Acordul de la München, semnat în septembrie 1938, a fost un tratat care a permis Germaniei naziste să anexeze Sudetul, o regiune a Cehoslovaciei locuită în cea mai mare parte de minoritatea germană. Acest acord a rezultat din negocieri între Adolf Hitler și liderii Regatului Unit, Franței și Italiei, în special prim-ministrul engelz Neville Chamberlain, care își propuneau să evite războiul în Europa.
În ciuda speranțelor că s- ar asigura pacea, Acordul de la München a eșuat în cele din urmă, Germania ocupând ulterior restul Cehoslovaciei în martie 1939.
Chamberlain s-a întâlnit pentru prima dată cu Hitler la mijlocul lunii septembrie 1938. Atunci i-a oferit lui Hitler toate regiunile Cehoslovaciei în care cel puțin 50% din populație era etnic germană. Ulterior, a plecat și i-a convins pe liderii francezi să fie de acord cu acest lucru.
Nici un reprezentant al Cehoslovaciei nu a fost prezent la aceste negocieri
Premierul britanic a revenit în Germania săptămâna următoare.
Hitler dorea acum întregul Sudetenland. De asemenea, a cerut ca populația cehoslovacă să părăsească regiuea până la sfârșitul lunii septembrie. Chamberlain a respins inițial această ofertă și s-a întors acasă.
Cehoslovacia a început să-și pregătească armata pentru război. Franța a făcut curând același lucru.
Războiul părea să înceapă în Europa în orice moment. Chamberlain a căutat o soluția, deoarece știa că nici Regatul Unit, nici Franța nu erau pregătite în prezent să intre în război cu Germania. Chamberlain l-a convins pe prim-ministrul francez Édouard Daladier să-l însoțească la München, Germania, pentru a evita conflictul.
Daladier detesta ideea de a se ceda condițiilor lui Hitler, dar credea că acest lucru ar evita un război mondial.
Chamberlain și Daladier s-au întâlnit cu Hitler la München pe 30 septembrie 1938. Încă o dată, Hitler nu a permis nici unui reprezentant cehoslovac să participe la întâlnire,
În acea zi, Chamberlain, Daladier, Hitler și Benito Mussolini au semnat Acordul de la München. Chamberlain s-a întors acasă, considerând Acordul de la München drept ” pace pentru timpul nostru ” și ” pace cu onoare”.
Pe 1 octombrie 1938, a doua zi după semnarea acordului, armata germană a ocupat Sudeții.
În martie 1939, Hitler a amenințat Cehoslovacia cu bombardamente dacă guvernul nu permitea armatei germane să invadeze restul țării.
Acordul nu conținea nici o prevedere pentru anexarea de teritorii.
Presupunând că Cehoslovacia va ceda Sudetul, Acordul de la München a stabilit o schemă pentru ocuparea treptată a „teritoriului predominant german” de către trupele germane și, simultan, „evacuarea” populației cehe între 1 și 10 octombrie 1938.
O comisie internațională, formată din ambasadorii celor patru puteri și un reprezentant cehoslovac, a fost însărcinată cu stabilirea teritoriilor în care urmau să aibă loc plebiscite.
Comisia trebuia, de asemenea, să efectueze delimitarea finală a frontierelor dintre Germania și Cehoslovacia. Cu toate acestea, în practică, frontiera în zonele nealocate cu populație mixtă a fost trasată pe baza negocierilor germano-cehe, care au rezultat informal din ședințele comisiei.
Tratatul dintre Cehoslovacia și Germania privind chestiunile de naționalitate și opțiune, a fost semnat la 20 noiembrie 1938, a intrat în vigoare la 26 noiembrie 1938 și a fost aprobat de comisia internațională la 21 noiembrie 1938.
