Despre „televiziunea poporului”, ce să mai zicem. În ziua protestelor din Franța, președintele ales a rostit un discurs epocal, vestind începutul unei noi ere. Marele om nu știe însă că francezii se inflamează repede și că incendierea pubelelor e un sport național.
PSD este un partid în cel mai înalt grad patriotic, care și-a dovedit în nenumărate rânduri dragostea și grija față de oameni, față de români. Unui pesedist i se potrivesc ca o mănușă minunatele versuri ale lui George Coșbuc: „Sunt suflet în sufletul neamului meu/ Și-i cânt bucuria și-amarul/ În ranele tale durutul sunt eu …”. Pe mine mă doare, spune Coșbuc, când tu suferi, drag popor, ce poate fi mai înălțător decât această participare afectivă și acest sacrificiu de sine! Iată de ce consider că au fost deplasate comentariile răuvoitoare la exclamația patetică a lui Marcel Ciolacu: „Mă doare în organul genital de deficit”. Ciolacu voia să spună că simte o durere cumplită, întrucât organul pe care îl pomenește domnia sa este extrem de sensibil, iar o lovitură aplicată acolo produce efecte îngrozitoare. Chiar dacă ar fi spus „mă doare-n cot de deficit” și tot ar fi dat glas unei suferințe autentice, căci și durerea în cot (când cazi, spre exemplu) este greu suportabilă. Dar așa, Marcel Ciolacu a exprimat o durere superlativă, care în plus – dat fiind organul cu pricina – îi pune sub semnul întrebării însuși statutul existențial. Și Adrian Năstase, alt pesedist iubitor de popor, a fost greșit înțeles când i-a îndemnat pe cei doritori „să vină să-i numere ouăle”. Era tot o metaforă care semnifica o cumpănă existențială.
Citește și: Politizarea Camerei de Conturi Bihor: oameni de partid și condamnați, în funcții-cheie
Actualului lider al partidului, Sorin Grindeanu, îi lipsește fibra poetică. În schimb, domnia sa excelează în zona dramaticului: are o mimică de o expresivitate inconfundabilă, care îi permite să sugereze cele mai diverse stări sufletești, dar îndeosebi plictisul și dezgustul. Nici Louis de Funès nu era capabil de o asemenea mobilitate a feței. Ce-i drept, de Funès avea umor, care lui Grindeanu îi lipsește cu desăvârșire. Partea lui de rezistență sunt replicile teatrale, de genul „PSD refuză să guverneze cu pistolul la tâmplă”, replică ce ar avea un succes uriaș într-o melodramă de bulevard. Nimeni nu îi face azi concurență în partid: Neacșu, Stănescu, Tudose sunt doar niște bieți figuranți într-o piesă fără sare și piper.
Continuarea, în Ziarul de Iași
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
