Consiliul Uniunii Europene a adoptat formal prima listă comună a UE de țări sigure de origine și a revizuit conceptul de „țară terță sigură”, două instrumente menite să accelereze și să uniformizeze procedurile de azil în statele membre.
Noile reguli vor începe să se aplice la 12 iunie 2026, odată cu restul Pactul privind migrația și azilul (adoptat în 2024), într-un context în care, potrivit datelor Frontex, sosirile neregulate rămân concentrate pe rutele estică, centrală și vestică către UE.
Pe scurt
- Lista UE de țări sigure de origine include Bangladesh, Columbia, Egipt, India, Kosovo, Maroc și Tunisia, iar țările candidate la aderare sunt incluse cu excepții
- Conceptul de țară terță sigură revizuit lărgește motivele pentru care o cerere poate fi declarată inadmisibilă, fără examinarea pe fond
- Legislația privind țara terță sigură elimină dreptul automat de a rămâne în UE pe durata apelului, păstrând însă posibilitatea solicitării instanței
- Cu excepția unor dispoziții care pot fi aplicate mai devreme, cele două instrumente vor începe să se aplice la 12 iunie 2026, împreună cu restul Pactului
- Datele Frontex arată că sosirile neregulate rămân concentrate pe rutele estică, centrală și vestică, cu statistici actualizate până în ianuarie 2026
Consiliul afirmă că măsurile urmăresc „armonizarea și eficientizarea” cadrului european de migrație și azil. Lista comună de țări sigure de origine este prezentată ca un instrument care va permite statelor membre să proceseze mai rapid cererile de protecție internațională depuse de cetățeni ai acestor țări, prin proceduri accelerate prevăzute în regulamentul privind procedurile de azil adoptat în cadrul Pactului
În paralel, revizuirea conceptului de țară terță sigură extinde situațiile în care un stat membru poate respinge o cerere ca inadmisibilă, pe baza ideii că solicitantul ar fi putut solicita și obține protecție într o țară din afara UE considerată sigură pentru el.
Potrivit regulilor convenite anterior, conceptul poate fi aplicat în trei situații, inclusiv atunci când solicitantul a tranzitat o țară terță sigură înainte de a ajunge în UE sau când există un acord sau aranjament cu o țară terță sigură pentru examinarea cererii în acea țară.
Țările candidate la aderarea la UE, între care Ucraina și R. Moldova, sunt considerate state sigure de origiei, cu excepția a trei cazuri: daca sunt în război (cazul Ucrainei); dacă UE a adoptat măsuri restrictive împotriva țării candidate din cauza unor probleme legate de drepturile și libertățile fundamentale; sau dacă țările membre au recunoscut dreptul de azil a cetățenilor din aceste state într-o proporția de peste 20%.
Legislația revizuită privind țara terță sigură prevede că, în cazul unui apel împotriva unei decizii de inadmisibilitate, solicitantul nu mai are automat dreptul de a rămâne în UE pe durata procedurii de apel, dar își păstrează dreptul de a solicita instanței permisiunea de a rămâne
Consiliul subliniază că aceste două acte sunt parte a implementării Pactului privind migrația și azilul, care urmărește proceduri mai uniforme și o împărțire mai echitabilă a responsabilităților între statele membre
În context, datele Consiliului indică faptul că sosirile neregulate sunt monitorizate pe rutele principalelor trei coridoare către UE, ruta estică, ruta centrală și ruta vestică, cu date până în ianuarie 2026. Pactul privind migrația și azilul urmărește să facă sistemul european de azil mai eficient și să crească solidaritatea între statele membre prin mecanisme care să reducă presiunea asupra țărilor unde sosesc cei mai mulți migranți. În paralel cu reformele procedurale, Consiliul indică o cooperare mai strânsă cu țări terțe și un accent pe gestionarea fluxurilor și pe returnarea migranților fără drept de ședere.
Critici din partea ONG-urilor și avocaților drepturilor omului:
Organizații precum Amnesty International avertizează că aceste reguli sunt o „abdicare de la angajamentele de protecție a refugiaților și subminează evaluarea individuală a cererilor”. Susținătorii drepturilor spun că măsurile pot face mai dificilă demonstrarea necesității de protecție pentru persoane vulnerabile (de exemplu, activişti, minorități sexuale, persecutati politic) chiar dacă în practică situația în ţara de origine este problematică.
Apelurile împotriva deciziilor de inadmisibilitate nu vor suspenda automat returnarea sau expulzarea solicitantului, ceea ce poate duce la execuții rapide ale deciziilor înainte de un control judiciar final.
Există însă cazuri în care tribunalul UE a pus deja condiții stricte privind modul în care se justifică și se aplică conceptul de „ţară sigură”, ceea ce poate duce la litigii importante în viitor.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Foto: Consiliul ue/ Facebook
