Ediția a XXVII-a a Festivalului Internațional „George Enescu” s-a încheiat duminică, 21 septembrie.
În primul rând, pentru organizatori, Jos Pălăria! Mai adaug și că echipa de conducere executiv operațională este feminină (sic!). Unii vor spune, dar motorul era deja construit. Așa este, dar fiecare nouă ediție vine cu provocările sale, spun din experiență. De la neprevăzute, vezi îmbolnăvirea tenorului Pavel Černoch în ziua spectacolului sau întârzieri/anulări de avioane, nu vi s-a întâmplat?, până la schimbări insurmontabile, artistice, legislative, economice (de ex., la noi s-a schimbat TVA-ul peste noapte, literalmente), politice, coordonarea sutelor de colaboratori și voluntari. Și câte și mai câte. Diavolul stă în detalii. Dar totul a decurs perfect. Bravi tutti!
Mulțumim și sponsorilor care ne-au îndulcit și cafelit pentru mult timp de-acum încolo.
O repet, FIGE este singura autostradă care ne leagă de lumea largă. Iar ca brand cultural nu mai există dubii. Unicus!
Că sunt lucruri care ne plac sau nu ne plac, sunt, poate că s-ar strânge mii de păreri. Câteva sunt comune. Încă, e sigura ocazie în care putem să ne apropiem de fenomenul cultural internațional. Cei interesați își pot face o imagine clară unde suntem noi și ce așteptări să avem!?
Observațiile mele se referă doar la chestiuni ce țin de festival. O chestiune ca cea cu o nouă sală de concerte nu ține de organizator. Au fost întrebați miniștri, primari, răspunsul se vede. Nimic. Uitați, Clujul și-a făcut sală de concerte și n-are festival.
Sau altă falsă problemă care i se atribuie festivalului, referitor la numărul de spectatori mai scăzut, lipsa de cultură a publicului. De asta nu se ocupă festivalul. Sunt instituții publice finanțate lună de lună care trebuie să „livreze” cultură. Festivalul este corolarul. Aici se vine, nu numai pentru cele mai bune orchestre din lume, ci, să experimentezi, pentru muzică nouă, exclusivități (doar nu vă așteptați ca Lady Macbeth din Mțensk s-o mai auziți prin vreo operă de pe la noi), locul unde faci schimb de experiență. Am să forțez comparația, este TEDx-ul melomanilor (sic!). În timp ce acolo lumea dă bani să asculte despre idee de reușită doar eminamente conjunctural, punctuală, netestată de timp, în festival dai bani să intri în contact cu ideile nemuritoare, care transcend timpul, spațiul, formele de exprimare, transmise de cei mai mari „speakers” ai momentului.
Pentru cine e Festivalul?
Tot încerc să aflu către ce grupuri țintă se îndreaptă festivalul, asta ca răspuns la continua scumpire a biletelor.
Trebuie lămurită și o aserțiune ignorantă care umblă liber, nu că ar fi singura, care spune că biletele sunt mai ieftine ca la festivalul de la Salzburg. E o comparație de mere cu găini. La Salzburg este un festival de producții de operă, unice, practic, nu le-ai văzut acolo, nu le mai vezi niciodată! (mai nou, unele sunt cumpărate de mari teatre de operă, pentru că sunt groaznic de bune). Concertele și recitalurile, formula noastră de festival, sunt complementare. Nu lipsesc, sunt din plin, dar nu ca fel principal! La acestea, biletele costă ca la noi. De ex., în vară, am văzut recitalul Diana Damrau – Jonas Kaufmann cu 35 de euro. Da, să nu uit condițiile de audiție.
Melomanii internaționali? Dacă e așa, într-adevăr, prețul biletelor nu contează. Dar….