Acordul a fost controversat, deoarece a fost încheiat fără participarea Cehoslovaciei și a lăsat țara vulnerabilă la agresiuni ulterioare
Acordul de la München a făcut parte din planul complex al lui Hitler de a extinde granițele Germaniei în Europa. Hitler a venit la putere în Germania la începutul anilor 1930. Hitler le-a promis germanilor că el și Partidul său nazist vor reda puterea și demnitatea Germaniei.
A anexat Austria la Germania la începutul anului 1938. Pentru a dobândi Sudetul în mod pașnic, Hitler a amenințat Europa cu un război la nivel continental, dacă Cehoslovacia nu își ceda teritoriile de frontieră Germaniei.
Mai mulți dintre consilierii lui Hitler de la acea vreme au presupus că aceasta era pur și simplu o amenințare deșartă, deoarece Hitler nu era încă pregătit să intre în război cu Europa.
Guvernul cehoslovac se aștepta ca Regatul Unit și Franța să apere Cehoslovacia dacă Germania invada țara.Cu toate acestea, nici liderii britanici, nici cei francezi nu doreau să intre în război cu Germania pentru Cehoslovacia. Aceasta deoarece amintirea Primului Război Mondial (1914-1918), care provocase mari distrugeri în Europa, era încă proaspătă în mintea lor.
Prim-ministrul britanic Neville Chamberlain era dispus să-i cedeze lui Hitler aproape orice condiție pentru a evita declanșarea unui nou război mondial. El considera că Hitler era un lider rezonabil, care putea fi îmbunat cu o ofertă potrivită.
După încheierea Acordului de la München, în noiembrie 1938, Polonia a obținut Ducatul de Teschen, iar Ungaria a primit mari părți din teritoriile slovace și rutene.
La doar câteva săptămâni după încheierea Acordului de la München, au fost publicate opinii juridice care exprimau îndoieli cu privire la validitatea acordului
În ianuarie 1939, a fost examinată problema într-un studiu detaliat și cuprinzător, în care a ajuns la concluzia că Acordul de la München a fost o intervenție ilegală a celor patru puteri în afacerile interne cehoslovace. Majoritatea autorilor care au discutat despre Acordul de la München au pus la îndoială validitatea tratatului sau chiar l-au declarat nul, principalul argument fiind că statul cehoslovac nu a fost parte și nici nu a participat la procesul de negociere și ratificare.
Când Germania a ocupat părțile cehoslovace rămase din Boemia și Moravia la 15 martie 1939, Franța și Regatul Unit au considerat ocupația o încălcare a acordului de la München.
La 5 august 1942, guvernul britanic, urmat la 29 august 1942 de guvernul francez aflat în exil, au denunțat Acordul de la München. În Tratatul său de prietenie, asistență reciprocă și colaborare postbelică din 12 decembrie 1943 cu guvernul cehoslovac aflat în exil, Uniunea Sovietică și-a declarat sprijinul deplin pentru reconstrucția Cehoslovaciei. Italia a declarat acordul nul la 26 septembrie 1944.
După capitularea necondiționată a Germaniei în mai 1945 și încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Acordul de la München a fost tratat de Aliați și Cehoslovacia ca fiind inexistent.
Tratatul de prietenie, cooperare și asistență reciprocă dintre Republica Socialistă Cehoslovacă și Republica Democrată Germană, semnat la 17 martie 1967, intrat în vigoare la 26 iunie 1967 a declarat acordul de la München nul.
Cu un an înainte, în 1966, guvernul Republicii Federale Germania declarase că Acordul de la München fusese rupt de Hitler și că nu va avea nici o relevanță teritorială.
Cehoslovacia considera acordul nul de la început, în timp ce guvernul vest-german a susținut că acordul fusese încheiat în mod valid și și-a pierdut efectul juridic ulterior.
Invalidarea de la început ar fi anulat temeiul juridic pentru Tratatul germano-cehoslovac privind naționalitatea, care a schimbat naționalitatea a milioane de germani sudeți.
