Crin Antonescu este candidatul cu cea mai mare susținere la prezidențialele din acest an: PSD, PNL și UDMR s-au aliniat în spatele lui cu gândul că ar fi singurul care ar păstra matricea puterii neschimbată.
Toate cele trei partide îl cunosc bine fiindcă au lucrat împreună în perioada 2007-2014 în care adversarul lor comun era președintele de atunci Traian Băsescu. În 2009, Dinu Patriciu, un liberal care a profitat din plin de legăturile lui cu politica pentru a deveni miliardar, i-a oferit lui Antonescu cea mai mare trambulină de până atunci, după cum povestește Emilian Isailă pe spotmedia.ro.
Citește și: De ce aleg candidatul 11, ultimul din listă
Pe vremea când Crin Antonescu era ministrul Sporturilor în guvernul Convenției Democrate, care împreună cu Partidul Democrat câștigase pentru prima dată alegerile în fața partidului fondat de Ion Iliescu, Dinu Patriciu cumpăra compania de stat Rompetrol (1998), apoi rafinăria Vega (1999), Petros SA (2000) și în cele din urmă a reușit să preia pachetului majoritar al Petromidia SA (2001), cea mai modernă rafinărie și complex petrochimic din țară.
În 2006, premierul PNL de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, i-ar fi cerut președintelui să-l ajute pe Dinu Patriciu în procesul privind manipularea bursei, dar totul a ieșit la iveală ulterior iar Traian Băsescu i-a acuzat pe cei doi liberali că au vrut să intervină în justiție. Dinu Patriciu a devenit unul dintre marii adversari ai lui Traian Băsescu și, după de a cumpărat cotidianul Adevărul, s-a asociat cu ceilalți moguli din mass media (Sorin Ovidiu Vântu, care avea Realitatea TV și Dan Voiculescu, fondatorul Antenelor) cu obiectivul susținerii debarcării lui Băsescu. În această ecuație complexă, în care marii patroni media aveau procese în justiție, Crin Antonescu a devenit una dintre speranțele politice ale celor care voiau să oprească lupta anticorupție.
Citește și: Dragoș Sprânceană și jocurile geopolitice
În 2012, când a avut loc ceea ce presa internațională a numit o încercare de lovitură de stat, Crin Antonescu a fost unul din personajele centrale ale acțiunii de răsturnare a ordinii constituționale, alături de premierul de atunci Victor Ponta: Parlamentul l-a suspendat pe președinte, au fost schimbați șefii celor două camere şi Avocatul Poporului, în așa fel încât guvernul să poată da ce ordonanțe de urgență vrea. Antonescu, care devenise șeful Senatului, a declarat pe 2 iulie 2012 că „miza sesiunii extraordinare a parlamentului este schimbarea judecătorilor Curţii Constituţionale”.
Fără intervențiile liderilor americani și europeni, România ar fi eșuat într-o republică a mogulilor, în care Antonescu devenit președinte interimar ar fi putut avea șanse să-și capitalizeze contribuția și să rămână la Cotroceni. La alegerile din 2009 ratase calificarea în turul al doilea, deși a avut cel mai bun scor (20,02%) al unui candidat liberal la funcţia supremă în stat: 1.945.831 de voturi.
Citește și: Cursa prezidențială, pe ultima sută de metri
În 2014, s-a dovedit a fi unul dintre puținii politicieni care se țin de cuvânt și demisionează din fruntea PNL după ce partidul pe care îl conduce nu reușește să obțină 20% la europarlamentare. Înainte să iasă din scenă, a mutat brusc partidul din grupul ALDE al Parlamentului European în grupul conservatorilor europeni, punându-și cenușă în cap pentru momentul 2012 și prefigurând o unificare a dreptei autohtone. Cu totul întâmplător, soția lui, Adina Vălean, a ajuns imediat vicepreședinta Parlamentului European și câțiva ani mai târziu comisar european pentru Transporturi. Crin Antonescu s-a mutat la Bruxelles, unde se simţea mai bine ca la București, după cum mărturisea în 2022 la Digi24: „Fac ce-mi place, când îmi place (…) E minunat să bei o bere sau o cafea, undeva în public, și să nu dai nimănui nici o explicație”. Vreme de 10 ani, anonimitatea îi convine, se ocupă de fiica lui adolescentă și de plăcerile lui cotidiene, spune că e „semi-atent la politică”, dar că „nu i se mai pare deloc pasionant”.
