Aversele de toamnă și vânturile puternice, de furtună, care au acoperit coasta Mării Negre au devenit catalizatorul unui nou val de scurgeri/emisii de petrol. Păcura a reapărut pe plajele din Anapa (regiunea Krasnodar) și Sevastopol (peninsula Crimeea) – o consecință a accidentului petrolierului din strâmtoarea Kerci de la sfârșitul anului 2024. Ecologiștii explică: schimbările hidrodinamicii, creșterea sedimentelor de pe fundul apei și distrugerea carenelor navelor scufundate duc la scurgeri repetate de substanțe toxice.
Context: Sursă de poluare de urgență
Deversări de păcură sunt din nou observate pe coastele regiunii Krasnodar și Crimeea. Ultima săptămână a fost plină de rapoarte conform cărora pe plajele din Anapa și așezările din apropiere, pe teritoriul de coastă al Sevastopolului ocupat și în satele Berehove și Uglove din districtul Bakhchisarai au fost înregistrate scurgeri de păcură de la petrolierele care s-au scufundat în strâmtoarea Kerci la sfârșitul anului trecut.
„Astăzi (11 octombrie) au apărut reziduuri de petrol pe plajele din Anapa”, a relatat bloggerul local Yuriy Ozarovsky. Potrivit acestuia, cea mai mare cantitate de păcură se află în Golful Anapa, unde marea miroase neplăcut.
Cu o zi înainte, voluntarii de la sediul Delfinilor, care se ocupă de eliminarea reziduurilor de petrol din satul Khvylya din Teritoriul Krasnodar, au raportat o creștere a emisiilor de păcură. Potrivit acestora, au reapărut pe țărm păsări contaminate cu produse petroliere. Doar în trei zile, voluntarii au colectat 167 de saci de păcură..
„Se pare că amploarea dezastrului de la Marea Neagră este încă subestimată. Trebuie să înțelegeți: păcura nu a dispărut, rămâne pe fundul mării, de unde este aruncată iar și iar de vânturile din sud. Și până când nu se va studia fundul districtului Temryuk, până când nu se va opri scurgerea, emisiile vor continua”, au scris voluntarii.
Unele dintre petele de păcură au fost înregistrate și pe imagini din satelit. Acest lucru arată că, chiar și după accidentul inițial, are loc o nouă „activare” a contaminării.
Produsele petroliere „ies la suprafață” chiar și după eforturile de curățare — probabil sunt depunerile de păcură pe fundul mării sau din rezervoare în care era transportată păcura în petrolier și care au ajuns, la fel, pe fundul mării în urma accidentului.
Rusia continuă să distrugă Marea Neagră, ignorând consecințele unui dezastru ecologic la scară largă, deoarece petrolierele vechi care nu au fost niciodată ridicate de pe fundul mării continuă să otrăvească marea, iar ploile și furtunile de toamnă eliberează noi volume de reziduuri toxice.
Pentru a înțelege de ce se observă anume acum pete de păcură, trebuie să știm că una dintre sursele cheie ale acestei poluări este accidentul petrolier din strâmtoarea Kerci, care a avut loc pe 15 decembrie 2024.
În timpul furtunii, două petroliere vechi (Volgoneft-212 și Volgoneft-239) au fost avariate: unul s-a scufundat, celălalt a eșuat. Acestea transportau volume mari de păcură, dintre care o parte a căzut în apă, iar o parte s-a depus pe fundul mării și a rămas aproape de suprafață sub formă de cheaguri care se pot ridica din nou și se pot deplasa spre coastă.
Citește și: Minele, bomba ecologică din Marea Neagră (I)
Și, deși accidentul petrolierului a avut loc acum aproape zece luni, epavele navelor nu au fost încă ridicată de pe fundul mării. Acum s-a descoperit că „aripile” poluării (reziduurile de produse petroliere) pot fi încă o sursă de „scurgeri” pe termen lung sau de „plutire” din cauza încălcării izolației corpului navei sau a distrugerii rămășițelor de pe fund.
