Zeci de ONG-uri care susţin campania „Parteneriat civil acum!”, iniţiată de Asociaţia MozaiQ, solicită Parlamentului României adoptarea legislaţiei privind parteneriatul civil. Deşi de aproape trei ani există o decizie definitivă a CEDO, care obligă România să recunoască şi să protejeze prin lege cuplurile formate din persoane de acelaşi sex, statul român nu a făcut nimic în acest sens. Mai mult, continuă să nege prin lege, mai exact prin Codul Civil, dreptul la recunoaştere al acestor familii. Asociaţiei MozaiQ i s-a alăturat, în acest demers, şi Asociaţia ACCEPT, care a propus încă din 2008 Parlamentului diferite propuneri legislative care să recunoască viața de familie pentru aceste cupluri. Până la acest moment, peste 50.000 de semnături au fost strânse în vederea susţinerii parteneriatului civil. Este nevoie de 100.000 de semnături pentru a fi depuse la Parlament pe data de 17 mai, chiar de Ziua Internaţională a Luptei împotriva Homofobiei.
Am stat de vorbă cu Florin BUHUCEANU de la Asociaţia ACCEPT despre necesitatea parteneriatului civil în România, una dintre ultimele ţări din UE care nu protejează legal cuplurile formate din persoane de acelaşi sex, despre cât de pregătită este România din punct de vedere al mentalităţii să facă acest pas, precum şi despre ce rol joacă politicienii şi biserica în acest proces.
Ada CODĂU: Au trecut aproape trei ani dela hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care România trebuie să recunoască oficial căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Care credeţi că este principalul motiv pentru care nu s-a întâmplat acest lucru până acum?
Florin BUHUCEANU: Nu am să pretind că o hotărâre judecătorească definitivă, care privește direct familia mea şi alte 20 din cazul Buhuceanu și Ciobotaru împotriva României, nu e una în care suntem implicați la nivel profund personal. Dar dincolo de nevoi și emoții ale fiecăruia dintre noi, cei implicați în acest demers cu susținerea Asociației ACCEPT, nerespectarea pe mai departe a dreptului la viață de familie îți arată politica statului față de cetățeanul român de rând. Nu-i pasă că are obligația de executare a hotărârilor unei Curți europene, nu-i pasă de o decizie mai veche, din 2018, a Curții Constituționale, care recunoaște cuplurile formate din persoane de același sex drept familii în cazul Coman, dar, mai ales, nu-i pasă că sabotează ceea ce ne ține împreună ca societate: încrederea că hotărârile judecătorești sunt respectate, că drepturile ne sunt protejate, nu doar invocate ca pe o frumoasă și nobilă poezie pe care o recităm mecanic pentru a ne da europeni. Politicianul român – abuzez puțin de această caracterizare cam generalistă – mimează doar că îi pasă de statul de drept și de respectarea drepturilor omului. E tare priceput în a trage de timp și nu acționează decât atunci când apare riscul condiționalităților financiare. Așa traduc lipsa evidentă de voință politică, cu toate riscurile de a fi subiectiv atunci când e vorba despre protecția propriei familii.
A. C.: Ce a însemnat pentru dumneavoastră, ca membru al unuia dintre cele 21 de cupluri formate din persoane de acelaşi sex care au dat în judecată statul român pentru pentru nerecunoașterea și nerespectarea drepturilor familiilor lor, decizia CEDO din 2023?
