„Din 2022, totul s-a schimbat”. Mărturiile unei jurnaliste ucrainene care a surprins războiul încă din prima zi / Foto inedit

Data:

Marți s-au împlinit patru ani de la declanșarea invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia. „Operațiunea militară specială”, demarată pe 24 februarie 2022, a reprezentat o escaladare a conflictului început în 2014, prin anexarea Crimeei și intervențiile ruse din Donbass. Presa a jucat un rol crucial în monitorizarea evenimentelor. Printre jurnaliștii care au scris de la început despre Războiul din Ucraina este Nadia Cernuha, șefa redacției ucrainene de la Radio France International (RFI).

Nadia Cernuha (Надія Чернуха) și-a început cariera de jurnalistă în zona ei natală, Lugansk, cu puțin timp înainte de 2014. Astfel, ea s-a aflat în contact cu conflictul încă dn primele sale momente.

PressHUB a discutat cu jurnalista ucraineană despre presa în timpul războiului, conflictul informațional și acomodarea în România.

Momentul zero: Luhansk, 2014

PressHUB: Acum trei ani ați vorbit despre experiența dumneavoastră din 2014. Erați jurnalistă la începutul carierei în Donbass. Ne puteți spune mai multe despre ce ați trăit atunci?

Nadia Cernuha : În 2014 mă aflam în regiunea Lugansk și am început să lucrez în presa locală.
În acel moment, erau unele probleme cu limba (legate de coexistența dintre rusă șu ucraineană), deoarece, după cum știți, Donbassul este o regiune rusofonă. Și, în majoritatea școlilor, universităților și mass-media se folosea limba rusă.


Și am lucrat o perioadă, iar la un moment dat, am venit la serviciu și s-a schimbat limba. Vă puteți imagina, ieri se vorbea în rusă, iar a doua zi se vorbea în ucraineană. Pentru mine nu este o problemă mare, deoarece sunt bilingvă. Totuși, atunci când folosești predominant o limbă și treci, brusc, la alta, este puțin problematic (din punctul de vedere al gramaticii, al pronunțării).

Cu puțin timp înainte de 2014, ne orientam în principal către publicul vorbitor de limbă rusă și prezentam știri locale. Ocazional aveam echipe de televiziune din Rusia, care, uneori, acopereau materiale din acea regiune.

Ultimul eveniment de care se ocupaseră, pe care mi-l amintesc, a fost o grevă a minerilor. Astfel, erau trei surse: presa de la Kiev, presa locală și presa rusă. Aceasta din urmă susținea activ minerii.

După ce Rusia a intervenit militar în Donbass, în 2014, m-am mutat din Lugansk și m-am dus la Kiev.

Citește și: Patru ani de război în Ucraina (III): Zelenski, ascensiunea și uzura unui președinte de război


Și ce pot să spun, dacă înainte de 2014 știrile erau poate mai echilibrate, poate mai neutre, după 2014 au devenit mai emoționale, să zicem așa. Este bine sau nu, cred că asta este situația și acestea sunt consecințele.

Din cauza informațiilor și, desigur, când vezi că se întâmplă ceva, este foarte complicat pentru jurnaliști, cred, să relateze fără să …

PressHUB: Fără ca ideile și prejudecățile proprii să își lase amprenta?


Nadia Cernuha : Exact! Spre exemplu, din 2014 până acum, dar mai ales din 2022, în fiecare știre din Ucraina, când o citești, vezi că „Rusia”, de exemplu, este scrisă cu litere mici. Sau numele lui Putin este scris cu litere mici. Nu ca Zelenski, ca Dimitri Shostakovich sau altcineva.

PressHUB: Deci evită majusculele?

Nadia Cernuha: Da. Și de ce fac asta? Pentru că este modul jurnaliștilor de a-și arăta respectul față de Ucraina. Este modul lor de a-și arăta atitudinea sfidătoare față de situația curentă. Este acceptabil pentru alte agenții de presă din Europa, de exemplu? Nu, desigur, pentru că avem anumite reguli privind limbile, gramatica și așa mai departe.

