La 4 februarie 2026, Transelectrica și Georgian State Electrosystem au semnat la București un Memorandum de Înțelegere, marcând tranziția oficială de la faza conceptuală la una de cooperare instituțională structurată pentru implementarea proiectului cablului electric submarin HVDC Georgia–România prin Marea Neagră.
Date tehnice și relevanță energetică
Proiectul cablului electric submarin Georgia–România presupune realizarea unei interconexiuni HVDC (High Voltage Direct Current) prin Marea Neagră, cu o capacitate de transport de ordinul a 1 GW, reprezentând puterea maximă instantanee a legăturii. La un factor de utilizare realist pentru astfel de interconexiuni de mare distanță, estimat la 60–75%, cablul ar putea vehicula anual aproximativ 5–6,5 TWh de energie electrică, echivalentul a până la circa 10% din consumul anual al României, raportat la un nivel mediu de aproximativ 60 TWh/an. Traseul submarin ar urma să aibă o lungime estimată de 1.100–1.200 km, ceea ce l-ar plasa printre cele mai lungi cabluri electrice submarine din lume, cu adâncimi maxime de peste 2.000 de metri în bazinul central al Mării Negre. Utilizarea tehnologiei HVDC este esențială atât pentru limitarea pierderilor pe distanțe foarte mari, cât și pentru interconectarea asincronă a sistemelor electroenergetice din Caucaz cu rețeaua continentală europeană ENTSO-E, proiectul fiind deja inclus în planurile de dezvoltare ale acesteia și pe lista Uniunii Europene a Proiectelor de Interes Mutual.
Istoricul și calendarul proiectului
Proiectul cablului electric submarin Georgia–România a fost lansat la nivel politic în 2022, ca parte a inițiativei mai largi de dezvoltare a unui coridor energetic la Marea Neagră, susținut de Uniunea Europeană. Ulterior, proiectul a parcurs etapa studiilor de fezabilitate și a fost inclus în planurile de dezvoltare ale ENTSO-E, precum și pe lista UE a Proiectelor de Interes Mutual Estimările publice privind punerea în operare a cablului indică începutul funcționării comerciale spre sfârșitul deceniului. Pe baza declarațiilor oficiale ale operatorilor de sistem, cu studiul de fezabilitate finalizat în 2024, etapele următoare includ studii de mediu, obținerea permiselor și construcția propriu-zisă, data orientativă pentru punerea în operare fiind 2032.
Infrastructura subacvatică la Marea Neagră
Spre deosebire de Marea Nordului sau vestul Mediteranei, Marea Neagră rămâne o zonă profund sub-dezvoltată din perspectiva infrastructurii subacvatice energetice, cu un număr foarte redus de cabluri electrice submarine și fără interconexiuni de mare capacitate între sistemele electroenergetice riverane. În acest context, proiectul capătă o semnificație structurală, integrând pentru prima dată o nouă regiune în piața electrică europeană.
Dimensiunea geopolitică regională
Dincolo de componenta energetică, proiectul se suprapune cu declinul democratic al Georgiei și poate fi interpretat ca o extensie energetică a logicii Middle Corridor. El se înscrie, totodată, într-o repoziționare mai largă a Caucazului de Sud, accelerată de reluarea legăturilor economice dintre Armenia și Azerbaidjan și de discuțiile privind coridorul Zangezur, parte a unui cadru de negociere post-conflict cu implicații geopolitice semnificative.
Riscuri de securitate și așa-zisele amenințări hibride
Orice proiect de acest tip este supus unor riscuri sporite de sabotaj, așa cum au demonstrat incidentele Nord Stream (2022) și Estlink (2024), ambele produse în Marea Baltică, un spațiu adesea caracterizat drept „lac NATO”. În cazul de față, vulnerabilitatea este amplificată de faptul că infrastructura va fi amplasată pe fundul Mării Negre, un spațiu aflat în război și care, chiar și în eventualitatea unui acord de pace, va rămâne contestat și parțial regionalizat prin prevederile Convenției de la Montreux. Dat fiind că proiectul oferă o alternativă directă la importurile de energie rusești, el capătă o dimensiune profund geopolitică.
În acest context, astfel de proiecte sunt expuse riscului de sabotaj și operațiuni sub steag fals, menite să fie atribuite altor actori regionali, într-un mediu maritim unde atribuirea responsabilității este inerent dificilă. Acest lucru poate include utilizarea sau imitarea deliberată a unor echipamente militare ucrainene — precum drone navale neînsemnate sau fără identificare — coroborată cu campanii de război informațional menite să construiască rapid narațiuni alternative asupra incidentelor.
Costurile de securizare și asimetria în capacități de apărare
O problemă distinctă este cea a costurilor de securizare: monitorizarea, întreținerea și repararea unui cablu submarin de peste o mie de kilometri implică cheltuieli semnificative, pentru care responsabilitatea rămâne neclară între operatori, state și instituțiile europene, generând riscul unei sub-securizări dictate de considerente comerciale. Prin contrast, proiecte precum Neptun Deep, situat la aproximativ 160 km de țărm în zona economică exclusivă a României, beneficiază de un grad mult mai ridicat de control jurisdicțional, supraveghere militară și monitorizare tehnică continuă.
Această asimetrie este accentuată de faptul că Georgia dispune de capacități navale extrem de limitate, pierzându-și practic mica marină moștenită la disoluția Uniunii Sovietice în urma războiului din 2008 și a anexării Abhaziei de către Federația Rusă. În consecință, securizarea segmentului estic al infrastructurii depinde în mare măsură de garanții externe, într-un spațiu unde instrumentele de descurajare sunt structural constrânse de prevederile Convenției de la Montreux, aplicabile și pe timp de pace.
Un proiect în egală măsură energetic și geopolitic
Cablul electric submarin Georgia–România este, în esență, un proiect de integrare energetică cu ambiții geopolitice, care extinde piața electrică europeană dincolo de granițele Uniunii și reconfigurează rolul României și al Mării Negre în arhitectura regională a securității energetice.
În cele din urmă, tocmai gradul ridicat de politizare a Mării Negre face ca un proiect aparent tehnic să nu poată fi tratat exclusiv ca infrastructură energetică. Ceea ce ar trebui să funcționeze ca un cap de pod al integrării energetice europene riscă să devină simultan o vulnerabilitate strategică, expusă presiunilor și contestării într-un spațiu modelat de conflict, constrângeri juridice și o ordine de securitate care, chiar și într-un scenariu post-război, va rămâne fragmentată și instabilă.
(FOTO: Semnarea Memorandumului de Înțelegere privind cooperarea pentru dezvoltarea Proiectului de interconexiune Georgia – România Cablu Submarin în Marea Neagră de către Transelectrica S.A. și Georgian State Electrosystem JSC – 4 februarie 2026. Foto: Emilian Crăciun / Transelectrica – Facebook)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