Apar alte probleme. Pe câți se poate conta? În general, orchestrele care vin la noi sunt în turnee cu un repertoriu repetat, dar restrâns. Apar mici modificări de la o țară la alta, cum e la noi lucrarea lui Enescu. În rest, sunt aceleași opusuri. De ex., concertul de închidere de la noi, RCO și Mäkelä, a fost și în alte țări. De aici încep diferențierile. Ca săli de concerte, de ex., Sala Palatului va pierde în fața tuturor sălilor. Fără a fi nici acelea perfecte. Cazarea. Mi-e teamă că în alte părți găsești cazări și mâncare mai ieftine decât în București. Timpul liber. Ar trebui să fie deschise toate muzeele în fiecare zi, să zicem, dar la noi, sunt deja, săptămânal, două zile închise. Pentru o cazare mai ieftină, adică mai departe de centru, ar trebui să ai transport în comun eficient și gratuit. Cum e la Salzburg, că tot ni-l dau exemplu. Transport cu care poți merge și în zona metropolitană. La festivalul Erl-Tirol aveam navetă gratuită de la hotel, din Germania, la sală, în Austria.
Și, poate, în primul rând, trebuie devansat mai în luna august, când sunt vacanțele. Din septembrie încep stagiunile simfonice, opera, să nu mai menționez, campionatele de fotbal și chiar Champions League (sic!). Poate părea peiorativă enumerarea, dar lumea sporturilor oferă un bun exemplu de planificare a competițiilor internaționale majore unde este necesar aportul internațional al fanilor.
Și la noi, au fost grupuri de străini veniți după orchestrele lor preferate, dar în număr mic și maxim în week end-uri. Trebuie să rupi gura și cu mai multe programe unice. Nu mai vorbesc că, mai nou, pe site-urile acestor festivaluri ai inclusiv sugestii de experiențe culinare, cazare etc.
Melomanii autohtoni?Atunci biletele sunt scumpe. Nu și dacă îți alegi un concert pe săptămână, ci doar dacă vrei să îți schimbi starea de spirit. Dacă vrem să ne schimbăm pe noi.
Vă mai aduceți aminte de anunțurile din presă: „în 2h s-au vândut 20.000 de bilete la festival”!?! Era în 2013. Nu intru în mai multe amănunte. Doar atât. La Sala Palatului, atunci, abonamentul cel mai ieftin era 400 de lei, iar acum, 2200.Puse în vânzare când și facturile de utilități sunt maxime, te gândești ce să plătești mai întâi? Dacă aveau o facilitate fiscală, gen rate, pusă în spate, mai discutam. Sau nu știu eu, poate s-a întâmplat ceva în țară și veniturile au crescut de 5 ori. Atunci de ce se vaită lumea? Asta în condițiile în care, la Sala Palatului au și fost cu două zile mai puține de concerte. Și, evident, chiar dacă mă repet de ediții bune, trebuie să existe mai multe tipuri de abonamente. Discount-uri mai mari, discount-uri combinate. Și o altă clasificare a prețurilor funcție de participanți. Pentru că s-a pierdut și specificitatea seriilor ca genuri muzicale, gradul de posibile combinații a crescut. Și, da, atunci, se poate menține perioada. Și, nu în ultimul rând, trebuie renegociate comisioanele firmei de ticketing sau schimbată cu cea/cele care oferă minim sau acceptă minimul negociat. Ar fi trebuit ca firma de ticketing să lucreze cu comisionul minim pe țară, în schimb, a fost printre cele mai mari. Iar renegocierea trebuie să includă facilități de plată, rate fără dobândă.
Vladimir Jurowski, parcă nici n-a existat!?
Tristețea festivalului. În niciunul din clipurile de promovare Vladimir Jurowski nu există. În celebrul stil românesc, cei dinainte nu mai contează. Nu spun să se fi făcut cum aș fi făcut eu, ar fi apărut Jurowski, Constantinescu, Holender…., dar dacă se doreau numai directorii artistici-dirijori, ok, are o logică, Jurowski nu putea lipsi, la fel cum în clip erau și Zubin Mehta, și Cristian Mandeal. Lipsa sa n-are nicio logică, nicio explicație și nicio scuză. Bine că n-a fost invitat să dirijeze că, românismul ăsta i-ar fi spart fața. Chiar și așa, mi-ar plăcea să aud explicație, cel puțin să încerc să îndepărtez gestul de episodul ONB 2016.
Să nu uităm! Sub directoratul lui Vladimir Jurowski, festivalul a primit două nominalizări la International Opera Awards, primele nominalizări la vreun premiu, alături de mult invocatul festival de la Salzburg, dar doar când vine vorba de prețul biletelor, na.
