Palatul Bánffy din satul Răscruci, județul Cluj, recent restaurat, și-a deschis porțile pentru oaspeți, de fapt, pentru arta contemporană.
Expoziția „Urma Cavalerului” a pictorului clujean Ioan Sbârciu a transformat palatul într-un spațiu al memoriei și al visului.
Sub luminile calde ale salonului de primire, cu pereții îmbrăcați în lemn și casetele renascentiste – fiecare o mică poveste sculptată – discursul profesorului Aurel Codoban a făcut legătura între trecut și prezent: „Ioan Sbârciu, pictor și profesor, neoexpresionist adesea, dar romantic neobosit, e convins că arta trebuie să fie misterioasă și îndrăzneață. Această expoziție este o meditație asupra unei absențe fertile.”
Profesorul Sbârciu „e un creator de peisaje monumentale, în care misterul și substanța se combină prin luminări poetice și rețele complexe de culoare orientate către teme esențiale precum soarta Pământului, relația noastră cu natura și memoria colectivă. Artistul este în același timp un cavaler rătăcit într-un peisaj al memoriei și un pedagog care propagă o viziune a artei ca spațiu viu și regenerativ”, a explicat Aurel Codoban.
Sbârciu nu pictează ce a fost, ci ce ar fi putut fi. Cavalerul lui nu mai intră în bătălie, ci traversează un câmp de memorie. Don Quijotte modern rătăcește prin sate uitate și păduri arse, purtând cu el o luciditate melancolică. „Urma” nu e pașii lui, ci amprenta unei tradiții netrăite, a continuității care ne lipsește, spunea Codoban.
Și palatul, cu terasele sale încadrate de coloane dorice, soba din teracotă verde realizată de baronul Adam Bánffy sau balconul ce privește terenul de 4,5 hectare, devine parte din acest joc al memoriei. Adam a fost un pasionat de artă, a lucrat cu mâinile lui piesele de sculptură și decorul palatului, muncea cot la cot cu meșterii locali, de aceea i se spunea „baronul în salopetă”. După Cel de-al Doilea Război Mondial palatul a fost confiscat de comuniști și transformat în cămin pentru copiii cu dizabilități. Pentru că nu a fost revendicat după 1989, domeniul a intrat în proprietatea Consiliului Județean Cluj.
Spațiul a fost restaurat recent cu fonduri europene și județene, iar fiecare colț păstrează ecoul trecutului, dar se deschide către prezent. În subsol, sala expozițională și biblioteca etajului îmbină funcționalitatea cu atmosfera artistică, iar parcul, odinioară unul dintre cele mai frumoase din domeniul familiei Bánffy, prinde viață, copaci pe lângă un lac, ponton și un porumbar reconstituit după o fotografie de acum 150 de ani.
Expoziția lui Ioan Sbârciu – cu peisaje monumentale, nocturne, fragmente de vis și praf de memorie – transformă vizitatorul într-un cavaler rătăcitor, urmând o urmă care nu se stinge. Culoarea se retrage și reapare, gestul pictural lasă mai mult decât arată, iar satul uitat și pădurea de cenușă devin teritorii melancolice, în care frumusețea unei promisiuni neîmplinite rămâne eternă.
Prin „Urma Cavalerului”, palatul de la Răscruci nu e doar un monument istoric sau un obiectiv turistic; devine un spațiu viu, regenerativ, unde trecutul se întâlnește cu prezentul și unde arta, ca și memoria, marchează locul gol pe care îl conturează.
Și pentru o seară, cel puțin, fiecare vizitator a pășit în istorie nu ca simplu martor, ci ca un „cavaler” al propriei conștiințe.
Viitorul ne va arăta dacă acest Palat Bánffy din Răscruci va fi gestionat astfel încât să să-și dovedească potențialul. Nu doar să ofere spațiu pentru evenimente locale, dar să devină și un centru activ al vieții culturale contemporane, contribuind la dezvoltarea și promovarea patrimoniului local.
Chiar fără să primească exponate din afară, Palatul este o expoziție în sine care merită văzută.
Trecutul și prezentul
Palatul Bánffy din Răscruci, un exemplu remarcabil de arhitectură neoclasică eclectică, a fost construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea și reconstruit în forma sa actuală între 1875 și 1885 de baronul Ádám Bánffy. Situat în comuna Bonțida, județul Cluj, palatul a fost restaurat recent printr-un proiect finanțat cu fonduri europene și contribuții locale, având o valoare totală de aproximativ 11,5 milioane de euro.
După finalizarea lucrărilor de restaurare, castelul a fost redeschis publicului și găzduiește o varietate de evenimente culturale. În aprilie 2025, a fost inaugurat sezonul cultural 2025–2026 cu vernisajul expoziției „Mundus Mirabilis” de Marcel Lupșe, care explorează teme precum sacralitatea și identitatea culturală. De asemenea, în septembrie 2025, castelul a celebrat Zilele Europene ale Patrimoniului, oferind vizite ghidate și activități educative pentru public.