Continuarea, în Deutsche Welle
Citește și: Răul mai mic și binele mai mare
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Motto:
„Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători nu este victimă, ci complice.”
(George Orwell)
Contează mai puțin dacă a fost sau nu Crin Antonescu colaborator al securității ca politie politică, desi apare pe note informative sub numele conspirativ de turnător „Porumbacu”.
(vezi: https://www.luju.ro/misteriosul-domn-porumbacu-cnsas-a-adeverit-ca-crin-…)
Un mare handicap al candidatului comun la alegerile prezidențiale din partea monstruoasei coaliții PNL-PSD-UDMR este însuși Crin Antonescu, care revine în centrul scenei politice după o absență de 10 ani, deși la retragere declarase că va rămâne un simplu membru de partid si nu mai revine în functii politice ”nici dacă învie Brătianu”.
Cu toate astea, liderii coalitiei PNL-PSD-UDMR au sustinut că, în această situaţie creată după anularea alegerilor prezidentiale din decembrie 2024, România are nevoie de un preşedinte cu experienţă, un preşedinte matur. Si ca o ironie n-au găsit pe altcineva mai „maturizat” decât pe Crin Antonescu,după 10 ani de hibernare.
(Vezi: https://republica.ro/crin-antonescu-scos-de-la-naftalina-de-coalitia-pro…)
Crin Antonescu este perceput ca un politician superficial și leneș. Ca parlamentar, Crin Antonescu a excelat la un singur capitol: a fost cel mai mare chiulangiu din Parlament:
(vezi: https://asapteadimensiune.ro/crin-antonescu-cel-mai-chiulangiu-parlament…)
Iata ce spunea Andrei Pleșu in anul 2013 despre Crin Antonescu: ”Eu când îl văd pe domnul – nu mi-e jenă să dau nume – , când îl văd pe domnul Crin Antonescu, ştiu sigur că nu are în cap nimic altceva decât să ajungă preşedintele ţării. Competenţele lui economice, juridice, culturale, politice sunt cvasinule. Toată lumea admite că este un bun orator. Asta am auzit că se numeşte în limbajul de azi „Are cuvintele la el”. Pe vremea mea se spunea că are papagal. Da, asta este o înzestrare care, însă, este foarte uşor de răsturnat în demagogie şi vorbărie goală. Există oameni care au înzestrarea să înşire cuvinte. Dar nu este suficient. E util, dar nu e deloc suficient.”
(vezi: https://ecopolitic.ro/andrei-plesu-competentele-lui-crin-antonescu-sunt-…)
Un alt handicap al lui Crin Antonescu este acela că nu cunoaste o limbă străină, desi in cei 10 ani de hibernare putea să facă un efort in acest sens.
(vezi:https://www.youtube.com/watch?v=6ZJ3u_HVLAA)
Cel mai mare handicap al candidatului Crin Antonescu este rolul de marionetă a coalitiei de guvernare PSD-PNL-UDMR care este de fapt vechea coalitie refăcută după alegerile parlamentare din decembrie, 2024 si care vrea să-şi conserve puterea, cu toate că a adus România la cel mai mare deficit bugetar ignorând faptul că țara noastră a primit deja semnale negative ale ratingului suveran de la toate cele trei mari agenții de rating: Moody’s, Fitch și Standard & Poor’s. Toate aceste agenții au considerat creșterea deficitului ca factor de risc major, astfel:
-Moody’s a confirmat ratingul României la „Baa3”, dar a schimbat perspectiva de la „stabilă” la „negativă” în martie 2025, invocând riscurile legate de deficitul ridicat și mediul politic intern turbulent.
-Fitch Ratings și S&P Global Ratings au avut deja, din iarna anului 2024-2025, o perspectivă „negativă” pentru România, plasând țara la un pas de ratingul „junk”.
