Reducerea prezenței militare americane din România a stârnit întrebarea firească: ce înseamnă pentru Republica Moldova? Dincolo de titluri, mesajul oficial al comandamentului american din Europa arată clar că vorbim despre o ajustare de postură, nu despre o retragere, iar capacitatea de a disloca rapid forțe pe flancul estic rămâne disponibilă. În plan practic, la baza Mihail Kogălniceanu rămân circa o mie de militari americani, după ce nivelul a coborât de la aproximativ 1.700. De asemenea vedem o consolidare a prezenței SUA în Grecia și Turcia, state apropiate geografic de România.
Pentru Chișinău, care nu are garanții de apărare colectivă și își menține neutralitatea constituțională, efectul imediat nu este unul militar, ci mai degrabă psihologic și informațional. Prezența americană în România a contat ca element de descurajare regională și de stabilitate la Marea Neagră, iar o reducere poate fi exploatată propagandistic de Moscova și Tiraspol ca „semn de oboseală occidentală”. Dar din punct de vedere operațional, Republica Moldova nu își baza oricum securitatea pe trupe aliate pe teritoriul românesc, ci pe reziliență internă și pe instrumentele Uniunii Europene, care au devenit coloana vertebrală a apărării „fără Articolul 5”.
Contextul regional rămâne, totuși, robust, iar România păstrează prezență aliată semnificativă, inclusiv prin grupul tactic NATO dislocat pe teritoriul său și condus de Franța ca națiune-cadru, iar Statele Unite mențin o amprentă militară și logistica necesară pentru întăriri accelerate, dacă situația o cere. Din această perspectivă, nu vorbim despre un „vid de securitate” la vest de Prut, ci despre o reechilibrare în interiorul aceleiași arhitecturi aliate. Trebuie să menționăm că Republica Moldova a dezvoltat o relație apropiată cu Franța, inclusiv din punct de vedere a securității.
Adevărata miză pentru Republica Moldova rămâne consolidarea instrumentelor europene deja în derulare. Misiunea civilă a UE la Chișinău (EU Partnership Mission – EUPM) a fost prelungită, cu un buget de zeci de milioane de euro, pentru a întări capacitățile statului în fața amenințărilor hibride: securitate cibernetică, managementul crizelor, proceduri de răspuns, combaterea manipulării informaționale. Aceasta nu substituie scutul militar, dar reduce spațiul de manevră al presiunilor non-militare care pot destabiliza instituțiile.
Pe segmentul „hard” strict necesar unei țări neutre, diferite inițiative ale blocului comunitar finanțează modernizarea forțelor armate moldovene. Între 2021 și 2025, UE a alocat aproximativ câteva sute de milioane de euro pentru creșterea eficienței operaționale și apropierea de standardele europene, iar în aprilie 2025 Consiliul a adoptat încă o măsură de câteva zeci de milioane de euro dedicată modernizării apărării antiaeriene cu rază scurtă, inclusiv lansatoare și rachete. Pentru Chișinău, aceste investiții au un efect dublu, și anume sporesc protecția de bază a populației și infrastructurii critice și transmit un semnal de cost mai ridicat pentru orice actor care ar încerca să exploateze vulnerabilități.
La nivel intern, cooperarea cu UE prin Support Hub for Internal Security and State Border Management îmbunătățește coordonarea cu agențiile europene împotriva traficului de arme și persoane, criminalității organizate și riscurilor la frontieră, un „zid invizibil” care contează în ecuația securității, mai ales pe fondul folosirii elementelor criminale de către serviciile de spionaj de la Moscova. Mecanismele tehnice întăresc capacitatea Moldovei de a preveni și gestiona crizele, fie ele provocate de om sau de natură. Acesta este tipul de apărare pe care Chișinăul îl poate folosi zi de zi, independent de rotațiile militare din jur.
Din punct de vedere al narațiunilor folosite de imensa mașină de propagandă a Federației Ruse, diminuarea parțială a prezenței americane în România va fi, probabil, folosită pentru a alimenta ideea că „Occidentul se retrage”. Antidotul eficient nu este panicarea, ci comunicarea transparentă a faptelor, și anume Statele Unite au anunțat o ajustare, nu o schimbare de paradigmă, iar NATO rămâne prezent în România. Probabil pe viitor vom asista la o creștere a numărului de soldați trimiși de alte state NATO.
Pentru Republica Moldova, axa de securitate reală este cu Bruxellesul, care livrează bani, expertiză și echipamente. Dacă această arhitectură europeană continuă să se adâncească, costul de destabilizare a Moldovei crește, indiferent că la Mihail Kogălniceanu sunt o mie sau o mie șapte sute de militari americani.
Concluzia onestă este că impactul asupra Moldovei este gestionabil și, pe termen scurt, mai degrabă simbolic decât structural. Vulnerabilitățile reale ale Chișinăului nu sunt acoperite de o brigadă aflată peste Prut, ci de propria capacitate instituțională și de parteneriatele europene care o întăresc, precum EUPM pentru „software-ul” statului, EPF pentru „hardware-ul” minim defensiv, Hub-ul de securitate și Mecanismul de protecție civilă pentru reziliență de zi cu zi. Acolo se joacă meciul pentru Republica Moldova. Ajustarea americană din România nu schimbă tabla, dar confirmă că, pentru Chișinău, drumul cel mai sigur rămâne cel european.
Citește și: Pleacă 1000 de militari SUA: Cum joacă România cu Rusia
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: U.S. Army Europe and Africa / Facebook)