Pe actuala structură de program, chiar dacă ni s-a prezentat o creștere a numărului de opere, dar după ce fusese tăiat cu o ediție înainte, nu prea văd ce ar mai putea atrage atenția. Beethoven sau Șostakovici se cântă zilnic. Cu atât mai mult în ani aniversari. O abordare statică, totuși. Barocul aproape a dispărut, iar muzica contemporană se dă cu lingurița. Dar vă spun, e bine și așa decât deloc.
Hello to new art form!
Chiar dacă eu n-am ajuns, semnalez și salut introducerea unor happening-uri în Club Control și MINA, sub umbrela festivalului. Nu e ceva inedit, știu, dar cumva, acum, au fost și în vizorul potențialilor melomani. Deși teoria spune că acești hibrizi sunt, în fapt, un skip, o fugă, și că, în final, îi vei pierde și de-acolo, și de-acolo, eu cred că expunerea la cât mai multe forme artistice nu dăunează sănătății. Dacă îți permiți.
În rest, foarte fericită de revenirea consistentă a seriei de dans, poate se face ceva să nu se mai suprapună cu altceva.
Arhiva care dispare!
La fiecare ediție în care se reînnoiește site-ul, foarte bine, dispare tot ce-a fost anterior. Practic, dacă vrei să cauți ceva din programe sau participanți, vorbesc de edițiile începând cu 1991, pentru cele de dinainte nici nu mi-a trecut prin cap să caut, este exclus să găsești. Nu există nici ediția precedentă. Uitați-vă pe orice site, puteți începe cu arhiva festivalului de la Salzburg (sic!). O au din 1920, prima ediție de festival. Pentru site recomandasem și opțiune de ecran black, să poți citi programul în sală fără să-i conturbi pe cei din jur.
Piața festivalului, uite-o, nu-i!?
Piața Festivalului de la o lună, ultima dată în 2019, a ajuns la 5 zile anul acesta (7 zile în 2023, 0 zile 2021). Durează mai mult montarea și demontarea.
Cred că cineva nu a înțeles scopul pieței. În speță, primăria ca organizator. În piața festivalului intrarea este liberă și este singurul loc unde și de unde festivalul ar fi putut să devină un vârf de lance, pentru un număr semnificativ de oameni, în educația culturală. Știm că cei care veneau acolo erau cei care nu și-au permis bilete la festival. Poate niciodată. Ne gândim și la tineri și copii. Că doar nu-și închipuie cineva că, după prețul biletelor, la Concertele de familie de la Teatrul Odeon au avut mulți acces. Erau sold out pentru că sunt doar 400 de locuri. Sigur, piața vine în același set up de ani de zile. Între timp, s-au inventat arenele demontabile acoperite, pentru sute de persoane, care pot asigura izolare fonică și feresc de ploaie și soare și nu mai ai nevoie nici de amplificare. Existau programele matinale în care evoluau copiii de la școlile de arte, de la balet la instrumente muzicale, după amiază, evoluau liceeni și studenți. Iar seara, orchestre. Sunt nenumărate filarmonici în țară care nu sunt așa de ocupate nici în stagiune, darămite off stagiune. Dacă ar fi fost aduse să cânte ar fi adus un beneficiu imens. Piața poate să dureze chiar mai mult decât festivalul. În condițiile în care, în aceeași perioadă, sunt și străzile deschise sau închise?! Decât să suporte locatarii gălăgia artiștilor ambulanți, mai bine se produc în piață.
Poate dacă fostul și actualul primar interimar ar fi fost puși să-și cumpere bilete la festival, s-ar fi gândit de două ori dacă să restrângă sau nu durata Pieței Festivalului.
Și o ultimă observație/întrebare?!
Când va promova și festivalul nostru în liga mare a festivalurilor anuale?
Să sperăm că nu va dura tot atât de mult cât pentru noua sală de concerte, adică, niciodată.
Citește și: Pe ultima sută de metri: mesaj pentru pro-europenii cu cetățenia Republicii Moldova
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: Andrada Pavel, Andrei Gîndac)