De exemplu, fenomenele de „incandescență” a păcurii (ridicarea și mișcarea sa repetată) au fost deja observate în perioada primăvară-vară a anului 2025. Prin urmare, petele actuale ar putea fi o „resuscitare” a poluării existente și nu o nouă scurgere în masă.
Factorii care au activat emisiile de păcură în octombrie
Pot fi identificate mai multe mecanisme care ar fi putut activa emisiile vizibile de produse petroliere pe coasta Mării Negre în octombrie.
Prezența surselor de poluare pe termen lung
După accidente majore, cum ar fi accidentul petrolierului din strâmtoarea Kerci, o parte din păcură a rămas sub formă de „depozit” în resturi, în sedimentele de fund și în straturile costiere. Astfel de rezerve ascunse pot fi „activate” de influențe externe timp de ani de zile după accident.
Resturile corpului petrolierului sau rezervoarele etanșe difuze cu reziduuri de păcură se pot „scurge” în timp – chiar și prin fisuri mici sau porozități apărute sub influența coroziunii sau a impactului fizic, de exemplu, mișcarea materialului de fund. Dacă o astfel de distrugere a avut deja loc, valurile puternice sau scuturarea sedimentelor de fund permit păcurii să se „strecoare” din cavitățile acoperite și să între în coloana de apă. Așadar, chiar și fără accidente noi evidente, se pot obține „scurgeri accidentale” din acele surse vechi. Astfel, descoperirile repetate ale unor pete pe coasta Mării Negre în octombrie 2025 indică tocmai astfel de surse pe termen lung de emisii de produse petroliere.
Factori antropici locali
Trecerea navelor, dragarea, construcția de coastă sau curățarea resturilor – toate aceste activități pot perturba sedimentele de fund și pot contribui la eliberarea păcurii, care anterior era acoperită de un strat de nămol.
Așadar, dacă orice lucrări sau reîncărcare, reparații, pompare sau pompare a reziduurilor de păcură care sunt efectuate neprofesional sau cu încălcarea procedurilor și folosirea unor tehnologii nepotrivite, pot fi o sursă de noi emisii neautorizate.
Care este rolul condițiilor meteorologice?
Condițiile meteorologice pot afecta, de asemenea, semnificativ manifestarea emisiilor de păcură acumulată.
Hidrodinamică crescută
În timpul furtunilor, vânturilor puternice și valurilor mari, suprafața mării devine mai turbulentă, iar perturbările ajung în stratul inferior, în urma cărora petele de petrol sau păcura care s-au „așezat” în straturile inferioare se pot ridica și pot fi transportate spre țărmuri. Chiar și fără noi accidente, astfel de fenomene pot provoca noi emisii (acesta este un mecanism comun confirmat de studiile de mediu ale Mării Negre).
Modificări sezoniere ale temperaturii și stratificarea verticală a apei
În perioada toamnă-iarnă, straturile de temperatură ale apei se pot schimba (stratificare verticală), ceea ce afectează transportul vertical al substanțelor. De exemplu, atunci când stratul superior al apei se răcește sau se amestecă cu apa mai caldă, acest lucru va duce la o încălcare a limitelor de stratificare, iar substanțele din straturile mai profunde, care anterior erau stabile, se pot ridica.
Activitate microbiană redusă odată cu răcirea
Scăderea temperaturii reduce rata de degradare microbiană a unor fracțiuni de produse petroliere. Așadar, odată cu debutul sezonului rece, activitatea microorganismelor, care ar putea descompune parțial fracțiunile mai ușoare ale produselor petroliere, scade. Aceasta înseamnă că poluanții pot persista mai mult timp, pot fi mai puțin degradați și au un potențial mai mare de mișcare (acest lucru sporește efectul după perturbarea sedimentelor de fund).
Citește și: Minele marine din Marea Neagră, o bombă ecologică cu ceas (II)
Schimbări de presiune, fronturi atmosferice
Salturile de presiune atmosferică, sistemele frontale etc. afectează nivelul mării, circulația apei, mișcările mareelor. În consecință, se modifică transportul impurităților, inclusiv al petrolului.
