În ultimele săptămâni s–a vorbit în presă despre telegrama adresată la 19 iulie (stil vechi)/31 iulie (stil nou), de către marele duce Nicolae, fratele țarului Alexandru al II–lea, domnitorului Carol I.
Rememorarea acestui moment ne aduce în memorie un alt moment necunoscut în manualele de istorie și nu numai acolo.
Să analizăm întâi contextul:
În 1877 Rusia a declarat război Imperiului Otoman.
România a rămas inițial neutră, probabil neavând încredere în forța armatelor țariste. Amintirea războiului din Crimeea era încă recentă. De fapt slăbirea Rusiei în urma acestui conflict a facilitat Unirea de la 1859.
Iar amestecul rusesc în tentativa de secesiune de la Iași din 1866, făcea autoritățile române să fie reticente față de ruși.
Ulterior, în aprilie 1877, Romania și a dat acordul ca rușii să tranziteze teritoriul românesc spre Bulgaria cu condiția ca trupele să urmeze anumite trasee prestabilite și să respecte proprietatea locuitorilor.
Cu toate că rușii au adus un număr mare de soldați, au fost înfrânți inițial de trupele turcești, înarmate cu echipament britanic.
Datorită acestor înfrângeri, Marele Duce Nicolae i- a solicitat suveranului român ajutor militar direct.
Citește și: Cum încalcă presa dreptul la viață privată
Intervenția armatei române în război
După eșecul primului asalt asupra Griviței, domnitorul României, Carol I devine șeful Cartierului General, fiind comandant al armatelor ruso-române.
Probabil că unul din motivele numirii era acela că principele roman avea experiență practică în acest gen de război. Când fusese tânăr ofițer, a participat la războiul cu Danemarca în 1864. Acolo o parte a ostilităților se desfășurase în lupte contra redutelor fortificate.
Problemele au început după încheierea operațiunilor militare.
Atunci, la fel cum a procedat și cu alte ocazii, Rusia nu și-a respectat angajamentele luate față de toți aliații.
Armistițiu la Adrianopole
A fost încheiat de Rusia cu Imperiul Otoman, fără participarea României, Bulgariei, Serbiei și Muntenegrului.
Totodată, Rusia și- a încălcat promisiunea scrisă că va respecta integritatea teritorială a României,
A decis împreună cu Imperiul Otoman anexarea județelor Cahul, Ismail și Bolgrad, trei județe românești din sudul Basarabiei.
În schimb, noi urmam să primim Dobrogea, atunci un teritoriu arid și depopulat, unde românii erau minoritari.
Guvernul român a respins acest acord făcut fără știrea sa și a protestat alături de ceilalți aliați balcanici ai Rusiei.
Cu toate acestea, tratatul ruso-turc a fost semnat la San Stefano, pe 18 februarie (stil vechi)/ 2 martie (stil nou0 1878.
În realitate, textul tratatului a fost interceptat de către serviciile secrete românești. Textul tratatului avea 29 de articole, dintre care 3 se refereau la țara noastră.
Vorbim aici despre articolul 5 (conform căruia independența României era recunoscută de Imperiul Otoman), articolul 8 (prin care rușii mențineau un culoar de trecere pentru trupele pe care le aveau în Bulgaria) și articolul 19 (județele românești Cahul, Ismail și Bolgrad erau anexate de ruși, România primea în schimb sangeacul Tulcea, cu districtele Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Măcin, Babadag, Hârșova, Kustenje și Medjidie, insulele din Delta Dunării și Insula Șerpilor).
Articolul 19, un caz unic în istorie
Prin acest articol Rusia îi lua României, aliată victorioasă în război, o parte din teritoriu
Guvernul român l–a dat publicității , ceea ce a provocat o reacție violentă a guvernului țarist.
Drept efect, nu au mai vrut să părăsească teritoriul României și nu au mai respectat înțelegerile privind coridoarele speciale spre Bulgaria. Trupele ruse au ocupat o mare parte a teritoriului nostru și au comis jafuri, violuri și omoruri.
Trupele ruse au înconjurat Bucureștiul și au amenințat directe cu dezarmarea armatei și capturarea lui Carol I.
Guvernul a rămas ferm și s-a trecut la organizarea armatei pe un aliniament care trecea pe la vest de București.
Concomitent Carol I a fost scos din Capitală și a fost dus în Oltenia.
Marile puteri credeau că rușii vor să ocupe Constantinopole, împreună cu strâmtorile Bosfor și Dardanele.
În martie 1878, cancelarul rus Gorceakov a amenințat că țarul va ordona ocuparea României și dezarmarea armatei române.
Pe 5/17 aprilie 1878, guvernul roman și – a exprimat protestul față de concentrarea trupelor rusești, iar pe 8/20 aprilie a fost rechemat ambasadorul de la Sankt – Petersburg pentru consultări.
Cu alte cuvinte. relațiile dintre cele două țări au fost suspendate de facto.
Secesionism promovat de ruși
Tot în aprilie 1878 rușii au mai încercat o agitație secesionistă similară celei din 1866
Rușii pregătiseră și o legislație de ocupație (Decretul cu privire la starea de asediu în orașul București și Proclamație către populația capitalei României).
