„Fără fuziunea dintre ELCEN și Termoenergetica nu o să se rezolve niciodată această problemă” – Daniel Băluță
SACET București: tortul promis s-a transformat în colivă
SACET-ul (Sistemul de Alimentare Centralizată cu Energie Termică) trebuia să existe de la înființare! Politicienii au vrut să aibă un tort mai mare la împărțire. Problema este că nu era tort, ci colivă, iar zilele viitoare vor împărți bomboana de pe coliva SACET-ului.
Șeful PSD București și primar de Sector 4 se laudă că s-a împăcat cu primarul general și vicepreședintele PNL național, Ciprian Ciucu. Împăcarea ar fi pe bugetul pe 2026 al Bucureștiului, care înglobează și datoriile Termoenergetica către ELCEN.
Termoenergetica este transportatorul, distribuitorul și furnizorul de apă caldă și căldură, transformate în căldură din agentul termic produs de ELCEN.
Termoenergetica aparține Municipiului București, iar ELCEN Ministerului Energiei.
Sunt convins că la împărțirea tortului, ajuns colivă, de care ziceam, criteriul a fost: o să avem doi directori, două consilii de administrație (ș.a.m.d.) cu salarii mari, pe care le putem împărți oamenilor noștri care ori au lipit afișe, ori vor aduce bani la partid (exprimare eufemistică).
La o asemenea organizare, datoria a ajuns la 1,6 miliarde de lei și probabil până la sfârșitul sezonului rece va fi aproape 2 miliarde de lei, adică jumătate de miliard de euro. Dacă mai adăugăm și miliardul de euro pe care defunctul RADET ar fi trebuit să-l plătească ELCEN, aflăm că dezastrul este iminent.
Problema este că acestea se plătesc din bugetul de stat, deci fiecare român „cotizează” la prostia decidenților.
Cum arată dezastrul
Sistemul de Alimentare Centralizată cu Energie Termică (SACET) din București a fost gândit acum 70 de ani și este anacronic, lucru pe care decidenții nu îl înțeleg. Astăzi se confruntă cu o criză cronică, generată de un mix de factori tehnici, financiari și legislativi care s-au acumulat în ultimele decenii.
Pierderea: o piscină olimpică pe oră de apă caldă tratată
Principala problemă tehnică rezidă în vechimea rețelei de transport și distribuție, unde majoritatea conductelor au depășit durata de viață de 30 de ani. Această stare de degradare avansată provoacă mii de avarii anual și pierderi masive de agent termic (peste 35–40%), ceea ce duce la scăderea presiunii și a temperaturii în locuințele bucureștenilor.
De asemenea, randamentul scăzut al centralelor de cogenerare (ale CET-urior ELCEN) și lipsa unei automatizări moderne fac ca sistemul să fie extrem de greu de echilibrat, rezultând într-un consum ineficient de resurse pentru a compensa risipa din rețea.
Blocaj fiscal și datorii împovărătoare
Din punct de vedere fiscal, sistemul este paralizat de un circuit defectuos al plăților și de datorii istorice uriașe. Termoenergetica (succesoarea RADET) moștenește un dezechilibru financiar major, cauzat de faptul că Primăria trebuie să plătească subvenții, de neplata la timp a acestora și de decalajul dintre costurile reale de producție și tariful reglementat (și subevaluat de ANRE și Consiliul General) plătit de populație.
Aceste restanțe atrag penalități de întârziere colosale către producătorul de agent termic ELCEN și furnizorul (și producătorul) de gaze, creând un efect de domino care limitează drastic fondurile necesare pentru investiții și reparații capitale ale ambelor companii.
Legislație proastă și ambiguitate administrativă
Planul juridic este marcat de un istoric lung de insolvențe și litigii între actorii principali – Primăria Capitalei, Termoenergetica și ELCEN – din care au câștigat și mai câștigă (nejustificat) firmele de insolvență care trag de timp.
Lipsa unei strategii unitare de guvernanță a dus la procese nesfârșite privind recunoașterea datoriilor și a pierderilor tehnologice în tarif. Mai mult, cadrul legislativ neclar privind delegarea gestiunii și dificultățile în accesarea fondurilor europene din cauza situației financiare precare au blocat modernizarea sistemului, lăsând infrastructura critică într-o zonă gri a responsabilității administrative.
Se vrea, dar nu este cu cine și cu ce
Modernizarea SACET-ului bucureștean depinde de o coordonare strânsă între cei doi piloni ai sistemului: ELCEN (producătorul de energie termică și electrică) și CMTEB – Compania Municipală Termoenergetica București (transportatorul și distribuitorul acesteia). Deși ambele entități au planuri ambițioase, ele se lovesc de ritmul lent al execuției pe teren.
Sunt convins de faptul că ambele companii au consilii de administrație și echipe de management care se împotrivesc (marea majoritate a echipelor) fuziunii sub un SACET comun.
Mai intervin și sindicatele
Când am colaborat cu Termoenergetica, printre membrii de sindicat circula zvonul că „vin ăia de la ELCEN și ne dau afară”. Este clar că cineva din conducerea sindicatului a lansat acest zvon.
Cât am colaborat la ELCEN, am văzut că singurul obiectiv al liderului de sindicat este să-și păstreze scaunul și să ia cât mai mulți bani și de la sindicat, și de la ELCEN. (Cred că o investigație jurnalistică pe ce am scris aici și aici ar trebui făcută.)
Problema este că această nouă companie trebuie să aibă un model clar de guvernanță și management profesionist.
ELCEN: eficiență prin cogenerare modernă
Strategia ELCEN se concentrează pe înlocuirea unităților de producție vechi de peste 50 de ani cu tehnologie de ultimă generație. Se urmărește construirea unor centrale în ciclu combinat (gaze-abur) la CET Progresu, CET Sud și CET Grozăvești.
