O poveste adevărată despre cum tot mai mulți copii romi din ghetoul de romi din Zetea ajung la liceu. Chiar dacă acolo nici nu există romi. Un articol realizat de portalul de investigații Átlátszó Erdély (Transilvania Transparentă).
– Păi, școala nu era așa. Era diferită. Și sala de clasă era diferită. Era mai bine echipată și mai mare. Aș fi preferat să merg acolo, spune Laura, elevă în clasa a VIII-a.
Trăiește în condiții ordonate, hainele îi sunt curate, casa lor este impecabilă. Dansează cu pași ușori, este inteligentă, amabilă și politicoasă. Are un singur defect: s-a născut în locul nepotrivit. Ne întâlnim în ultima zi a simulărilor Evaluării Naționale, ziua în care a pășit pentru prima dată în clădirea principală a școlii sale. Până atunci, ea frecventase aceeași instituție, dar în clădirea mult mai modestă a școlii din „cartierul romilor”.
Asta s-a întâmplat acum patru ani, dar încă îmi amintesc expresia de pe fața fetiței când s-a închis în sine la auzul întrebării, cu chipul întunecat de o tristețe neputincioasă față de nedreptatea pe care o suferise.
În școala Laurei din Secuime, în „elegantul Odorhei”, se practică educația segregată și azi, la fel ca în multe instituții de învățământ din Transilvania și România. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că legea interzice separarea copiilor pe orice bază în cadrul sistemului de învățământ dacă se face contrar voinței lor.
Dar astăzi am vrut să vă povestesc despre ceva mult mai vesel. Imaginați-vă că există un loc în care chiar și Laura are o șansă și toată lumea poate beneficia de acest lucru. Acest loc se află în mijlocul Secuimii, în ținutul tăietorilor de lemne, cum era numit odinioară, iar acest sat renumit în întreaga lume se numește Zetea. Desigur, nici aici nu este totul perfect, dar în Zetea, necesitatea și viața au dus la niște decizii înțelepte care ar putea fi interesante chiar și la nivel internațional.
Nu a fost ușor să punem cap la cap această poveste, pentru că balaurul cu șapte capete s-a rătăcit, prințesa s-a supărat, toba mică s-a rostogolit și țigăncile au picat din cer, așa că fiți atenți!
Segregarea cu șapte capete
A fost odată ca niciodată un balaur numit segregare. Apărea peste tot pe unde trăiau romii și, oricât de mult s-ar fi luptat împotriva lui prin foc, sabie și lege, el își ridica mereu capul. Îi plăcea în special să cucerească orașele. În județul Harghita, a cucerit mândra reședință de județ Miercurea Ciuc, elegantul Odorhei și mai puțin elegantul Gheorgheni, în rapidă dezvoltare.
Nu conta că aceste orașe erau binecuvântate cu tot ce era bun pentru că fiecare mic baron încerca să le facă pe plac, dar un sat, o comună, a reușit totuși să învingă monstrul. Despre asta este vorba în această poveste.
În Zetea locuiau mulți romi. Sau poate că nu. Sau, ei bine, nu știu. Să vă explic: majoritatea locuiau într-un loc numit În spatele barajului, adică Gátmege sau Gátmegett, sau poate Gátmögött în maghiară, care era separat de restul satului de râul legendar, Târnava Mare. Da, dar acești romi au plecat în străinătate pentru că le era rușine să fie numiți țigani, și au început să se numească maghiari și să trăiască ca ne-romii. Au fost ajutați în acest sens de convingerea că oricine se declara maghiar, și nu rom sau țigan, primea mai mult aur din programul guvernului maghiar.
Citește articolul integral pe site-ul Átlátszó Erdély
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Átlátszó Erdély)
