Alegerile generale în Danemarca s-au „terminat” tradițional în coadă de pește, cu un număr record de 12 partide în viitorul Parlament: blocul „roșu” condus de partidul social-democrat al premierului Mette Frederiksen este cel mai puternic cu 84 de mandate în parlamentul cu 179 de locuri, dar cu șase sub pragul de 90, necesar pentru a avea majoritatea necesară pentru a începe formarea unui guvern.
Opoziția conservatoare, așa-numitul bloc „albastru”, are 77 de mandate, iar partidul „Moderate” al ministrului de Externe (și fost premier) Lars Løkke Rasmussen, cu 14 mandate, este în poziția de a înclina balanța într-o direcție sau alta.
Danemarca a fost în centrul atenției la începutul anului, când președintele american Donald Trump a declarat în repetate rânduri că Statele Unite au nevoie de insula arctică Groenlanda, regiunea autonomă din Regatul Danemarca, din motive de securitate, dar și din cauza zăcămintelor de minereuri rare. Declarații care au provocat tensiuni fără precedent în Alianța Nord-Atlantică: era prima dată când un stat NATO amenința un aliat, și încă unul de lungă durată și loial cum este Danemarca.
„Efectul Groenlanda”
Așa a apărut „efectul Groenlanda”, care s-a făcut resimțit când președintele american a apelat la sprijinul aliații NATO în Strâmtoarea Ormuz și s-a lovit de un refuz mai mult sau mai puțin categoric.
Citește și: Mizând pe „agentul electoral Trump/Groenlanda”, premierul Danemarcei anunță alegeri generale anticipate
„Efectul Groenlanda” a fost exploatat și de premierul danez: poziția ei fermă în fața presiunilor americane i-a crescut pe moment cota de simpatie, așa că a decis să devanseze alegeri generale.
Rezultatul nu a fost cel scontat: în primul rând, campania electorală nu a fost dominată de subiectele geopolitice, Groenlanda, Trump și chiar războiul din Orientul Mijlociu au fost umbrite de probleme interne: de la costul vieții și penuria acută de locuințe sociale, la posibila revenire la energia nucleară, politica anti-imigrație și chiar situația fermelor de porci.
„Un semn de normalitate”, comentează televiziunea publică daneză DR, „și realizarea că nu mergi la vot pentru geopolitică”.
În al doilea rând, constatarea că partidele aflate la guvernare sunt tradițional penalizate la urne pe politică internă, oricât de bine ar gestiona relațiile internaționale. Cele trei partide aflate la guvernare: Social-democrații, Venstre (partidul ministrul Apărării, Troels Lund Poulsen, parte din blocul conservator/ „albastru”) si „Moderaten”, partidul de centru al ministrul de Externe Lars Løkke Rasmussen, au fost singurele care au pierdut mandate, extremele – la dreapta și la stânga – au câștigat.
Era oricum o alianță neobișnuită pentru Danemarca, o alianță de centru, asemănătoare cu o „mare coaliție” în Germania sau a guvernării PSD-PNL în România.
Social-democrații premierului Frederiksen au înregistrat cel mai slab rezultat din 1903, dar rămân cel mai puternic partid cu 21,9% din voturi.
Ce urmează?
Liderii de partide sunt așteptați la Regele Frederik, unde vor propune politicianul/partidul care să conducă negocierile pentru formarea viitorului guvern. Așa numita „rundă regală”, din care va ieși un „negociator regal”.
Este o formalitate, pentru că Regele nu are nici un cuvânt de spus în acest proces, dar o formalitate veche de sute de ani care aduce și astăzi structură și stabilitate, într-o lume politică extrem de polarizată.
Prima este premierul Mette Frederiksen, care-l va informa pe Rege că actualul guvern nu mai are majoritate.
Constituția daneză nu permite un guvern minoritar – iar cele trei partide aflate încă la putere nu au decât 70 de mandate. Așa că se așteaptă negocieri lungi și complicate.
Și încă un semn de normalitate: pe măsură ce „efectul Groenlanda” se evaporă, o să dispară și interesul internațional pentru alegerile din Regatul Danemarca.
(FOTO: AGERPRES FOTO / EPA)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
