Interzicerea sau reglementarea strictă a accesului minorilor la rețelele sociale s-ar putea dovedi o iluzie, dar interzicerea consecventă a telefoanelor mobile în orele de școală este o măsură „verificabilă, cu efecte imediate și măsurabile”.
„La copiii noștri, dispariția contactelor interumane reale și înlocuirea lor cu rețele digitale online pot provoca reducerea creierului social” spune Manfred Spitzer în cartea sa „Demența digitală: Cum ne tulbură mintea noile tehnologii”. Această observație, susținută și de cercetări din neuroștiințe și psihologie, descrie una dintre cele mai serioase transformări sociale ale ultimelor decenii: mutarea masivă a socializării copiilor și adolescenților din spațiul real în cel digital.
Cu alte cuvinte, zone ale creierului responsabile de empatie, înțelegerea emoțiilor și reglarea comportamentului social riscă să nu se dezvolte complet. Consecințele sunt vizibile: retragere socială, anxietate, depresie și o creștere alarmantă a comportamentelor agresive – de la cyberbullying la acte de violență în lumea reală, inclusiv sinucideri în rândul preadolescenților și adolescenților. Presiunea publică asupra autorităților este, astfel, firească.
Febra interzicerii rețelelor sociale pentru minori domină agenda politică globală.
Întrebarea legitimă persistă: asistăm la o reacție responsabilă la o criză socială reală sau la un reflex politic tardiv, apărut abia când efectele au devenit imposibil de ignorat?
Indiferent de motivație, un lucru este cert: fenomenul a scăpat de sub control, iar acum e greu de gestionat. Primul precedent legislativ major a fost creat în Australia, la finalul anului trecut, unde platforme precum Facebook, Instagram, TikTok, X sau Snapchat sunt obligate acum prin lege să restricționeze accesul copiilor sub 16 ani. Conform datelor publice, sute de mii de conturi au fost deja eliminate. Este, fără îndoială, un semnal politic puternic.
În Uniunea Europeană, răspunsul a venit prin Digital Services Act (DSA)/Actul legislativ privind serviciile digitale, adoptat în 2024, care urmărește crearea unui spațiu digital mai sigur, în special pentru minori. Actul obligă platformele să limiteze conținutul nociv, să restricționeze publicitatea direcționată către copii și să introducă mecanisme suplimentare de protecție în cazul formatelor video scurte, extrem de eficiente contra adicției. Totuși, DSA nu rezolvă o problemă esențială: accesul zilnic, necontrolat, al copiilor la telefon, inclusiv în timpul orelor de curs.
Consider că această măsură vine după încercările, pe alocuri reușite, de a interzice telefonul mobil în școli. Interzicerea accesului la telefoane în unitățile de învățământ rămâne un proiect destul de controversat. Chiar dacă unele țări au adoptat fie legi sau regulamente interne, fie regulamente-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, proiectul a fost aplicat mai mult în școlile private cu specificare unor condiții clare în acest sens.
De exemplu, Franța a adoptat o lege în 2018 pentru a limita utilizarea dispozitivelor în timpul orelor. Adaptarea la aceste noi regulamente a durat mai bine de 6 ani. Inițial, elevii puteau avea dispozitivele cu ei fără a le deschide în timpul orelor. Însă rezultatul nu a fost cel așteptat de autorități. Astfel, în 2025 s-au impus mai multe restricții. Noile regulamente presupun ca instituțiile de învățământ să anunțe părinții că utilizarea telefoanelor mobile în timpul orelor este interzisă. Elevii își lasă telefoanele mobile fie într-o cutie transparentă pentru a fi ținute în dulapuri securizate, fie la vedere ținute într-o cutie pe masa profesorului. Telefoane pot fi utilizate doar în pauze sau în scop educativ doar sub supravegherea dascălilor.
La începutul proiectului elevii trișau, folosind alte dispozitive pe care le ascundeau în penare. Astăzi, dacă un elev este surprins în timpul orelor pe telefon, profesorul are dreptul să confiște dispozitivul și să-l predea directorului. Dispozitivul va fi înapoiat unui adult, abia la sfârșitul programului școlar (între orele 17-19). Predarea telefoanelor nu se face mai devreme de ora indicată – o pedeapsă care îi motivează pe elevi să nu riște, dar să reziste tentațiilor și să poată pleca cu telefonul acasă, mai devreme.
Totuși, în România nu există date recente despre impactul interzicerii telefoanelor la ore, chiar dacă avem o Lege a învățământului preuniversitar nr. 198/2023, Secțiunea a 2-a, art. 106, alin. (4) care spune că „utilizarea unui telefon mobil sau a oricărui alt echipament de comunicații electronice de către un elev este interzisă pe perioada desfășurării cursurilor din învățământul preșcolar, primar și gimnazial, inclusiv în timpul activităților educaționale care se desfășoară în afara unităților de învățământ, cu excepția utilizării acestora în scop educativ”.
Din păcate, prevederile legii nu sunt respectate în de toate școlile din țară. Cauzele sunt multiple: logistică care îi poate obosi pe profesori să lase telefoanele în cancelarie, sau părinții care se îngrijorează de siguranța copiilor și de starea bunului. În unele școli se folosesc cutii transparente, lăsate la vedere, pentru depozitarea telefoanelor în timpul orelor, astfel încât să fie toți împăcați. Dar astfel de situații devin din ce în ce mai rare.
Pe de altă parte, interzicerea completă a rețelelor sociale pentru minori, la nivel general, riscă să fie o soluție iluzorie. Adolescenții vor găsi rapid metode de eludare: conturi create cu ajutorul familiei, VPN-uri, dispozitive alternative, etc. Experiența ultimilor ani arată că tehnologia este întotdeauna cu un pas înaintea reglementării. De aceea, interzicerea accesului la telefon în timpul orelor este o măsură verificabilă, cu efecte imediate și măsurabile, mult mai eficientă și necostisitoare din punct de vedere logistic și chiar politic. Ori, școala rămâne unul dintre puținele spații unde statul poate interveni legitim pentru a proteja dezvoltarea cognitivă și socială a copiilor.
Problema nu este dacă rețelele sociale sunt „bune” sau „rele”, ci dacă societatea are curajul să introducă reguli clare acolo unde efectele sunt cele mai nocive.
Interzicerea telefoanelor la școală nu rezolvă totul, dar creează un spațiu esențial pentru concentrare, interacțiune reală și dezvoltarea creierului social.
Cred că înainte de a miza pe interdicții globale greu de controlat, ar fi onest să evaluăm serios rezultatele acestor măsuri punctuale. Uneori, soluțiile eficiente nu sunt cele mai spectaculoase politic, ci cele care funcționează discret, zi de zi, în sala de clasă. Fără disciplină digitală în școală, fără limite clare în timpul orelor, fără asumare instituțională, orice interdicție globală va fi o perdea de fum.
Și, dragi decidenți, nu mai delegați educația către platforme – pur și simplu aveți curajul să vă asumați școala.
(Sursa foto: Pixabay / Pexels.com)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