-Standard & Poor’s a revizuit perspectiva în „negativă” în ianuarie 2025, a menținut ratingul la „BBB-” și a avertizat că ratingul ar putea fi coborât la categoria „junk” dacă deficitele și datoria publică vor crește mai mult decât estimările.
Degringolada vine de la “aceşti imbecili care ne guvernează” cum ar spune André Santini în cartea sa intitulată “Ces imbéciles qui nous gouvernent: manuel lucide et autocritique à l’usage des hommes politiques”.
Din păcate, după alegerile parlamentare din decembrie, 2024 s-a refăcut vechea coalitie de guvernare PSD-PNL-UDMR care a adus România în această situatie.
Uniunea Europeană a creat un sistem de clasificare comun al unităților teritoriale din țările membre pentru statistică denumit NUTS (Nomenclature of territorial units for statistics), având drept scop realizarea de analize socioeconomice în cadrul regiunilor, cât și pentru încadrarea intervențiilor în contextul politicii de coeziune a UE.
Nivelul NUTS căruia îi aparține o unitate administrativă este stabilit pe baza numărului de locuitori si anume:
-NUTS 1: Minim 3 milioane; Maxim 7 milioane;
-NUTS 2: Minim 800.000 ; Maxim 3 milioane ;
-NUTS 3: Minim 150.000 ; Maxim 800.000 ;
România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu a făcut reforma administrativ-teritorială . Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Prin reorganizarea administrativ-teritorială s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de strcturi, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară.
Chiar si la atragerea de fonduri europene au existat sincope deoarece România nu a fost in stare sa facă o reforma administrativ- teritoriala compatibilă cu structurile europene. Din această cauză diferențele economice dintre județe sunt imense, iar birocrația omoară multe proiecte în fașă, desi dispune de un aparat administrativ supradimensionat, dar fără ca acesta să facă nimic. De aceea, trebuie recurs la o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic, deoarece in prezent cele mai multe dintre judete sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București.
Reforma administrativ-teritorială este o necesitate si aceasta se poate face printr-o procedură mai simplă fără modificarea constitutiei , printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Această comasare contribuie la reducerea numărului de judete si păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
Astfel, în perioada 2014-2020, Polonia a accesat 23,6 miliarde de de euro fonduri europene pentru transporturi, în timp ce România a cerut și a obținut doar 5,5 miliarde.
Prin reducerea numărului de judete s-ar reduce automat si numărul de agentii si institutii deconcentrate care in prezent sunt răspândite în cele 40 de judete si în municipiul București
De asemenea, in România sunt 2862 de comune din care 2.390 au sub 5.000 de locuitori, 891 n-au nici măcar 2.000 de oameni. Avem 216 orașe din care 117 au sub zece mii de cetățeni. Au însă aparate birocratice stufoase care le conduc, în mai toate cazurile cu ajutor de la stat. 2.593 de localități au beneficiat de fonduri din bugetul statului pentru a putea să funcționeze. Și așa se întâmplă în fiecare an.
Si aici e nevoie de o comasare a satelor astfel încât să rezulte comune cu minimum 5000 de locuitori capabile să-si asigure cheltuielile de functionare din bugete proprii.
Asadar, e nevoie de o reformă administrativ-teritorială care să asigure dezvoltarea economico- socială a țării pe bază sustenabilă.
Amintim că în anul 2023 când presedintele Camerei Deputatilor era Marcel Ciolacu a fost depus la parlament un proiect de LEGE pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.2/1968, republicată, privind organizarea administrativă a teritoriului României.
(Vezi: https://www.cdep.ro/proiecte/2023/400/30/3/pl197.pdf)
Mai recent a fost depus la parlament un alt proiect de reorganizare administrativ-teritorială pe structura regiunilor de dezvoltare:
(vezi: https://cdn.g4media.ro/wp-content/uploads/2024/10/Proiect-USR-Reorganiza…)
Reforma administrativ-teritorială este o necesitate. Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Prin regionalizare s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de structuri, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară.
(Vezi si: https://cursdeguvernare.ro/romania-deficit-buget-corectie-criza-2024-dat…)