De la 1 iulie autoritățile statului au decis să suspende mecanismul de plafonare și subvenție a prețurilor energiei electrice. Populația este speriată de prețurile propuse de furnizori. Situația este cu atât mai tensionată cu cât peste 70% din producția națională de energie este controlată de stat, iar lipsa unei piețe cu adevărat libere și transparente face ca traseul energiei — de la producător, prin transportatorul Transelectrica, până la furnizor — să fie greu de urmărit.
Producția, în mâinile statului
Producția de energie din România este în proporție de peste 70% dată de companiile statului român. Cele mai importante companii de stat care produc energie electrică sunt Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Combinatul Energetic Oltenia, Romgaz și Elcen.
Romgazul, companie de stat, deține o termocentrală mică și veche la Iernut, dar care de peste 10 ani eșuează să pună în funcțiune o termocentrală nouă tot la Iernut.
Producătorii privați sunt Petromul care deține pe lângă extracția de petrol, gaze și cea mai mare termocentrală, la Brazi, lângă Ploiești. Companiile private producătoare de energie electrică activează în special în producerea de energie regenerabilă din eolian și fotovoltaic.
Citește și: E nevoie de un consilier prezidențial pentru energie, mediu și schimbări climatice?
Monopolul transportului
Producția este preluată de transportator, adică de Transelectrica, care este monopol. Din Transelectrica energia ajunge direct la marii consumatori industriali sau în rețelele de distribuție, care sunt monopol regional și care distribuie energia electrică altori consumatori industriali sau consumului casnic.
Trebuie să amintim că au apărut (foarte târziu) companii care stochează energia electrică dar acestea sunt mici, puține și nu au încă o capacitate semnificativă de stocare.
Tot ce am descris mai sus reprezintă partea tehnică a industriei energetice.
Furnizorii și bursele de energie
Partea comercială care este reprezentată de furnizori și ceea ce ar trebui să fie bursele de energie. În cazul României există piața de energie electrică OPCOM și Bursa Română de Mărfuri, la care mai putem adăuga SEAP, adică sistemul electronic de achiziții publice. Nici una nu este cu adevărat o bursă!
Pe BRM și SEAP de tranzacționeaza sub 0,1% din cantitatea consumată de energie electrică iar pe OPCOM se tranzacționează în jur de 25% din ceea ce se consumă în România.
Nu sunt burse deoarece lipsesc casele de clearing, adică acel sistem care asigură finalizarea tranzacțiilor încheiate și unde se garantează furnizarea mărfii către cumpărător și încasarea banilor de către vânzător.
Citește și: Industria energetică trebuie să fie o prioritate pentru Președinte și Guvern!
Lipsește o piață transparentă, lipsește ANRE
Cu alte cuvinte în Romania nu exista piață liberă pentru energie ci pur și simplu s-a dat liber ca fiecare să facă ce vrea. Este deliberat ce se întâmplă deoarece nu există transparență, adică nu prea știm cât se tranzacționează, de câte ori se tranzacționează aceeași marfă și la ce prețuri se fac tranzacțiile.
Nu știm noi, consumatorii, dar ANRE-ul știe deoarece (până la 30 iunie) se raportează o parte din tranzacții acolo pentru decontările pe care furnizorii le cer în mecanismul de plafonare și subvenționare care s-a dovedit foarte ticălos!
Am arătat în articolul din luna februarie anomalia petrecută cu introducerea acestui sistem de plafonare și subvenție: înaintea introducerii peste 90% din tranzacții se realizau pe OPCOM și după media a fost de aproximativ 25%. Restul de 75% din marfa consumată a fost tranzacționata prin contracte bilaterale în afara piețelor organizate, deci 75% din consum nu este transparent.
Deci nu cunoaștem care este valoarea reală a pieței de energie. (O descriere a afacerilor pe sub radar o puteți citi aici.)
Nici legislația nu e bună și nici ANRE-ul nu-și face treaba deoarece aceasta autoritate trebuie să reglementeze (cu legislație secundară) și să supravegheze piața de energie în interesul consumatorului.
Ce se întâmplă de fapt?
Energia este produsă și vândută ori pe piețele organizate ori prin contracte bilaterale în afara OPCOM sau BRM. Producătorii vând și cumpărători sunt în general furnizorii și rar “la prima mână” marii consumatori industriali.
Dacă cumpărători sunt furnizorii, de cele mai multe ori aceeași marfă se vinde și se cumpără de mai multe ori între furnizori, fiecare mărind prețul energiei.
Acest lucru l-am aratat și într-un articol din aprilie 2025 unde am demonstrat că același lucru se întâmplă și cu energia importată, România pierzând jumătate de milliard de euro pe an, bani care se reflectă tot în prețul final al energiei pe care o plătim noi.
Din nou politizarea…
Si mai este o anomalie: OPCOM-ul, cea mai importantă piață de energie electrică se află sub patronajul Transelectrica în loc să fie independentă de orice alt jucător din industria energetică.
Tot sub Transelectrica se află și Dispeceratul Energetic Național (DEN), cel care dă comenzile de pornire și oprire a capacităților de producție.
Evident că nu se pot demonstra informațiile care circulă în piață și care zic că există companii care sunt favorizate în intrarea în producție pentru ca acestea să câștige mai mulți bani, dar informația are iz de credibilitate deoarece Transelectrica se află sub patronajul Secretariatului General al Guvernului, o zonă a administrației centrale puternic politizată.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