Un important consilier al Kremlinului respinge o încetare temporară a focului propusă de SUA și Ucraina
Sursa foto: General Staff of the Armed Forces of Ukraine / Facebook


Dar în Ucraina, se procedează astfel. Mereu veți găsi în știri un ton foarte emoțional. Nu este întotdeauna așa, dar în majoritatea cazurilor se observă acest aspect. Deci, cred că s-a schimbat în acest fel. Dar asta vine din context: Ucraina este un stat agresat, astfel că majoritatea jurnaliștilor prezintă distrugerea cauzată de invazia rusă, crimele de război și colectează dovezi ale acestora. Nu își doresc ca știrile lor să fie interpretate malițios pentru a justifica invazia

Mai mult, înainte de 2014, știrile care veneau din partea Rusiei, erau tratate ca niște știri obișnuite. Le preluam și le publicam sau le traduceam. Acum ele trebuie filtrate. Pentru că este acceptat faptul că cele mai multe sunt propagandă. Nu poți să citești un articol din TASS sau Komersant și să îl iei ca atare.

În 2022, nu mai existau subiecte în afară de război

PressHUB: Cum credeți că v-a afectat războiul hibrid, războiul informațional cariera ?

Nadia Cernuha: Până în 2014, acopeream știri locale în Donbass. După ce m-am mutat în Kiev, am lucrat la radio, transmiteam știri din Lugansk. Ulterior, în 2017, am schimbat direcția și am început să mă ocup de investigații.

Din 2022, totul s-a schimbat. Orice proiect care nu era legat de război a fost închis. Fără talk show-uri, fără divertisment, fără emisiuni muzicale.

În primul an de război, era ca și cum știrile erau difuzate 24 de ore pe zi. Trebuia să fii tot timpul la curent cu tot ce se întâmpla în Ucraina. Pentru că nu se știa clar ce se întâmplă în unele zone.


Și trebuia să fii mereu cu ochii în ecran. Înainte să te culci, te uitai în telefon. Din momentul în care te trezeai, verificai telefonul. Ca jurnalist trebuie să fii mereu online. Și să înțelegi ce se întâmplă în jur.

Am lucrat un an non-stop. Primele cinci luni aveam ture de șase, șapte ore în timpul zilei. Iar noaptea mai lucram la radio. Transmiteam peste tot: Televizor, Radio și Youtube. Și nu aveam mult timp să dormim. Trăiam cu cafea.

Tot în perioada aceea, am început să transmitem în rusă, pentru că toată lumea credea că rușii nu au acces la informații din Ucraina. Și am vrut să le facem accesibile pentru ei.

PressHUB: Și ați rămas în Kiev?

Nadia Cernuha: Nu. Când a început războiul, în 2022, echipa noastră a fost mutată la Lviv. Lucram la unul dintre cele mai mari canale din Ucraina, compania era uriașă. Vă puteți imagina cum a fost să mutăm atât de mulți oameni și atâta echipament.

Mutarea în România

PressHUB: Iar, din 2023, v-ați mutat în România. Cum v-ați descrie experiența? Cu ce impresii ați rămas?

Nadia Cernuha: Trebuie să înțelegeți că nu mi-am dorit niciodată să părăsesc Ucraina și să trăiesc în altă țară. Pentru că în timpul lucrului meu la proiectele de investigație, am avut posibilitatea să călătoresc prin lume. Am vizitat Georgia, SUA, Elveția și așa mai departe. Și, pentru mine, este o experiență interesantă.
Dar o săptămână în străinătate este mai mult decât suficientă pentru mine. Pentru că vreau să mă întorc acasă.