Acestea vor avea un randament mult mai mare, reducând consumul de gaz și emisiile de CO₂.
Problema este că noile turbine dorite (pentru că sunt pe bani europeni) trebuie să fie „hydrogen-ready”, adică niște bani dați aiurea pe o himeră a UE care nu cred că va funcționa.
ELCEN a ieșit din insolvență (să ne amintim de „afacerea RADET”) deoarece a început criza energetică când au crescut asimptotic prețurile la energie, în 2021, dar asta nu înseamnă că este ferit de probleme financiare sau juridice.
Oricum, a fost un pas juridic critic care îi permite să acceseze direct fonduri europene și credite bancare pentru investiții, ceea ce Termoenergetica nu prea poate să facă din cauza pierderilor.
Termoenergetica și hemoragia de agent termic
Dacă ELCEN modernizează „fabrica”, Termoenergetica trebuie să repare „țevile”. Planul este axat aproape exclusiv pe reabilitarea rețelei primare, ceea ce reprezintă o altă problemă deoarece nu se uită nimeni la noile tehnologii apărute între timp pe piață.
Da, se vor reabilita peste 210 km de magistrale (tot program european), ceea ce va reduce pierderile (și va seca „Delta Văcărești”). Se dorește digitalizarea pentru a ușura detecția avariilor și va micșora timpul de operare a rețelei. Se mai dorește instalarea de centrale provizorii în zonele cu deficit de agent termic.
Problema însă rămâne vechea arhitectură a sistemului, ce trebuie regândită (reproiectată) cu noi tehnologii de producție, transport și distribuție de apă caldă și căldură, care ar duce la mărirea eficienței, reducerea costurilor și implicit a facturilor pe care populația le plătește.
Eu scriu de mulți ani că nu numai conductele trebuie înlocuite, ci și canivourile în care stau acestea. Zilele trecute „inevitabilul” s-a întâmplat: s-a produs o surpare majoră pe o magistrală importantă, unde au cedat capacele canivourilor. Din toate pozele publicate se vede degradarea majoră a acestora și care sunt pericolele viitoare.
Mixul primar de producție și consum de energie
În logica lucrurilor, SACET-ul trebuie să fie administrat de Primărie și Consiliul General, deoarece am deplina convingere că autosuficiența energetică locală reprezintă viitorul.
Și când mă refer la autosuficiență energetică locală nu uit că Bucureștiul se află într-o mare sărăcie energetică, adică nu este în stare să-și producă energia pe plan local.
Cel mai mare consum de energie pe plan național este reprezentat de:
- energia termică (34%),
- energia pentru transporturi (27%),
- energia electrică (21%).
Este posibil ca pentru București să se respecte procentele naționale.
Energia termică și energia pentru transporturi este dată de combustibilii fosili: gazele naturale (pentru energia termică și electrică) și petrolul (pentru transporturi).
Energia pentru transportul în comun este cea care interesează Primăria și Consiliul General și care este consumată de STB (sau Metrorex, ce se află impropriu sub Ministerul Transporturilor). Cu alte cuvinte, metroul, tramvaiele și troleibuzele – mijloacele de transport în comun ce folosesc energia electrică – sunt de maxim interes deoarece sunt cele mai puțin poluante.
Energia termică se obține în special din gaze, iar acestea sunt consumate ori în cele patru termocentrale ale ELCEN, în cele 46 de centrale termice de cvartal ale Termoenergetica, care sunt integrate în sistemul de alimentare centralizată cu agent termic, și în minicentralele termice individuale.
CET-urile ELCEN produc în cogenerare energie electrică și energie termică ce este distribuită prin instalațiile Termoenergetica.
În principiu, ELCEN poate produce energia termică necesară pentru cele peste 520.000 de apartamente sau clienți din administrația locală sau națională.
Problema este că ELCEN nu poate produce energia electrică necesară arealului București – Ilfov, care în lunile de iarnă sau de vară are un maxim de consum de până la 1400 MWh. ELCEN iarna poate produce maxim 500 MWh, iar vara aproximativ 100 MWh.
Pe moșia cui va fi SACET-ul unificat? Marea împărțeală politică
Rămâne însă întrebarea care planează asupra tuturor companiilor publice din România: cine își va pune oamenii în conducere?
Până acum, PSD și PNL (și probabil și USR) și-au împărțit între ele ELCEN, Termoenergetica și STB. Fuziunea schimbă însă echilibrul de putere.
Cine va controla noul consiliu de administrație? Cine va numi directorii? Care sindicat va deveni „partenerul preferat” al conducerii?
Experiența ultimelor decenii arată că aceste decizii nu sunt luate pe criterii profesionale.
Iar rapiditatea cu care lideri politici care se atacau public cu câteva săptămâni înainte ajung brusc la compromisuri care sugerează că probabil negocierile reale nu au avut loc în ședințele Consiliului General, ci în spatele ușilor închise. Sperăm că nu a fost uitat interesul comunității
Fuziunea dintre ELCEN și Termoenergetica este, fără îndoială, un pas necesar. Fără un sistem integrat de producție și distribuție, termoficarea Bucureștiului nu are viitor.
Dacă noul SACET va deveni doar o companie mai mare în care partidele își mută sinecurile, atunci reforma va fi doar o schimbare de siglă pe o structură falimentară asemănătoare.
Bucureștiul are nevoie de altceva: un sistem termo energetic modern, profesionist administrat și capabil să investească pe termen lung.
Altfel spus, nu avem nevoie de o nouă împărțeală a colivei, ci de reconstrucția reală a sistemului care încălzește cel mai mare oraș al României.
(FOTO: Inquam Photos / Mălina Norocea)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
