De la Cernăuți la Kiev: povestea limbii române prinsă între război și reforme

Data:

În 2005, când am mers pentru prima dată la Cernăuți, am întâlnit oameni care vorbeau o română pe care nu o recunoșteam. Când am ieșit din gară, primul lucru pe care l-am căutat a fost autogara. Încercam să ajungem la Lvov, la o conferință studențească. De fiecare dată când deschideam gura, la magazin sau în alte medii, oamenii se uitau la noi șocați, deși înțelegeau ce vorbim.

Vorbeam practic aceeași limbă și eram doar la câțiva kilometri pe hartă unii de alții, și cu toate acestea, accentele noastre aparțineau unui timp complet diferit. Eu puneam o întrebare, urma o pauză – în care interlocutorul înțelegea în primul rând că vin din România și mai apoi mesajul. După care primeam un răspuns… și pauza venea de la mine, pentru că din nou, deși înțelesesem mesajul, cuvintele și pronunția erau altfel.

Așa am învățat, la 22 de ani, cum arăta limba și viața românilor din Ucraina. Ne despărțea parcă ceva temporal, nu un spațiu fizic.

De atunci au trecut 20 de ani și s-au întâmplat, de-a lungul timpului, foarte multe în Ucraina. Chiar începând din 2004, deși noi am fost interesați să aflăm mai multe despre vecinii noștri abia în 2022, atunci când Rusia a invadat Ucraina.

Citește și: Alexandru Muraru: Discursul iresponsabil al lui George Simion, care critică ajutorul acordat Ucrainei și Republicii Moldova, face jocul Rusiei și pune în pericol securitatea națională a României

Limba română în Ucraina, astăzi

Situația limbii române în Ucraina este o oglindă a tensiunilor și a dilemelor cu care se confruntă societatea ucraineană, aflată la intersecția dintre eforturile de consolidare a identității naționale având în vedere invazia rusă și necesitatea de a respecta drepturile minorităților, conform normelor europene.

Pentru a înțelege pe deplin contextul actual, este important să știm cum a fost abordată în legislație această situație complexă, deoarece evenimentele și legile adoptate de-a lungul timpului au creat un precedent și o bază pentru evoluțiile recente. 

Două momente importante: 2017 și 2023 

Legea Educației din 2017 a stabilit că, după clasa a V-a, majoritatea materiilor vor fi predate în limba ucraineană, cu excepția unor materii opționale și a limbii materne. Pentru românii din Ucraina, care aveau un sistem de învățământ bine dezvoltat în limba română, legea a fost percepută ca o amenințare la adresa identității lor culturale și lingvistice.

Verkhovna Rada of Ukraine (Parlamentul Ucrainean): Legea educației (nr. 2145-VIII din 5 septembrie 2017), poate fi consultată aici.

 Ea a fost explicată și pe site-ul ambasadei României din care cităm: ”Statul ucrainean este pe deplin interesat și va depune toate eforturile pentru a asigura dezvoltarea sistemului de instituții de învățământ în limbile minorităților naționale în Ucraina.

Obligația statului este de a asigura drepturi și oportunități egale pentru toți cetățenii Ucrainei. Astfel, noua Lege nu numai că nu restrânge drepturile minorităților naționale și este în conformitate cu prevederile articolului 22 din Constituția Ucrainei, deoarece asigură învățarea limbilor minoritare/regionale, ci, dimpotrivă, extinde posibilitățile cetățenilor Ucrainei prin cunoașterea limbii de stat. Este, de asemenea, pe deplin în conformitate cu dispozițiile articolului 24 din Constituție privind interzicerea discriminării etnice și lingvistice.” 

Pe 13 decembrie 2022, Legea minorităților naționale (comunităților) a fost concepută pentru a completa cadrul legal ucrainean și a aborda problema drepturilor minorităților, ca parte a îndeplinirii cerințelor pentru aderarea la Uniunea Europeană. Cu toate acestea, noua lege făcea trimitere directă la Legea Educației adoptată în 2017. Prevederile care limitau predarea în limbile minorităților după ciclul primar au fost menținute și consolidate. 

Atât Ministerul Afacerilor Externe al României, cât și alte organisme europene, au criticat faptul că legea a fost adoptată fără o consultare adecvată a reprezentanților minorităților naționale și fără a aștepta un nou aviz din partea Comisiei de la Veneția.

Ucraina a făcut pași pentru a răspunde acestor îngrijorări, adoptând o Lege a minorităților naționale în 2023, menită să alinieze legislația la standardele UE. Aceasta a permis o revenire parțială la predarea în limbile minorităților în școli.

Cu toate acestea, dialogul diplomatic continuă, deoarece România dorește garanții clare că drepturile lingvistice ale minorității sale sunt pe deplin respectate, mai ales în contextul eforturilor Ucrainei de a adera la Uniunea Europeană.

Limba română în școli, acum:

Din presa ucraineană aflăm că: în 13 licee academice din regiunea Cernăuți, materiile vor fi predate în limba română. Patru dintre ele vor fi exclusiv de limbă română, iar în celelalte, se pot înființa clase cu predare în limba română.

Formarea acestor licee specializate face parte din reforma învățământului liceal care va intra în vigoare în Ucraina în 2027. Dreptul la educație în limbile minorităților este garantat de Constituția Ucrainei și de standardele Uniunii Europene. 

De exemplu, la Liceul Hliboca, aproape 850 de elevi studiază în limba ucraineană. Unii dintre ei fac naveta din sate învecinate precum Dîmca sau Oprișeni, deoarece părinții au ales ca aceștia să învețe în limba ucraineană. Directorul Dmytriy Globak a precizat că, deși au avut în vedere posibilitatea deschiderii unei clase de limbă română, au renunțat la idee, considerând-o nepractică odată cu deschiderea liceului din Dîmca. sursa

Ca urmare a reformei, patru licee din regiune vor fi de limbă română: câte unul în comunitățile Cernăuți, Hliboca, Herțaivska și Ostrîțka. Alte nouă licee vor fi bilingve, cu predare atât în ucraineană, cât și în română.

