Omul de afaceri Costică Constanda a pierdut la CEDO procesul intentat statului român pentru cele două terenuri din Parcul Bordei. Decizia Curții indică faptul că au existat anumite intervenții asupra dreptului de proprietate, dar acesta nu a fost, în esență, încălcat.
Hotărârea Curții Europene pune capăt unui proces care se derulează de aproximativ 20 de ani. Constantin Constanda a fost reprezentat, în proces, de către Traian Briciu, președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Problema terenurilor din Parcul Bordei
În 2003, soții Constanda (Constantin și Maria) au achiziționat două terenuri cu o suprafață totală de 3.3 hectare în zona Parcului Bordei. Tranzacția s-a petrecut în mandatul de primar al lui Traian Băsescu.
Constanda a solicitat Consiliului General al Municipiului București emiterea unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ) care să-i permită construcția unui complex rezidențial pe terenul respectiv. Planul i-a fost respins, sub motivarea că, prin Planul Urbanistic General (PUG) terenul se clasifică drept spațiu verde.
Omul de afaceri s-a adresat instanței, invocând dreptul la proprietate, relatează G4Media.
Deciziile contradictorii ale autorităților
În iunie 2007, Curtea de Apel București a dispus CGMB să îi permită omului de afaceri să construiască clădiri pe terenul respectiv. De asemenea, C.A.B a obligat Consiliul General la plata de despăgubiri în valoare de 17 milioane de euro.
Pentru a pune capăt disputei, Primarul General de la acea vreme, Adriean Videanu, a înaintat un schimb de terenuri (în octombrie), prin care lui Constanda i se oferea un teren în Satul francez pentru cele din Parcul Bordei. Dreptul de a cosntrui clădiri în Satul francez l-a dispus pe omul de afaceri să renunțe le despăgubiri.
Totuși, în luna decembrie a acelui an, Premierul Tăriceanu a dispus, prin ordonanță de urgență, interzicerea schimbării spațiilor verzi, inclusiv private. Asta a dus la anularea hotărârii C.A.B .
PUZ-ul a fost respins de Consiliul General
În 2008, Constanda încheie un contract cu dezvoltatorul imobiliar Raptis Kavouras. Condiția era aprobarea PUZ-ului până la data de 10 iunie 2012. Între 2008 și 2009, CGMB i-a respins cererile. Astfel, în 2010, Constanda a solicitat Tribunalului București înapoierea Parcului Bordei. Acest fapt era imposibil, întrucât terenul în cauză devenise parc în spațiul public, deci nu se putea returna.
Instanțele i-au dat dreptate, dar despăgubirile au continuat să scadă
Omul de afaceri a solicitat despăgubiri de 200 de milioane de euro. Tribunalul București i-a dat câștig de cauză, dar a aprobat suma de 165 de milioane de euro plată de către Primărie (peste 109 milioane de euro contravaloarea Parcului Bordei; peste 6 milioane de euro sulta achitată de Constanda prin contractul de schimb; aproape 30 de milioane de euro despăgubiri; aproape 80 de milioane de lei dobânzi).
În 2013, acesta a câștigat și apelul la C.A.B. Instanța, însă, a obligat Primăriea să plătească doar 115 milioane de euro. În 2016, Înalta Curte a decis că nu trebuie acordate despăgubiri și a trimis cazul la C.A.B.
Curtea de Apel a obligat, în 2018, Primăria să plătească 75 de milioane de euro.
Decizia Înaltei Curți
În 2016, Înalta Curte a decis respingerea cererii de despăgubiri, invocând că profitul pierdut invcat este unul ipotetic.
Hotârârea a fost reiterată, în 2019, de Curtea de Apel București.
Plângerea la CEDO
Constanda s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, invocând încălcarea dreptului la proprietate. Acesta a susținut că întârzierea deciziilor instanțelor a creat instabilitate juridică. De asemenea, și-a repetat argumentul că nu a putut folosi terenul din Parcul Bordei în intervalul 2008-2010.
Decizia CEDO
Curtea Europeană a indicat faptul că a existat o anumită ingerință asupra proprietății.
„Curtea este dispusă să accepte că a existat o anumită ingerință în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor.”
Dar a subliniat că: „Reclamanții nu au pierdut nici accesul la terenuri, nici controlul asupra acestora.” De asemenea, Curtea a indicat faptul că deciziile anterioare ale instanțelor au fost corecte, iar statul are competențe în politica urbanistică, iar reclamanții au eșuat să demonstreze un prejudiciu real.
„Acuzațiile privind pierderea valorii terenurilor sau a unui profit nu au fost susținute de elemente concrete. Nu se poate concluziona că ingerința a încălcat echilibrul just între interesul public și interesul privat.”
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Foto: Captură de ecran/ Youtube/ LINK TV
