Ion Iliescu, primul președinte postcomunist al României și singurul care a avut trei mandate, a încetat astăzi din viaţă la vârsta de 95 de ani. Fusese internat cu două luni în urmă suferind de cancer pulmonar.
În timpul ultimei sale președinții 2000-2004, România a fost primită în NATO și a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Dar orientarea lui nu a fost de la început pro-occidentală, așa că s-a grăbit imediat după instalarea la putere să semneze un tratat bilateral cu URSS, cu doar câteva luni înainte de căderea Uniunii Sovietice, tratat care bloca pentru 15 ani aderarea României la alte alianțe politico-militare. Intrarea pe orbita Moscovei a avut loc, însă, chiar în perioada tulbure a căderii puterii comuniste, în zilele fierbinți dinaintea condamnării lui Nicolae Ceaușescu: atunci Ion Iliescu a cerut sprijin militar de la Moscova, potrivit unor documente descoperite 20 de ani mai târziu.
Carieră în sistemul comunist
Fiu de ilegalist cu stagii lungi la Moscova, Ion Iliescu a intrat și el de tânăr în structurile politice comuniste: a început la 14 ani ca membru al Uniunii Tineretului Comunist (UTC), voluntar în Albania și pe șantierele țării. La 19 ani este deja membru al Comitetului Central al UTC, la 20 de ani devine șeful studenților români care studiază la Moscova, iar trei ani mai târziu e primit în partid.
La 26 de ani ajunge președintele studenților și adjunct al secției de propagandă din cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR). La 27 de ani e ales deputat în Marea Adunare Națională, unde rămâne 27 de ani, până în 1985, când avea 55 de ani.
Din 1965, odată cu venirea lui Nicolae Ceaușescu în fruntea PCR, cariera lui Iliescu se accelerează. În 1967, la 37 de ani, este prim-secretar al CC al UTC, la 39 de ani devine membru al Comitetului Central al PCR și supleant în Comitetul Executiv al Partidului. În 1971, când Ceaușescu prezintă celebrele teze din iulie, care închid capitolul relativei liberalizări, Ion Iliescu aplaudă. Fotografiile făcute în 1976, în intimitatea cuplului Ceaușescu într-o vacanță comună, sugerează apropierea dintre ei. Iliescu este deja un aparatcik în plină ascensiune și în grațiile dictatorului, dar cere conducerii partidului să fie trimis în țară, să facă muncă de teren, nu atât pentru a înțelege lucrurile mai bine, cât mai degrabă pentru a fi promovat mai departe. Nicu Ceaușescu, văzut ca moștenitor, a urmat aceeași cale.
Continuarea, în Deutsche Welle
Citește și: La moartea ultimului comunist
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: AGERPRES FOTO)