F. B.: E o formă de exasperare. Din 2008 încoace, de la prima încercare de reglementare a parteneriatului civil, răbdarea celor care cer dreptul la viață de familie fără discriminare în România s-a cam epuizat. Am fost îndreptăţiţi să ne găsim dreptatea acolo unde neexecutarea unor hotărâri juridice din partea României nu poate trece fără urmări. Nu e doar despre noi, e despre mii de alte familii aflate în situația noastră pe care statul român le calcă în picioare invocând, culmea ipocriziei, respectul pentru „valorile de familie”. Dacă vrem să fim, ca țară, alături de Rusia, Turcia ori Belarus în materie de respectare a hotărărilor CEDO și asta ne pregătesc guvernanții noștri, e bine să aflăm. Noi nu vom sta cu mâinile în sân, așteptând resemnați ca statul român să decidă pentru noi și pentru viața noastră de familie. Suntem într-un moment al evoluției dreptului european, în care fiecare familie are dreptul la protecție legală: și cei care s-au căsătorit în afara României și pot cere transcrierea acelui act de stare civilă după cea mai recentă decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, și cei care trăiesc în uniuni civile pe teritoriul României. Suntem 9% din populația României şi, dacă adaug procentul celor care trăiesc împreună ca familie heterosexuală neînregistrată și neprotejată, realizăm că nu suntem deloc puțini.
Citește și: Zeci de ONG-uri cer adoptarea de urgență a parteneriatului civil în România
„Am să îndrăznesc o paralelă între evrei și comunitatea LGBT. Ambele grupuri minoritare s-au confruntat cu secole de negare a identității lor”
A. C.: Cât de pregătită credeţi că este societatea din România din punct de vedere al mentalităţii să recunoască uniunile consensuale înregistrate între persoanele de acelaşi sex?
F. B.: Cu toate riscurile comparației, am să îndrăznesc o paralelă între evrei și comunitatea LGBT, dacă e să vorbim despre percepții și mentalități ale populației generale. Ambele grupuri minoritare s-au confruntat cu secole de negare a identității lor, invocate fiind rasa, religia ori comportamentul pentru a justifica violența instituțională împotriva noastră. Ambele grupuri au fost folosite de politicieni, nu e deloc surprinzător că se întâmplă asta și astăzi, pentru a mobiliza anxietăți care există în societățile noastre la adresa celui de lângă noi pe care am fost învățați să îl urâm și să îl disprețuim până la a justifica, în cazul evreilor și romilor, Holocaustul. Iar în cazul nostru, persecuția sistematică prin legea penală, stigmatizare și control social. Ultimul care i-a invocat inițial pe evrei, apoi pe homosexuali, pentru a justifica declanșarea războiului din Ucraina fu dictatorul din vecinătatea noastră geografică, Vladimir Putin. O asemenea manipulare vădit grosolană nu prinde la români, asta dovedește că ne imunizăm gradual ca societate la încercarea de a produce la nesfârșit „țapi ispășitori”. Azi, deschizi televizorul și nu ai cum să nu vezi o dezbatere sau un film în care apar persoane LGBT. Familiile noastre nu mai sunt un subiect tabu, chiar dacă nu e cel mai plăcut lucru de pe lume să îți expui viața privată în lumina reflectoarelor. Avem, între prietenii de familie, adolescenți care ne știu de când erau copii, pentru ei faptul că Victor și Florin, Andreea și Maria își împart viața e o banalitate. Am văzut asta și la matusalemici – vecini, care au cunoscut gay în carne și oase, ba mai și trăind împreună, poate pentru prima dată. Mentalitatea se schimbă cu o viteză care le scapă completamente politicienilor. Ei sunt cei care nu țin pasul cu evoluția mentalităților românilor.
„Ce e tradițional în a nu respecta o hotărâre judecătorească, atunci când conduci un guvern într-o țară membră a UE și nu te numești Viktor Orbán?”
A. C.: În ce fel consideraţi că este România actuală diferită de România de acum 25 de ani – şi mă refer aici la momentul dezincriminării articolului 200 din Codul Penal – atunci când vorbim despre felul în care sunt tratate la nivel social, în spaţiul public, dar şi la nivel de discurs cuplurile formate din persoane de acelaşi sex?