Tema minorității române din Ucraina, care ar fi discriminată, a fost preluată de partidele suveraniste din România și folosită mai ales pentru a argumenta împotriva continuării sprijinului pentru Ucraina.  Recent, jurnalistul Alex Craiu de la  Veridica a fost la Cernăuți cu  scopul să afle direct de la sursă dacă românii de acolo se simt într-adevăr discriminați. 

Românii intervievați – și care și-au putut păstra anonimatul tocmai pentru a vorbi liber – declară că nu se simt persecutați, sunt liberi să vorbească  limba română, să meargă la biserici unde se slujește în română și la școli cu predare în limba maternă. 

Singura problemă reală legată de limbă este obligativitatea utilizării limbii ucrainene în documentele oficiale, urmare a legilor adoptate de parlamentul de la Kiev pentru a consolida limba de stat, în raport cu rusa. În acest război lingvistic ruso-ucrainean, limbile minorităților au fost „victimele colaterale”. 

Legea privind funcționarea limbii ucrainene ca limbă de stat, adoptată în 2019, a stabilit că ucraineana este obligatorie în majoritatea sferelor vieții publice, inclusiv în administrația de stat, în justiție și în sănătate. Deși legea prevede că traduceri pot fi asigurate, în practică acest lucru este adesea dificil, încât procesele administrative pot deveni anevoioase.

Citește și: Europa analizează crearea unei zone tampon între Ucraina și Rusia pentru a avansa negocierile de pace

31 august și  perspective unei Zile oficiale a limbii române 

 Ziua Limbii Române este celebrată oficial pe 31 august în România și Republica Moldova, Această dată a căpătat o semnificație specială și pentru comunitatea românească din Ucraina, dar nu există încă nimic oficializat.

Pe 7 februarie 2024, serviciul de stat pentru politici etnice (ДЕСС) a organizat o dezbatere  privind instituirea Zilei Limbii Române în Ucraina. Inițiativa a venit din partea Asociației „Basarabia” din regiunea Odesa. La discuție au participat 41 de reprezentanți ai comunităților românești, cadre didactice și activiști locali. Proiectul propunea data de 31 august ca zi de celebrare oficială.

La 8 august 2025, în cadrul primei vizite a unui ministrul român de externe de la invazia rusă, Oana Țoiu a afirmat că autoritățile ucrainene intenționează să declare Ziua Limbii Române ca sărbătoare oficială pe 31 august, după discuții cu lideri de stat ucraineni (Președintele Radei Supreme, Premierul, Ministrul de Externe).

A existat și o schimbare terminologică în documentele oficiale: în 2023, termenul de „limba moldovenească” a fost înlocuit cu „limba română”pentru a defini limba vorbită de minoritatea română. 

”Suveranism” și propagandă pro rusă deghizată în naționalism 

Situația minorității române din Ucraina a devenit repede temă de campanie pentru partidele extremiste din România, care se manifestă pro-Rusia. Astfel, totul devine parte din războiul hibrid pe care de multe ori nu-l intuim în formele sale cele mai profunde. 

Afirmațiile lui George Simion, care susțin că Ucraina ar interzice elevilor români să-și folosească limba în școli, sunt folosite pentru a alimenta un discurs naționalist și a crea îngrijorări false, ignorând contextul complex al reformelor legislative ucrainene și al alinierii la standardele europene.

 Ucraina a fost obligată să-și modifice legile pentru a se conforma standardelor UE, care includ, desigur, respectul pentru drepturile minorităților naționale. Discursul suveranist folosește situația românilor din Ucraina ca un argument împotriva a ceea ce consideră a fi „dictatul” Bruxelles-ului, în loc să recunoască faptul că reforma din Ucraina face parte dintr-un proces de aliniere la normele internaționale, un proces necesar pentru o viitoare integrare în UE.

Reforma educațională din Ucraina a venit greu și a fost influențată de mulți factori de-a lungul timpului. Sistemul de învățământ ucrainean s-a confruntat constant cu o problemă majoră: existența unor influențe puternice de sorginte rusească, care se manifestau inclusiv în curricula școlară și în legislația privind cultura astfel încât doleanțele minorităților române ajungeau greu să fie prioritare. Cu alte cuvinte, ucraineana nu era principala limbă folosită (mai ales în instituții). 

Practic, statul ucrainean, prin legile sale, nu reușise să-și impună pe deplin autoritatea lingvistică, permițând ca limba rusă să rămână dominantă în multe segmente ale vieții publice. Această situație a slăbit identitatea națională ucraineană și a creat un teren fertil pentru propaganda Kremlinului. Astfel, chiar dacă drepturile românilor din Ucraina nu au fost respectate în totalitate în urma acestei reforme, Guvernul de la Kiev a subliniat că măsura nu este împotriva minorităților, ci o strategie de securitate națională, menită să combată influența rusească și să unifice țara.

Această discrepanță de viziune a transformat o reformă internă într-un subiect de dialog diplomatic și internațional, care continuă și astăzi.

Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

(Sursa foto: Viorica Bold)

spot_imgspot_img
Viorica Bold
Viorica Bold
Viorica Bold este specialistă în filologie și științe politice, doctor în estetică și teoria literaturii, și o voce activă în jurnalismul civic și activismul de mediu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img
spot_img

Ultimele știri

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Pentru a fi la curent cu cele mai recente știri, oferte și anunțuri speciale.

Mai multe articole similare
Related