Și, când a început războiul, în 2022, ucrainenii au avut multe posibilități de a părăsi Ucraina. Aș fi putut face asta? Da. Și am primit o propunere din Polonia. Și nu era o problemă să schimb țara. Să trăiesc în pace și să fac tot ce vreau.

Doi ani de război. 10% dintre ucrainenii înregistraţi la AJOFM Tulcea s-au angajat în judeţ
FOTO: Inquam Photos / Bogdan Buda

Dar când am primit propunerea din Polonia, în același timp, am primit o ofertă în Ucraina. Așa că am decis să rămân. Și am lucrat acolo până în septembrie 2023. În septembrie 2023, am primit o propunere de la Radio France International. Mi-au propus să lucrez în redacția ucraineană. Și, sinceră să fiu, în acel moment eram foarte obosită.


Pentru mine, era o ocazie pentru o schimbare. Pentru că, să trăiești zi de zi în mijlocul bombardamentelor și nu dormi suficient – este obositor. Așa mi s-a întâmplat și mie. Chiar și dacă mă aflam într-o zonă mai iniștită a țării (comparativ cu Harkov sau Odessa). Și când RFI mi-a propus să lucrez cu ei, cred că am avut doar o săptămână să mă gândesc. Și am decis că da.

„Prima mea grijă a fost în legătură cu limba”

Nadia Cernuha: Așadar, când am venit aici, am semnat primul meu contract pe trei luni. Pentru mine, a fost o prefață pentru a vedea cum va fi. Pentru că nu fusesem niciodată în România. Sinceră să fiu, nu știam nimic despre România înainte să vin aici. A fost o experiență cu totul nouă. Și pot să vă spun că a fost foarte plăcută și foarte lină.


Pentru că prima mea grijă a fost legată de limbă. Româna este destul de complicată. E foarte dificilă. Am încercat să o învăț. Și încă sunt în acest proces.


Și mi-am făcut griji cum voi lucra. Mi-am făcut griji cum voi comunica cu colegii români. Nu înțelegeam cum voi trăi. Cum voi rezolva, nu știu, de exemplu, problemele cu utilitățile. Sau cu ceva de genul acesta. Dar această întrebare a dispărut, cred, în una sau două săptămâni. Pentru că mi-am dat seama că toată lumea e comunicativă aici. Și ne putem înțelege foarte bine.

În al doilea rând, mentalitatea ucrainenilor și a românilor este foarte similară. Cred că, chiar dacă avem unele diferențe, fundamental, avem aspecte în comun.

PressHUB: Suntem toți est-europeni.

Nadia Cernuha: Aveți dreptate. Și dacă compar, de exemplu, ucrainenii cu germanii sau francezii sau oamenii din alte țări, diferențele sunt destul de mari. Și, astfel, pot apărea unele confuzii.


În ceea ce privește românii, din nou, le mulțumesc colegilor mei de aici, pentru că mediul meu de lucru este foarte plăcut. Cred că au făcut tot posibilul pentru ca eu și echipa mea să ne simțim cât mai liberi cu putință. Și ne ajută să găsim răspunsuri la toate întrebările pe care le avem.


Lucrez aici din 2023, deci deja de doi ani, puțin mai mult. Aproape trei. Pot spune că acum mă simt aici ca în Ucraina. Uneori am probleme și aici, dar sunt banale.

Bărbații din presă, în fața granițelor închise

PressHUB: Din câte știu, echipa redacției dumneavastră este formată majoritar din femei, din cauza restricțiilor impuse bărbaților. Pentru că ei nu pot părăsi țara. Ați putea descrie mai pe larg cum s-a desfășurat acest fenomen? Adică, cum au afectat restricțiile impuse bărbaților din cauza războiului, presa?

Nadia Cernuha: În redacție am unsprezece persoane aici. Dintre care doi sunt bărbați Ei locuiau în Europa înainte de război, așa că pentru ei este în regulă să locuiască aici și au toate documentele.

