La sfârșitul lunii ianuarie, se așteaptă ca Uniunea Europeană să pună în aplicare suspendarea regimului de călătorii fără viză pentru toți deținătorii de pașapoarte diplomatice și de serviciu din Georgia. Georgienii se bucură de un regim liberalizate de vize din 2917, dar aceste sancțiuni limitate vor fi evident un avertisment serios, remarcă RFE/RL.
La peste doi ani de la obținerea statutului de candidat la Uniunea Europeană (decembrie 2023), Georgia se confruntă cu un recul democratic care pune sub semnul întrebării întregul parcurs european. În ultimii doi ani, tensiunile dintre guvernul de la Tbilisi și instituțiile UE au crescut pe fondul unor decizii interne contestate în special după alegeri boicotate de opoziție și criticate de partenerii occidentali, presiuni asupra spațiului civic și o retorică tot mai dură față de Bruxelles.
În acest context ,Comisia Europeană a avertizat că, fără schimbări, Georgia riscă să rămână „o țară candidată doar cu numele”.
Derapajul democratic
Un punct de cotitură l-au reprezentat alegerile parlamentare din 26 octombrie 2024, despre care observatorii internaționali și Uniunea Europeană au afirmat că nu au fost libere și corecte, ci dimpotrivă marcate de nereguli grave și acte de intimidare. Parlamentul European a condamnat scrutinul, numindu-l „o nouă dovadă a regresului democratic”, și a cerut repetarea alegerilor sub monitorizare internațională. Rezoluția menționează inclusiv intimidarea alegătorilor, obstrucționarea observatorilor și a presei, concluzionând că rezultatele nu reflectă voința electoratului.
Evoluțiile contestate nu s-au limitat la alegeri. Partidul de guvernământ „Visul georgian” a promovat o lege privind „transparența influenței străine”, criticată de organizații civice și de o parte a actorilor internaționali atât ca factor de presiune, cât și ca instrument de control asupra societății civile și a presei. Totodată, legea a fost comparată cu legea rusă a „agenților străini” din 2012 și ulterior cu legea ungară din 2017, privind ONG-urile finanțate din străinătate .
În 2025, un raportor european a descris foarte dur direcția țării, susținând că Georgia a trecut de la un „lider model” la o „dictatură brutală”. De asemenea , decizia guvernului de a îndepărta țara de parcursul european a amplificat tensiunile și a declanșat proteste timp de luni la Tbilisi, iar președinta Salome Zourabișvili (poziție disputată, în cursulunei lungi crize politice) a acuzat guvernul că a declarat „război propriului popor”. Protestele de durată indică faptul că o parte importantă a societății rămâne atașată de un viitor european.
Consecințele acestor evoluții asupra relației cu Uniunea Europeană au fost rapide. După alegerile din 2024, guvernul de la Tbilisi a suspendat eforturile de aderare la UE, refuzând inclusiv asistența financiară europeană și anunțând amânarea deschiderii negocierilor de aderare până în 2030 .
Premierul Irakli Kobakidze a declarat atunci că nu va accepta „șantajul Bruxelles-ului” și că integrarea europeană trebuie să aibă loc „cu demnitate, nu prin cerșetorie”.
Pe 28 noiembrie 2024, tot premierul a anunțat că guvernul nu va mai pune pe agendă deschiderea negocierilor de aderare și va refuza granturile bugetare ale UE până la finalul lui 2028. În același timp, Kobakidze a susținut că Georgia ar putea fi pregătită pentru a relua discuțiile în vederea aderării în jurul lui 2030.
În 2025 evaluările Comisiei Europene au devenit mai ferme. În raportul anual privind extinderea, Comisia a invocat „insuficientă voință politică” pentru implementarea reformelor și a semnalat lipsa progreselor la capitolele cheie.
În același timp Comisia vorbește despre „regres democratic” și se raporteaza la Georgia ca la un „candidat doar cu numele”. Ambasadorul UE în Georgia, Pawel Herczynski, a descris concluziile drept „devastatoare” și a avertizat că țara nu mai este pe o traiectorie clară către aderare.
În paralel, Comisia a redus finanțarea directă către autorități și a redirecționat sprijinul către societatea civilă și mass-media.
Atât Parlamentul European, cât și mai multe state membre au cerut reacții ferme. Eurodeputații au refuzat recunoașterea legitimității actualului parlament georgian dominat de un singur partid și au îndemnat la sancțiuni împotriva oficialilor responsabili de subminarea democrației.
În același timp, țări europene precum statele baltice și nordice și-au arătat solidaritatea cu protestatarii pro-UE de la Tbilisi, în contrast cu alți lideri, precum premierul Ungariei, care au susținut deschis guvernarea „Visului georgian”.
Fragmentarea acestor poziții complică mesajul european, dar consensul general este că Georgia s-a îndepărtat alarmant de valorile europene.
O dovadă suplimentară este faptul că în noiembrie 2025, partidul de guvernământ de la Tbilisi a amenințat chiar cu interzicerea prin Curtea Constituțională a principalelor trei partide de opoziție, acuzându-le de subminarea ordinii de stat . Opoziția a calificat inițiativa drept una strict politică.
În ciuda acestor regrese, perspectiva europeană a Georgiei nu este complet pierdută.
Atât vocea străzii, cât și declarațiile unor oficiali UE mențin o rază de speranță, iar dacă Tbilisi revine asupra derapajelor și reia reformele democratice, ușa negocierilor de aderare s-ar putea redeschide. În politica de extindere, UE funcționează pe principiul „carrot and stick”, recompensând progresele și sancționând derapajele prin blocaje sau înghețări ale procesului.
Cazul Turciei arată cum procesul de aderare poate rămâne formal deschis, dar blocat pe termen lung, în timp ce Serbia ilustrează pragmatismul UE, menținând negocierile oficial deschise în ciuda criticilor aduse statului de drept.
Prin contrast, în Georgia înghețarea procesului a fost anunțată chiar de guvern, ridicând întrebarea dacă atractivitatea UE mai are aceeași forță în raport cu calculele politice ale actualei puteri. Până atunci însă, Georgia rămâne suspendată între voința clară a cetățenilor săi de a fi parte din Uniunea Europeana și acțiunile propriilor lideri, care au dus la izolarea țării pe drumul integrării.
După cum notează analiștii, cazul georgian a devenit un avertisment dur atât pentru țările candidate la aderare din regiune (nimic nu este câștigat, până nu este cimentat), cât și pentru UE (o țară candidată model se poate transforma într-un coșmar) iar fără respectarea principiilor democratice, visul european riscă să rămână doar pe hârtie.
Articol scris de Diana-Miruna Popovici
Diana-Miruna Popovici este studentă la Relații Internaționale și Studii Europene, interesată de politica internațională, economia globală și dinamica Uniunii Europene.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(FOTO: Pixabay.com)
