”Frumoasa adormită”, Reforma, din castelul culturii s-a trezit sau a fost trezită.
Nu știu câți își mai aduc aminte de hilarul episod, de pe vremea doamnei ministru al Culturii Raluca Turcan, care voia să convingă lumea că unificarea Centrului „Tinerimea Română” cu Opera Națională București este cea mai genială găselniță din ultimii, atunci, 35 de ani? Cel puțin așa i-a fost prezentată.
Dar, se pare că ceva din acest entuziasm imberb a rămas între pereții ministerului. În iureșul reducerii cheltuielilor instituțiilor statului, de orice fel, evident, măsura PORTARULUI, chiar așa se numește, sunt tăierile, comasările. Dar cele fără cap.
De-a lungul timpului, din păcate, various ministers (sic!), am tot revenit pe subiectul anacronismului structural al sistemului cultural finanțat de stat. Fie cu concluzii în urma experiențelor proprii, fie cu modele de-afară. Că sunt instituții care nu trebuie să existe, instituții care au resurse de autofinanțare, că subvențiile se atribuie după practicile (legislație) comunisto-ceaușiste, după ureche, dar una cu amuzie, că modelul de management este retrograd, nu mai corespunde nici pentru fabricile de șaibe, cum neîncetat invocă artiștii, paradoxal, sunt lucruri care se știu. În consecință, nu se mai oferă cultură decât prin excepții, ci, doar salarii (între 85și 99 % din bugete).
Punctez cu două exemple. Teatrul de revistă „Constantin Tănase” și TNB. Pe cifre, TNB (6 săli- 2000 de locuri pe zi) ar trebui să primească maxim jumătate din subvențiile actuale, restul își poate produce singură (calculat la 10 euro net biletul). Teatrul de revistă CT și-ar putea scoate finanțarea pentru penele de struț din activitatea teatrului de vară Herăstrău, dar ei au preferat să-l țină să se autodistrugă. Alegerea nu e întâmplătoare pentru că am ilustrat ambele surse de subvenționare, minister și primărie, pentru că e clar că suferă de aceeași boală, risipa de bani publici n-are copyright.
Până acum, nimeni n-a făcut ceva programatic. O viziune, o strategie. Nimic. Că de-aia Bucureștiul n-are nicio sală nouă de concerte în 36 de ani, în timp ce Budapesta are două. Dar nu e vorba doar de capitală. Când au avut bani, miniștrii s-au pus bine cu artiștii, înființând instituții noi, crescându-le salariile la nivelul omologilor occidentali, doar că în vest nu există contracte pe viață. Nici asta n-ar fi fost rău, dacă aceste locuri ar fi intrat pe mâinile unor profesioniști care să le potențeze, sprijiniți de o legislație modernă și robustă.
Și-atunci, vine anul de grație 2025, în care, din nou, inteligența ne este insultată.
Misterul comunicatului
Într-un comunicat de râs, dacă n-ar fi de plâns, actualul ministru invită pe angajații Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” și cei ai Teatrului muzical „Ambasadorii” la o întâlnire tovărășească prin care să le unească destinele. Nu e cu subiect și predicat, dar de ce i-ar fi chemat numai pe ei dacă nu pentru așa ceva? Nu e încă vremea cadourilor de Crăciun.
Domnului ministru nu îi pun numele pentru că v-am spus, în 36 de ani au fost 36 de miniștri. Nu pot să cer nimănui să-i rețină. Pare că nici unul nu dorește să fie memorat pentru ceva inteligent. Mai mult, nici nu știi dacă până termini materialul și apare mai e în funcție. E deja o temere întemeiată, zău. De ex., am trimis un memoriu pe tema structurării managementului instituțiilor de cultură fostului ministru, așteptam un feedback, dar între timp a dispărut din cabinet.
La fel ca ceilalți, și dumnealui pune carul înaintea boilor. Fără să meargă la cauze. Parcă au o parolă de intrare.
Nu poți să întinzi, să în(des)ființezi, să divizezi, să comasezi, să fuzionezi instituții având aceeași legislație de fabrici de șaibe, aceeași lipsă de reguli, de proceduri, de transparență. Umori personale sau a celor care te înconjoară (s-au văzut cazuri). Nu se rezolvă nimic. Niciodată.
Déjà vu.
Din comunicat nu e clar dacă reuniunea e consultativă sau informativă? Dacă ministerul vrea să comaseze prin absorbție sau prin înființarea unei entități noi, alte complicații administrative? Oare cum se va fi numind teatrul după fuziune/absorbție/comasare? Ion Dacian și Ambasadorii?!?
Nu știu, posibil să economisească de pe urma paznicilor, contabililor și directorilor, 5-7, câți or fi ei. Pentru că nu se spune că va fi prezentată vreo analiză financiară sau studiu. Sau o strategie structurală pentru cultură pe termen lung.
Prin urmare, vă ofer eu o analiză pentru a trage singuri concluzia.
Teatrul muzical „Ambasadorii” produce spectacole muzicale pentru copii exact ca Opera Comică pentru Copii. Sunt titluri care se și suprapun. Ca program, ambele funcționează majoritar peste weekend. Nu înseamnă că în weekend-urile respective toți actorii angajați sunt pe scene.
Oricine s-ar întreba simplu, de ce nu sunt unite acestea două? Complicat.
Dar pe scurt, teatrul este subvenționat de Ministerul Culturii, opera, de Primăria Capitalei. Prin urmare, ministrul nu poate dicta primarului. Deși bugetele ambelor administrații sunt făcute tot din taxele plătite de poporul muncitor, ăla de șăibari.