Tratatul dintre Republica Federală Germania și Cehoslovacia, semnat la 11 decembrie 1973, conținea un compromis prin care se declara că acordul fusese încheiat sub constrângerea Cehoslovaciei și că ambele guverne considerau acordul nul.
Cu toate acestea, un articol prevede în mod explicit că Tratatul nu intervine în efectul juridic derivat din legea aplicabilă între 30 septembrie 1938 și 9 mai 1945. Prin urmare, măsurile care afectează statutul juridic al persoanelor, cum ar fi naționalitatea, rămân valabile.
Tratatele ulterioare dintre Germania și Cehoslovacia (1992) și ulterior Republica Cehă (1994) menționează în mod explicit nulitatea Acordului de la München, fără a modifica interpretarea juridică convenită în 1973.
Constituția germană conține formula ” teritoriul Reich-ului german în limitele datei de 31 decembrie 1937 ”.
Acordul de la München este considerat exemplul principal al unui act de drept internațional încheiat pe baza amenințării sau a utilizării forței.
Acesta a încurajat eforturile de a introduce în dreptul internațional regula conform căreia acordurile sunt nule dacă consimțământul oricărui participant a fost obținut prin constrângere (art. 52 Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969.
În 1938, o evaluare juridică nu era la fel de clară ca astăzi. Întregul caz validează în continuare opiniile critice cu privire la rolul autodeterminării ca mijloc de a realiza schimbări teritoriale.
Acordul de la München a devenit, de asemenea, un sinonim pentru eforturile zadarnice de a potoli regimurile totalitare prin recunoașterea intereselor acestora, deși în 1938, acordul a oferit puterilor occidentale o marjă de manevră pentru a-și accelera nivelul de pregătire militară.
Ceea ce se întâmplă cu acordul de pace dintre Rusia și Ucraina seamănă oarecum cu ce s – a întamplat în 1938.
Prezent
Acolo măcar s-au consultat premierul britanic și cel francez. Acum acordul a fost dictat de umorile lui Donald Trump. Este posibil ca el să fi fost păcălit de unii din jurul lui. Măcar Chamberlain și Daladier nu admirau dictatorii și nu doreau să fie ca ei. Erau poate fricoși și voiau să evite războiul.
Putin știe să exploateze naivitatea, orgoliul și incultura lui Trump. Atunci nimeni nu a sărit în ajutorul Cehoslovaciei. Acum aproape toate statele din Uniunea Europeană sprijină Ucraina în diferite forme.
Principalul aliat al Rusiei sunt acum SUA, mai mult ca rezultat al megalomaniei lui Trump. Iar acum vorbim despre un război de peste 2 ani care se desfășoară între Rusia și Ucraina.
În 1938 era vorba despre un posibil război.
Acordul de la Munchen a avut urmări negative și pentru noi., în primul rând pentru că aveam o graniță comună cu Cehoslovacia de atunci.
URSS a avut o atitudine ambiguă și a refuzat propunerile României privind ajutorarea cehoslovacilor.. În 1939 a început alunecarea noastră spre o politică germanofilă.
În prezent, în calitatea noastră de membri ai NATO și UE, ne – am afirmat dezaprobarea față de orice acord de pace sau tratat încheiat fără participarea Ucrainei. Declarațiile oficiale sunt foarte clare în acest sens. Problema este ce măsuri se vor lua și cum vor fi puse în practică.
Impresia mea este că unii înalți oficiali nu prea înțeleg ce se întâmplă sau meditează prea mult în parfum de tămâie.
” Dacă toți proștii ar purta scufii albe, am părea un cârd de gâște. ” – proverb englez
” Un prost găsește mereu un alt prost mai mare care să-l admire. ” – proverb francez
” După încheierea jocului, şi regele, şi pionul merg în aceeaşi cutie ” – proverb italian
” Vârsta nu te scuteşte de prostie. ” – proverb german
” Un prost la patruzeci de ani este un prost pentru totdeauna. ” – proverb american
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
