De la începutul anului și până acum, în doar șase luni, trei brăilence au fost ucise de bărbații cu care își împărțeau viața – soti sau concubini. Victima și criminalul dormeau în același pat și mâncau la aceeași masă.
Este o realitate cruntă, dar deloc nouă, despre care nu se vorbește niciodată la timp. Această statistică rece va sensibiliza câteva zile. Poate o săptămână. Apoi va fi îngropată. Cert este că va ieși la suprafață abia când o altă femeie va fi omorâtă. Un ciclu care pare să se repete la nesfârșit.
Citește și: Franța la peste 40 de grade: cum ne răcorim fără să încălzim și mai mult Planeta?
Violența domestică, o crimă socială
Au existat, în ultima perioada – după intens mediatizatul caz al Teodorei din București, numeroase mesaje publice din partea ONG-urilor care luptă împotriva violenței domestice, instituțiilor statului și chiar a politicienilor.
Multe voci arată cu degetul spre statul român, acuzându-l că ignoră fenomenul și că nu face aproape nimic pentru a-l combate eficient. De cealaltă parte, Poliția cere femeilor abuzate să nu sufere în tăcere și să ceară ajutor. Justiția este și ea pusă la zid pentru că, nu de puține ori, tratează agresorii cu indulgență, iar victimele – cu suspiciune.
În tot acest tir de reproșuri, există și comunitatea – vecinii „care au auzit”, prietenii care „nu s-au băgat”, rudele „care au sperat la o schimbare”. Martorii tăcuți care nu înțeleg că violența domestică este o crimă socială, nu o problemă de familie.
Continuarea în De Brăila
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: pixabay.com/ joseph_Berardi)