Erau suspendate dreptul de întrunire, oamenii nu mai puteau purta arme și era instituită cenzura presei.
Pe 28 martie/6 aprilie Camera Deputaților a decretat mobilizarea a 18.000 de soldați din contingentul 1878. România putea mobiliza circa 300.000 de oameni.
Până la jumătatea lunii mai, armata română finalizase pregătirile pentru un eventual război
Prin compensație, România avea un mare avantaj diplomatic, deoarece rușii încălcaseră grav un tratat semnat cu un aliat.
Tocmai din acest motiv, pentru a putea fi menținut avantajul, guvernul român le-a cerut prefecților din zonele ocupate de ruși să preîntâmpine orice conflicte cu trupele ruse.
De fapt Rusia nu era atât de puternică cât pretindea.
Care erau motivele ?
Flota britanică era prezentă în zona Bosfor-Dardanele. Tot britanicii demaraseră reechiparea cu armament modern a unei noi armate otomane de 130.000 de oameni în zona Adrianopole.
Grecia, Serbia și Muntenegru începuseră pregătirile de luptă împotriva Rusiei, ca răzbunare pentru trădare.
Bulgaria devenise atunci și a fost multă vreme ulterior, o anexă a Rusiei.
Citește și: Rusia: toate tunurile pe Republica Moldova
Criza Rusiei
Armatele ruse aveau mari probleme. Comandanții ruși nu acordau atenție sănătății soldaților.
Tifosul, frigurile și dizenteria au făcut 70.000 de victime în Balcani și 24.000 în Caucaz.
Războiul epuizase economia Rusiei. Rubla se devalorizase masiv și s-a instaurat criza financiară. Nu mai erau bani pentru un nou război.
Seamănă oarecum cu situația actuală
Congresul de la Berlin
La jumătatea lui aprilie 1878, au început tratativele diplomatice cu Marea Britanie.Până la urmă, britanicii au acceptat anexarea Basarabiei de Sud.
Imperiul Austro-Ungar a primit Bosnia-Herzegovina, care a fost anexată juridic abia în 1908.
Britanicii au luat insula Cipru în schimbul sprijinului contra Rusiei.
La Congresul de pace de la Berlin (1/13 iunie – 1/13 iulie 1878), lucrurile erau stabilite în linii mari.
Rusia s-a opus ideii participării unei delegații române.
Cu toate acestea, Brătianu și Kogălniceanu au reușit să fie audiați în fața tuturor puterilor prezente la conferință.
Din punct de vedere al teritoriilor, situația a rămas oarecum aceeași.
Dar România a primit un teritoriu mai mare, granița cu Bulgaria fiind mutată la sud de Mangalia.
La 1/13 octombrie, au fost părăsite cele trei județe anexate de Rusia. Pe 14/26 noiembrie, în Dobrogea a început instalarea administrației românești.
Citește și: Chișinăul elimină influența Gazprom asupra furnizării de gaze din Republica Moldova
Tradiția mefienței față de Rusia
De la aceste evenimente din 1877 – 1878, la nivelul opiniei publice, a devenit din ce în ce mai evidentă o ostilitate față de ruși transmisă din generație în generație,
La nivelul elitelor s – a modificat strategia de politică externă. România nu a mai avut niciodată încredere în ruși și a căutat mereu aliați împotriva lor.
Astfel este explicabilă intrarea în Tripla Alianță cu Germania și Austro-Ungaria (1883).
Linia fortificată Focșani – Nămoloasa – Galați atunci a început să fie construită
Ulterior în cadrul negocierilor de dinaintea intrării în Primul Război Mondial, au apărut cererea adresată Parisului de a trimite o misiune militară în toamna lui 1916 și refuzul de a evacua administrația în Rusia în 1917.
În concluzie…
Țarii au fost la fel de perfizi ca și omologii lor sovietici, poate mai educați, mai occidentali.
Rușii și turcii s – au înțeles în privința intereselor commune, chiar și când erau inamici. Ne referim la momentul 1812, când am pierdur Basarabia.
În 1821 rușii i– au trădat pe greci în favoarea turcilor, iar rușii l – au trădat pe Tudor Vladimirescu împreună cu grecii.
Marea noastră șansă atunci a fost aceea că suveranul nostru era înrudit cu dinastia imperială germană.
Altfel eram gubernie rusească.
” Șiretenia și perfidia sunt resursele oamenilor care nu au destulă minte pentru a fi cinstiți. ” – Benjamin Franklin
” Adevăratul ipocrit este cel care încetează să perceapă propria lui înșelăciune, cel care minte cu sinceritate. ” –
André Gide
” Atunci cînd un om prost face ceva de care se rușinează, el declară întotdeauna că a fost datoria lui să facă asta. ” – George Bernard Shaw
” Un singur lup goneşte o turmă de oi. ” – proverb rus
” Omului rău nu-i vine a crede că sunt şi oameni buni. ” – proverb rus
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Splendid. Ca întotdeauna.
Vă mulțumesc pentru că faceți lumină în istoria românilor făcută de bolșevici.