F. B.: Ca unul care am experimentat direct și am făcut direct parte din acea tranziție de la o minoritate interzisă prin lege la una protejată de legislația antidiscriminare, distanța e uriașă. Faptul că putem folosi legea pentru a ne apăra, ca orice alt cetățean român, e ceva la care doar am visat de-a lungul multor generații. De asta nici nu știu dacă să râd sau să plâng când văd politicieni care mimează surpriza atunci când îi tragi de mânecă. Vezi cazul Grindeanu, lider social-democrat care se declara mirat că hotărârea în cazul Buhuceanu nu a fost aplicată, dumnealui având obligația unui vot pe propunerile legislative de parteneriat civil chiar în Camera pe care o conduce. De altfel, nu trecuse multă vreme de la o declarație a fostului premier și coleg de partid cu dumnealui, la fel de social-democrat, Marcel Ciolacu. Nonșalant, acesta din urmă incita la nerespectarea hotărârilor judecătorești. Asta după ce, în complicitate cu partidul domnului Bolojan, ne-a folosit drept carne de tun în campania electorală din 2024 din prea mare grijă pentru apărarea valorilor tradiționale și a celor de familie. Ce e tradițional în a nu respecta o hotărâre judecătorească, atunci când conduci un guvern într-o țară membră a Uniunii Europene și nu te numești Viktor Orbán? Ce valori familiale aperi atunci când nu recunoști dreptul la viață de familie pentru concetățeni ai tăi? Care mai e diferența dintre tine, politician social-democrat ori național-liberal, și cei de la AUR, SOS și POT?
A. C.: De ce fel de protecţie s-ar bucura cuplurile – atât cele heterosexuale, cât şi cele formate din persoane de acelaşi sex – odată cu parteneriatul civil, această formă de recunoaştere a lor legală?
F. B.: După hotărârea CEDO din 2023, am cerut ca toate opțiunile să fie pe masa decidenților: căsătorie, parteneriat civil înregistrat și parteneriat civil informal. Evident, este la latitudinea legiuitorului cum să pună în executare hotărârea în contextul sistemului legislativ românesc. Nu putem să ne ascundem însă după deget: astăzi, parteneriatul civil e mai degrabă o țintă minimă și acest minim, conform propunerilor legislative aflate în Camera parlamentară condusă de social-democrați, exclude protecția drepturilor copilului din familiile noastre. Vrem ca acești copii și adolescenți, care trăiesc în unele dintre familiile gay, să trăiască pe mai departe în afara securității juridice și sociale? Acoperă căsătoria civilă toate aceste drepturi, atât pentru copii, cât și pentru familiile lor?
Dincolo de asta, urgența ține de înregistrarea schimbării de stare civilă ca formă de recunoaștere a familiei pe care o formăm, alături de drepturi patrimoniale (moștenire, bunuri comune, acces la pensia de urmaș) și drepturi economice și sociale precum co-asigurare medicală, dreptul la vizita medicală. Nu e acceptabil să te lupți drept cu drept pentru a fi recunoscut ca familie, vă dau un singur exemplu, dacă-mi permiteți: ne aflăm de ani buni în instanțe pentru refuzul co-asigurarii medicale, care ar fi trebuit să acopere nevoile partenerului meu de viață într-un moment vulnerabil, numai la nivelul Curții Constituționale așteptăm o rezolvare a accesului la acest drept de nouă ani. Nu e normal! Toate aceste drepturi pot fi lesne garantate de legislația parteneriatului civil, ca un minim necesar protejării reale a vieții de familie. Plătim fiecare dintre noi pentru a fi protejați legal, statul trebuie să livreze siguranță și predictibilitate juridică.
„Drepturile egale nu sunt un slogan, sunt o necesitate într-o societate ce recunoaște și protejează familiile”
A. C.: Cât de important este pentru un reprezentant al minorităţilor sexuale dintr-un stat democratic să se bucure de aceleaşi drepturi civile de care beneficiază heterosexualii?
F. B.: Cine ar vrea să trăiască într-un stat care te tratează ca pe un paria? Drepturile egale nu sunt un slogan, sunt o necesitate într-o societate ce recunoaște și protejează familiile. Și pe cele căsătorite și pe cele necăsătorite, și pe cele cu copii, și familiile lipsite de copii. Statul român nu poate discrimina la nesfârșit, în materia dreptului la viață de familie, pe criteriul orientării sexuale. Nu el, statul, e cel care „creează” familii. Noi suntem cei care formăm familii. Obligația statutului e să le protejeze legal pe fiecare dintre ele.