Avem trei băieți în Ucraina. Când a fost creată redacția, toată lumea credea că se vor alătura echipei și vor locui aici, în România. Când s-a închis granița, pentru ei a devenit imposibil să vină aici, dar încă lucrează cu noi pe bază de contract.

Și este foarte bine, pentru că acum avem corespondenți în Ucraina, unul dintre ei are posibilitatea să treacă granița și să se mute aici, în Europa. Și, din 2022, a trecut granița, cred, de cel puțin șapte ori, poate chiar mai mult, pentru că guvernul are încredere în el. Când a plecat în Europa, am pregătit, desigur, unele materiale, unele documente necesare, dovada că vom plăti pentru călătoria lui, că va locui cu noi și așa mai departe.

Doar că el lucrează oficial, suntem o companie care are un nume în lume și, desigur, guvernul ucrainean are încredere în noi. Așadar, trimitem o cerere, ajutăm la strângerea documentelor necesare, el vine aici, lucrează cu noi, acumulează experiență, iar după aceea se întoarce în Ucraina.


Uneori, celor care au avut experiență de călătorie înainte de război le este mult mai ușor să treacă granița. Dacă nu ai aceste experiențe anterioare, posibilitatea unei persoane noi să treacă granița pentru prima dată, și mai ales în cazul bărbaților, este redusă.

PressHUB: Deci, pentru a fi clar, dacă sunt jurnaliști de la, să zicem, agenții de știri mai mari, companii mai mari, este puțin mai ușor pentru ei să treacă granița dacă au avut această experiență înainte. În timp ce, dacă provin din părți mai mici, dacă nu au mai trecut granița, este puțin mai dificil. Am înțeles bine?

Nadia Cernuha: Întotdeauna este mult mai ușor când ai un anumit trecut în spate. Și dacă vorbim despre jurnalistul meu, numele lui este Andriy Horoditsky, el are experiență, a lucrat în Europa.


Familia lui a rămas în Ucraina. Așadar, pentru el este normal să plece la muncă undeva și să se întoarcă după o săptămână, două sau trei.

Dacă vorbim despre mass-media locală sau despre cât de greu este să se accepte această îmbunătățire pentru a trece granița, este destul de dificil. Pentru că legea este lege.

Vameșii te cercetează, tu trebuie să ai permisiune de ieșire de la Comitetul de Stat pentru Teletransmisiuni . Se verifică cine ești, unde lucrezi, ce companie te-a angajat. Este o companie media cunoscută sau nu? Ai motive să te întorci sau poate vei pleca și nu te vei mai întoarce niciodată?


Deci, da, dacă ai un anumit fundal, ai mai multe posibilități, mai multe șanse să obții permisiunea pentru a trece granița.

În continuare, PressHUB vă oferă un album din arhiva personală a Nadiei Cernuha, de la începutul conflictului în 2014, și până astăzi.

Nadia Cernuha în Lugansk, perioada (2012-2014)
Reportaj dintr-o mină din Donbass
Nadia Cernuha (stânga) la doi ani după relocarea în Kiev, în urma conflictului separatist din Donbass. Ivory Film Production (Kiev, 2016)
Nadia Cernuha la una dintre ultimele emisiuni difuzate de TLK, înaintea mutării companiei de media la Lviv (Kiev 2022).
În timpul turei de noapte la radio, din noul sediu TLK (Lviv, 2022).
Nadia Cernuha (mijloc) în timpul emisiunii anti-propagandă „ Noi suntem Ucraina” (Ми-Україна) din Kiev, 2022.
Nadia Cernuha (centru) la sediul RFI din București (2023)

Citește și:

Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Vlad Mamulă
Vlad Mamulă
Vlad Mamulă, licențiat în Istorie (Relații Internaționale), masterand în Științe Politice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Ultimele știri

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Pentru a fi la curent cu cele mai recente știri, oferte și anunțuri speciale.

Mai multe articole similare
Related