Mai mult sau mai puțin, această situație e impersonarea perfectă a culturii în România. O cârpăceală continuă fără sens. Se schimbă formele, formatele, dar în același aer otrăvit, cu legislație și mentalități comuniste. Da, un regat în miniatură. Mai apar nebuni, dar sunt înghițiți repede.
Mă gândesc că dacă s-a pus pe comasări, poate, din greșeală, să facă dispărut și ministerul, nu că i-ar simți cineva lipsa.
În context, nu poți să nu te întrebi cum a venit ideea acestei alăturări pentru că în comun sunt doar gamele muzicale? Cam așa s-ar explica și tentativa de unire a ONB cu centrul „Tinerime Română”. Geamparalele lui Budală cu belcanto-ul lui Donizetti.
Bun, și de ce să te oprești aici? De ce să nu faci un consorțiu al gamelor muzicale (sic!)?!
Refuzul continuu al schimbării sistemului
Abordarea sistemică, trecerea la o formulă profesionistă nici nu mai e secretul lui Polichinelle. Găsești formule suficiente afară. Trebuie doar să ții cont că aceste formule au nevoie de împrospătare din când în când. Simplu, nu?
Că tot am vorbit de gamele muzicale, iată un exemplu, l-am mai dat, scuze, pentru repetiție. Săracii de nemți au o schemă culturală unitară.
În primul rând, finanțările provin din trei surse guvern, landuri (județe) și municipalități. E și logic. Municipalitatea ar trebui să fie interesată de partea cu amenajări, clădiri, transport public, siguranță, sănătate publică. Regional și guvernamental, responsabilitatea e dată de accesibilitatea la cultură, teritorial și financiar, și interconexiunile internaționale. Apoi, există o clasificare. Nu din asta ca la noi, cu național, nenațional!? În toată Marea Britanie e un singur Teatru Național, la noi sunt vreo 14-15 instituții naționale. O ierarhie a subvenționării pe criterii clare, de la A la D. Subvenționarea ține cont de mai mulți indicatori. O să mă refer la cazul orchestrelor unde se ține cont de numărul de spectacole susținute, reprezentativitate (locală, regională, internațională), adică turnee, mărimea orchestrei, înregistrări etc. Așa se face că, scuze din nou pentru repetiție : Deutsche Oper am Rhein funcționează în Düsseldorf și Duisburg (cam București-Ploiești, metrou urban) și n-are orchestră proprie. În fose vin și cântă Orchestra Simfonică din Düsseldorf alternând cu Filarmonica Duisburg pentru că trebuie să-și facă numărul lunar de concerte pentru a primi finanțarea cea mai mare, A sau B. Pe lângă spectacolele de operă și balet se adaugă propriile concerte simfonice. Ca să zic așa, sunt cam busy oamenii. Dacă vrei să fii mai lejer, dar nu prea lejer, te și mulțumești cu finanțarea de tip D și salarii în consecință. Și așa mai departe, că nu se oprește doar la muzicieni. O analiză de benchmark la noi ar revela niște surprize în toate artele spectacolului la care nu se așteaptă nimeni. Dar. Pentru informare, Orchestra Simfonică din Düsseldorf este finanțată la nivelul A, cel mai mare, și dă circa 250 de concerte pe an, acasă!!!
Ce-a vrut să zică autorul comunicatului?
Conform comunicatului nu se pune în discuție valoarea artistică a spectacolelor sau a artiștilor. De aici se deduce că, convocarea are la bază doar motive administrative, mai bine zis, financiare.
Nu este clar nici dacă se vor folosi ambele locuri de desfășurare a spectacolelor. Pentru tăierea costurilor. Încep și facturile de gaze să vină.
Că dacă nu, atunci e interesant cum vede ministerul că se vor întâmpla lucrurile? Spectacolele pentru copii au o durată de maxim 90 de min, se dau în rotație, în weekend și nu văd cum ar putea intra seara spectacolele TNOMID când acestea au decoruri grele de montat, poate dura și 8 ore operațiunea? N-are nicio noimă, e puțin spus. Nu ne-ar mira ca propunerea să fie făcută din pixul unui funcționar care n-a călcat în viața lui într-o sală de spectacol de orice fel. În acest caz, ar fi cu atât mai grav că domnul ministru, ca fost candidat la funcția de director TNOMID, concurs de management pentru care e și în proces cu Ministerul Culturii, da, ???, a înghițit-o nemestecată. Invers, dacă e vorba de una vendetta, teatrul „Ambasadorii” e doar una vittima innocente. Altfel, între cele două instituții sunt mai multe incompatibilități decât ar putea fi puncte comune.
Și asta spune cineva ca mine care susține și promovează revizuirea în totalitate a structurilor instituționale culturale ca soluție unică. Dar sigur nu aceasta e drumul.
Integrarea asta forțată nu va avea nici măcar impact administrativ. De imagine? Poza de deschidere a ilustrat-o deja. Inițial mă gândisem pentru deschidere la My Lonesome Cowboy a lui Murakami, dar din motive lesne de înțeles am renunțat.
Există și varianta ca Ministerul Culturii, între timp, să se fi transformat într-o fabrică de cosmetice. În speță, producătoare de fond de ten, cu care, pentru a fi în trendul guvernamental, cosmetizează instituțiile din subordine, unele. Pentru o construcție solidă de structuri și politici culturale, un lucru e cert, primul de reformat pe listă ar trebui să fie chiar ministerul. Vorba bătrânească cu peștele…
(Foto: site Ministerul Culturii cu trucaj pentru ilustrarea mesajului din articol)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
