La sfârșitul lui ianuarie, zece țări europene au încheiat un acord pentru a construi împreună 100 de gigawați de capacități eoliene offshore în Marea Nordului, suficient pentru a alimenta cu energie electrică milioane de locuințe. Semnatarii Declarației de la Hamburg – Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Islanda, Luxemburg, Norvegia, Regatul Unit și Țările de Jos – își propun să promoveze o cooperare strânsă și să își unească eforturile pentru protejarea infrastructurii critice.
Declarația a fost semnată în cadrul celei de-a treia ediții a Summitului Mării Nordului, al cărui obiectiv final este de a asigura producția a 300 de gigawați de energie eoliană offshore în Marea Nordului până în 2050. Summitul Marii Nordului a luat naștere ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina, atac care a provocat șocuri majore pe piețele energetice și întreruperi ale fluxurilor de gaze în Europa, amplificând temerile privind dependența Uniunii Europene de gazul rusesc.
Deși Europa a încercat să reducă această dependență și se îndreaptă spre o eliminare completă, expunerea la combustibilii fosili rămâne un punct slab pentru securitatea energetică a Uniunii. În prezent, majoritatea importurilor de gaz natural lichefiat provin din SUA. La Forumul Economic Mondial de la Davos, secretarul american pentru energie, Chris Wright, s-a lăudat că exporturile SUA au reușit să „înlocuiască aproape complet gazul rusesc”.
Citește și: Gazul lichefiat american și securitatea energetică a Europei, într-un context geopolitic tot mai tensionat
În acest context, pactul urmărește prevenirea riscului ca SUA să utilizeze gazul ca instrument geopolitic, în mod similar cu Rusia.
Acesta vine după ce Donald Trump a criticat energia eoliană europeană. Răspunzând la afirmația lui Trump potrivit căreia „sunt mori de vânt peste tot … sunt niște ratați” (n.r.: losers– traducerea autorului), ministrul britanic al Energiei, Ed Miliband, a spus că turbinele eoliene sunt „pentru câștigători”, subliniind importanța parteneriatelor în reducerea expunerii colective la combustibilii fosili și în diminuarea presiunilor exercitate de actori externi.
Însă, pe măsură ce colaborarea se intensifică în Marea Nordului, proiectele comune pentru valorificarea potențialului de energie regenerabilă al Mării Negre sunt notabil absente.
În prezent, Marea Neagră nu găzduiește niciun parc eolian offshore, deși Banca Mondială estimează un potențial tehnic de 435 GW.
România a fost prima țară din regiune care a creat, în 2024, un cadru legislativ pentru investiții în centrale eoliene offshore. În mai 2025, Ministerul Energiei a lansat un apel pentru realizarea unui studiu care să identifice zonele din Marea Neagră potrivite pentru dezvoltarea de parcuri eoliene. Deși studiul este în curs de desfășurare până în 2026, primii megawați de energie eoliană offshore nu vor fi produși mai devreme de 2032.Obiectivul guvernului este instalarea unei capacități eoliene offshore de 3 GW până în 2035, ceea ce ar acoperi 16% din necesarul de energie al României. Dar aceasta este doar o fracțiune din potențial.
Ministrul Energiei la momentul adoptării legii, Sebastian Burduja, afirma că: „Banca Mondială ne spune că avem un potențial imens, 75 de GW, un potențial pe care România nu-l va exploata integral probabil niciodată. Dar oricum, 10-20 de GW se pot exploata într-un termen de 10-15 ani”.
Probleme structurale
În România, dezvoltarea energiei regenerabile se confruntă cu o problemă structurală mai amplă. Infrastructura de transport și distribuție a energiei electrice are deficiențe tehnologice, majoritatea instalațiilor de rețea fiind în funcțiune de peste 35 de ani.
