Expresia citată în titlu, între ghilimele, a devenit parte a vocabularului nostru politic în 2004. După alegerile legislative și prezidențiale – care s-au ținut, în acel an, împreună – noul șef al statului, Traian Băsescu, a invitat în majoritatea parlamentară un partid, care-și spunea PUR. Acesta era creația lui Dan Voiculescu și fusese în campanie aliat cu PSD, cele două formațiuni având liste comune pentru camere și susținând candidatura la Cotroceni a lui Adrian Năstase, scrie politologul Cristian Preda, profesor la Universitatea din București, în Comunitatea Liberală.
Fostul premier pesedist a fost înfrânt, iar alianța electorală s-a destrămat imediat după scrutin. Așa a ajuns PUR să dea miniștri în primul guvern al lui Tăriceanu.
La scurt timp după alcătuirea majorității, președintele de atunci a descris asocierea la guvernare a fostului adversar ca fiind o „soluție imorală”. Unii, printre care și liderul PUR, au înțeles că T. Băsescu distribuia calificative etice și s-au simțit foarte vexați: au rămas, de altfel, așa până în ziua de azi.
Alții au înțeles că șeful statului își descria, de fapt, propria opțiune politică: el le spunea cetățenilor că, silit de împrejurări, nu făcuse ceva demn de aplaudat, ci recursese la răul cel mai mic. Se auto-blama, dar o făcea ca să transmită publicului că știe ce-a făcut și nu încearcă să-i păcălească.
Suspendat de două ori, chiar la inițiativa fostului aliat de circumstanță din PUR, Băsescu a rămas până la finalul mandatelor sale sincer și direct: copleșit, între 2012 și 2014, de super-majoritatea USL, el nu i-a lăsat vreo clipă să creadă – nici pe cei care-l aleseseră, nici pe cei care nu-l aleseseră –, că ar fi pactizat cu adversarii.
Iohannis a preluat în primul mandat acest tip de poziționare. În campanie, el i s-a adresat lui Victor Ponta cu o replică intrată și ea în memoria colectivă: „nu vi-i rușine, pesediștilor?”. Apoi, când Grindeanu a dat țării OUG 13, șeful statului a coborât în stradă alături de sutele de mii de protestatari anti-PSD. După o vreme, a cedat presiunii pesediste și, în locul unei democrații vii, ne-a oferit „rotativa guvernamentală”, adversarul devenindu-i partener bun și chiar prieten drag.
Mi-au revenit în minte toate astea, zilele trecute, după două gesturi ale actualului șef al statului. Primul a fost refuzul de a comenta scandalul declanșat de fostul premier Ponta, după ce acesta n-a reușit să-și urce fiica în avionul ce-i aducea acasă pe minorii blocați în Dubai, din pricina agresiunii iraniene la adresa Emiratelor.
Continuarea, în Comunitatealiberala.ro
Citește și: Un exercițiu excepțional de solidaritate între jurnaliști
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)