A. C.: Parteneriatul civil ar oferi protecţie legală tuturor cuplurilor necăsătorite. Când vorbim însă despre parteneriat civil în România oamenii se gândesc, în primul rând, la cupluri formate din persoane de acelaşi sex şi mulţi reduc discuţia doar la relaţiile intime dintre acestea. De ce credeţi că unii oameni pun problema parteneriatului civil gândindu-se în primul rând la sex şi nu iau în calcul drepturile egale în ce priveşte moştenirea, rolul de aparţinător sau regimul bunurilor comune?
F. B.: Manipularea pe această temă durează de decenii, asta poate fi o primă explicație. Cred însă că suferim și de o amnezie stranie, dacă e să ne aruncăm un ochi pe o durată mai lungă. Și, ce să vezi, în societățile noastre, instituția care pe vremuri se numea concubinaj e mai veche decât cea a căsătoriei. Ce vreau să spun e că ne adaptăm permanent ca societate pentru a ne proteja cât mai bine familia. Slavă Domnului, nu a existat și nu există un singur mod de a-ți întemeia familia.
„Biserica nu înțelege că nu e nimic creștinesc în a-i priva pe oameni de viața de familie”
A. C.: În opinia dumneavoastră, ce rol joacă biserica în schimbarea mentalităţilor faţă de cuplurile formate din persoane de acelaşi sex?
F. B.: Biserica e parte din această dezbatere publică, pierde permanent însă în fața realității, atunci când refuză să se adapteze pastoral la nevoile și așteptările familiilor care au fost dintotdeauna diverse. A pierdut masiv la Referendumul anti-LGBT pentru că nu a înțeles și nu înțelege că nu e nimic creștinesc în a-i priva pe oameni de viața de familie. Pierde și pentru că și-a unit forțele, în perioada 2016-2018, cu unii dintre cei care au format partidele extremiste de azi din Parlament. Cu ce legitimitate te mai plângi de rinocerizarea, ca să nu zic de-a dreptul fascizarea unei părți din propriul cler și laicat, când ai făcut pact cu cei care au format AUR și reprezintă un pericol democratic letal pentru România?
„Cei care creează, produc și livrează acte culturale pentru diferite tipuri de public sunt tot mai apropiați de teme sociale”
A. C.: Dar literatura, cinematografia, muzica, pictura? Credeţi că arta în general îi poate face pe oameni să-şi deschidă minţile, să aibă viziuni mai largi, perspective diferite?
F. B.: Iau iarăși ca reper Referendumul din 2018, în care un număr impresionant de actori ai scenei culturale și academice s-au implicat masiv pentru a bloca ceea ce se anunța ca derivă serioasă a statului de drept din România. Cultura este astăzi sub atac tocmai pentru că poate influența în bine societatea, poate vindeca răni ale trecutului, e capabilă de a ne fortifica în fața manipulărilor. Din fericire, cei care creează, produc și livrează acte culturale pentru diferite tipuri de public sunt tot mai apropiați de teme sociale. Ar fi prea trist ca ei să se rezume în a ne pune în față o simplă oglindă care să reflecte doar tot ceea ce nu e în regulă cu noi, ca societate.
A. C.: Ce impact au avut asupra dumneavoastră atitudinile celor care v-au definit ca fiind diferit strict prin prisma orientării sexuale?
F. B.: Cu etichetele cam ajungi să te obișnuiești, cu nedreptatea travestită în virtute creștinească sau valoare tradițională, nu. Sper că voi avea pe mai departe capacitatea de a mă revolta pentru a nu fi complice la nedreptate. E un test continuu, pentru că nu vrei să-i laşi pe alții să decidă pentru tine și pentru comunitatea ta.
(Sursă foto: ARK Oradea)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
