Teodoroiu, și pentru Horia, Cloșca și Crișan.
Toți sunt martiri deoarece spune el că-s martiri, că trebuie să fie martiri că spune el. Asta e… E o latitudine absolut bolnăvicioasă față de cultura română și acest cioclu cultural trebuie îndepărtat.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa fotografiilor: Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” / Facebook)
.
