Europa se confruntă cu o „criză HIV ascunsă”, avertizează Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor și Biroul Regional OMS pentru Europa, după ce datele recente arată că majoritatea persoanelor diagnosticate cu HIV sunt depistate într-un stadiu prea avansat pentru un tratament optim. În 2024, 54% dintre noile cazuri raportate în regiune au fost diagnosticate tardiv, iar situația rămâne deosebit de gravă în estul Europei, unde accesul la testare este încă limitat. Fenomenul îngreunează controlul epidemiei și subminează obiectivul european de a opri transmiterea HIV până în 2030, subliniază experții.
Raportul anual de supraveghere arată că, în 2024, în Regiunea Europeană a OMS au fost înregistrate 105.922 de diagnostice HIV, ceea ce corespunde unei rate de 11,8 cazuri la 100.000 de locuitori. Este o scădere de aproape 8% față de 2023, dar experții subliniază că acest recul ascunde diferențe mari între sub-regiuni și poate reflecta și întârzieri de raportare, nu doar o reducere reală a transmiterii. În UE și Spațiul Economic European au fost raportate 24.164 de diagnostice, ceea ce corespunde unei rate de 5,3 la 100.000 de locuitori, în scădere cu 14,5% față de 2015.
În spatele acestor cifre apar însă două semnale de alarmă: proporția foarte mare de diagnostic tardiv și numărul tot mai ridicat de persoane care trăiesc cu HIV fără să știe. Conform raportului, 54% dintre persoanele diagnosticate în Regiunea Europeană au avut la momentul depistării un număr de celule CD4 sub 350/mm³, ceea ce indică o infecție veche de mai mulți ani. În UE/SEE, aproape 48% din cazuri au fost depistate în stadiu tardiv, iar circa o treime dintre pacienți aveau deja infecție avansată, cu CD4 sub 200/mm³. În 2024 au fost raportate 7.161 de diagnostice de SIDA în 43 de țări ale regiunii, însă autorii atrag atenția că subraportarea și întârzierile înregistrării deceselor pot masca povara reală a bolii.
Datele comparate cu estimările globale arată că, în ansamblul Regiunii Europene, mai mulți oameni se infectează anual cu HIV decât sunt diagnosticați, ceea ce sugerează o creștere a numărului de persoane care trăiesc cu HIV nediagnosticat. Situația este deosebit de problematică în estul regiunii, unde ratele de incidență sunt cele mai ridicate, iar accesul la testare și tratament rămâne inegal. În contrast, în UE/SEE numărul de diagnostice raportate este ușor mai mare decât numărul estimat de noi infecții, ceea ce indică o performanță relativ mai bună în depistare, dar nu elimină problema celor care rămân în afara sistemului.
Diferențele geografice rămân foarte accentuate. Rata de diagnostic în estul Regiunii Europene a fost în 2024 de 27,2 cazuri la 100.000 de locuitori, de aproximativ cinci ori mai mare decât în vest și centru, unde valorile se situează în jur de 5–6 cazuri la 100.000 de locuitori. De asemenea, structura modurilor de transmitere diferă puternic. La nivelul întregii regiuni, aproximativ 70% dintre cazurile cu mod de transmitere cunoscut sunt atribuite contactului heterosexual, în timp ce sexul între bărbați reprezintă circa 15%, iar consumul de droguri injectabile aproximativ 14%. În UE/SEE, dinamica este inversată: sexul între bărbați rămâne principalul mod de transmitere, cu 48,3% din cazurile cu informație disponibilă, în timp ce transmiterea heterosexuală a crescut la aproximativ 45,7% din cazuri, în special în rândul femeilor și al migranților.
Raportul subliniază și rolul migranților în epidemia de HIV din Europa. În 2024, aproape 30% dintre diagnosticele din regiune au fost înregistrate la persoane născute în altă țară, cu ponderi chiar mai mari în vestul continentului. În UE/SEE, 55,7% dintre persoanele cu origine cunoscută diagnosticate cu HIV erau migranți; dintre acestea, 32,2% proveneau din Africa Subsahariană, 26,4% din Europa Centrală și de Est și 24,4% din America Latină și Caraibe. ECDC și OMS atrag atenția că, în multe cazuri, infecția este dobândită după sosirea în Europa, iar barierele lingvistice, statutul juridic incert, lipsa asigurării și teama de stigmatizare limitează accesul la testare și îngrijire.
Diagnosticul tardiv este deosebit de frecvent în rândul persoanelor infectate pe cale heterosexuală, al celor care consumă droguri injectabile și al adulților mai în vârstă. În 2024, peste 60% dintre bărbații infectați heterosexual au fost diagnosticați cu un număr de celule CD4 sub 350/mm³, iar proporții similare au fost înregistrate la persoanele care injectează droguri și la persoanele trecute de 50 de ani. Prin comparație, bărbații care au sex cu bărbați prezintă cele mai mici niveluri de diagnostic tardiv, în jur de 39–41%, ceea ce reflectă un grad mai mare de conștientizare și acces mai bun la servicii în această categorie.
În comunicatul comun, ECDC și OMS avertizează că aceste lacune riscă să compromită obiectivul de a pune capăt SIDA ca amenințare de sănătate publică până în 2030. „În UE/SEE, aproape jumătate dintre toate diagnosticele sunt făcute târziu. Trebuie să inovăm urgent strategiile de testare, să extindem testarea comunitară și autotestarea și să asigurăm o legătură rapidă cu serviciile de îngrijire. Putem pune capăt SIDA doar dacă oamenii își cunosc statutul”, a declarat directoarea ECDC, dr. Pamela Rendi-Wagner. Directorul regional al OMS pentru Europa, dr. Hans Kluge, a descris situația drept o „criză tăcută” a persoanelor nediagnosticate, care alimentează transmiterea și este amplificată de stigmatizare și discriminare.
În pofida scăderii ratelor de diagnostic și a progreselor în extinderea tratamentului antiretroviral, autorii raportului insistă că accelerarea testării rămâne singura cale pentru a închide „falia invizibilă” dintre infecțiile reale și cazurile depistate. Recomandările includ integrarea testării în îngrijirea primară, în serviciile de urgență și în îngrijirea prenatală, extinderea autotestării și a testării comunitare, aplicarea testării ghidate de condiții indicatoare – cum ar fi alte infecții cu transmitere sexuală sau tuberculoza – și eliminarea barierelor financiare și administrative care descurajează accesul la diagnostic.
Raportul arată că peste 3,2 milioane de persoane trăiesc cu HIV în Regiunea Europeană a OMS, iar aproximativ 63% dintre acestea se află în tratament antiretroviral. În UE/SEE, se estimează că una din nouă persoane infectate nu își cunoaște statutul. Pentru a atinge țintele 95–95–95 și a opri epidemia, spun experții, testarea trebuie să devină o practică obișnuită, iar mesajul central trebuie să fie clar: un diagnostic timpuriu nu este un privilegiu, ci condiția pentru o viață lungă și sănătoasă – și cheia pentru a întrerupe transmiterea virusului.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Sursă foto: pexels. com