În plus, majoritatea producției de energie eoliană este concentrată în Dobrogea. Această concentrare geografică, combinată cu faptul că producția de energie eoliană nu este stabilă exercită presiune asupra capacității de distribuție. O analiză a rețelei energetice arată că în condiții de variabilitate ale vântului într-o zonă relativ restrânsă, operatorul de transport este supus unui stres tehnic: în perioadele cu vânt puternic în Dobrogea, Transelectrica trebuie să evacueze către vestul și nord-vestul țării aproximativ toată energia eoliană și nucleară produsă în România. Dezvoltarea unei capacități offshore în regiune ar agrava congestia.
Citește si: Energia regenerabilă este nesigură și mai scumpă decât se spune – Lecția Spania – Contributors
Însă această problemă nu este specifică României. În Germania, 10 TW de energie regenerabilă au fost limitați în 2023 din cauza constrângerilor de transport, în special între nord și sud, unde statele nordice bogate în energie eoliană întâmpină dificultăți în aprovizionarea centrelor industriale din sud, în principal Bavaria.
În mod similar, Danemarca, deși produce suficientă energie eoliană pentru a alimenta și țările vecine, se confruntă frecvent cu limitări ale exportului atunci când interconectoarele cu Norvegia și Germania ajung la capacitatea maximă în perioadele de vârf de producție.
Din nou despre cooperarea regională
Pentru a remedia această problemă, sunt în curs de planificare proiecte între România și Bulgaria care vizează creșterea capacității de transfer între țări, stabilizarea sistemului în perioadele de vârf ale cererii și consolidarea rezilienței regionale împotriva întreruperilor de aprovizionare. Dar Bulgaria se confruntă cu propriile dificultăți în ceea ce privește dezvoltarea capacităților eoliene offshore.
Bulgaria nu a adoptat încă un cadru legislativ pentru energia eoliană offshore. Adoptarea legii în parlamentul bulgar a fost întâmpinată cu proteste politice vehemente, alimentate de mituri persistente privind zgomotul, efectele asupra sănătății, impactul asupra turismului și efectele negative asupra biodiversității.
O anchetă a arătat că opoziția este alimentată de o campanie masivă de dezinformare organizată de rețele de influență pro-Kremlin. Acestea profită de fragmentarea politică și de incertitudine pentru a instiga temeri iraționale în comunitățile locale, în încercarea de a păstra influența energetică a Rusiei în țară și în regiune.
Din nou despre războiul din Ucraina
Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, începând cu anexarea forțată a peninsulei Crimeea încă din 2014, este una din cele mai mari piedici pentru dezvoltarea energiei eoliene offshore în Marea Neagră.
Tensiunile și insecuritatea provocate de Moscova, determină restul țărilor riverane să adopte strategii „mai sigure” aparent, pe termen scurt sau mediu.
România este pregătită să înceapă o operațiune offshore masivă de extracție a gazelor în Marea Neagră, care ar face-o cel mai mare producător de gaze din UE. Bulgaria urmează modelul, începând forajul de explorare pentru un proiect similar.
Strategii în contrast izbitor cu viziunea pe termen lung a tarilor din zona Mării Nordului: Marea Britanie, de exemplu, elimină treptat producția de petrol și gaze din Marea Nordului și se orientează către tehnologiile viitorului. Noi ne angajăm pe o cale care va îngreuna atingerea obiectivului de neutralitate climatică.
În loc de concluzie: Marea Neagră la răscruce
Potențialul său pare ignorat, blocat de numeroase obstacole. Interferența rusă este nocivă, influențând voința politică de a realiza schimbări reale. Factorii de decizie preferă proiecte care să ofere câștiguri imediate.
Nordul Europei se mobilizează pentru cooperare regională în domeniul energiei regenerabile. Aici, în zona Mării Negre, fiecare țară își croiește propria cale, fără o viziune comună care să optimizeze resursele alternative disponibile pentru viitor.
(FOTO: Inquam Photos / Ovidiu Micsik)
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