Ploi abundente și scurgeri de suprafață din zona de coastă
Precipitațiile intense „spală” poluarea de pe fâșia de coastă (unde s-ar putea acumula resturi de păcură, pete, reziduuri) și o transportă în mare printr-un sistem de drenaje, șanțuri și pâraie temporare.
De exemplu, în cazul Odesei, unde pe 30 septembrie a căzut o cantitate record de precipitații – 94 mm, ceea ce a reprezentat 224% din norma lunară pentru luna octombrie, ceea ce a provocat scurgeri și inundații la scară largă, a crescut eroziunea sedimentelor de coastă și a contribuit la transportul surselor de poluare în mare. În același timp, creșterea activității valurilor și furtunilor și modificările curenților Mării Negre au contribuit la reluarea suspendării „rezervoarelor” de fund de păcură. Rapoartele regulate din luna octombrie curent despre deversări repetate în Anapa și în apropierea Crimeei întăresc, de asemenea, această imagine. Iar ploile abundente din zonele muntoase și din zonele de coastă abrupte (de exemplu, în vecinătatea Crimeei) duc la alunecări de teren și prăbușiri, care distrug sedimentele costiere și pot elibera poluanți ascunși în sol sau sub vegetație.
O mare care își amintește
Marea Neagră nu este astăzi doar un martor al războiului, ci și o victimă a iresponsabilității de mediu pe termen lung. Accidentul din strâmtoarea Kerci, care a avut loc în decembrie 2024, continuă să otrăvească ecosistemele marine, demonstrând o criză de amploare pe care Rusia refuză să o recunoască și să o elimine.
La mai bine de zece luni de la dezastru, epavele petrolierelor Volgoneft-212 și Volgoneft-239 rămân pe fundul mării, devenind o sursă de „scurgere” continuă de substanțe toxice. Aceste depozite ascunse de păcură nu numai că distrug biota (Biota orientalis latină sau arborele vieții), ci alimentează și un lanț pe termen lung de poluare – de la sedimentele de fund până la nisipurile de coastă.
Furtunile de toamnă, ploile record și perturbările stratificării naturale a apei nu fac decât să accelereze acest proces, „trezind” reziduurile toxice din adâncuri. Marea Neagră respiră literalmente păcură – și fiecare val ne amintește de consecințele impunității.
Dar principala amenințare nu este doar poluarea fizică. Lipsa de reacție și transparență din partea autorităților de ocupație face ca monitorizarea să fie aproape imposibilă. Rusia ascunde amploarea dezastrului, împiedicând accesul experților internaționali și încalcă normele de bază ale dreptului maritim. Drept urmare, marea devine ostatică a indiferenței – atât politice, cât și de mediu.
Ecologistii avertizează că, chiar dacă emisiile active se opresc, ecosistemul Mării Negre va avea nevoie de decenii pentru a se recupera complet. Păcura toxică se depune pe fund, intră în lanțurile trofice, afectează planctonul, peștii, crustaceele și, în cele din urmă, oamenii.
Oamenii de știință ucraineni subliniază necesitatea unui control internațional al mediului, a monitorizării prin satelit și a unor acțiuni comune pentru a preveni răspândirea poluării. Marea nu are granițe de stat – iar otrăvirea apelor sale reprezintă o amenințare pentru toate țările din regiune.
„Marea nu uită. Ne returnează tot ce aruncăm în ea – uneori după luni, alteori după ani”, spun ecologiștii din Odesa.
Așadar, povestea dezastrului de la Kerci nu este doar povestea a două petroliere vechi. Este o reamintire a faptului că infracțiunile împotriva mediului nu se prescriu, iar Marea Neagră, în ciuda tuturor furtunilor, continuă să lupte pentru viață.
Articolul a fost creat cu participarea CFI, Agence française de développement médias, în cadrul proiectului Yak Vdoma Hub Bucharest, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe din Franța.
Autor Oleksandra Andrienko
Articolul original: „Furtuni, ploi torențiale și stratificare verticală: cum „a trezit vremea” păcura veche în Marea Neagră”
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
