Există amănunte cărora nu le dăm importanță. Dar, în esență, sunt detaliile care schimbă vieți, gândiri, societăți. Până la urmă, chiar și ceasurile elvețiene funcționează cu minuscule componente și s-a dovedit că sunt pentru generații.
Excelența artistică vine la pachet cu respectul față de spectator. Acest respect e construit din multe detalii, doar aparent neînsemnate.
La această oră, în vest, deja știi ce poți vedea în stagiunea 25/26 în mai toate teatrele din lume. La unele spectacole pentru care s-au pus biletele în vânzare, cele din toamnă, sunt săli deja total vândute.
Și ce dacă, ar întreba mucaliții? La noi, procentul celor care merg doar odată pe lună la un spectacol este de 2-3%, fie că vorbim de teatru, fie că vorbim spectacole de muzici culte (sic!), conform Barometrului Cultural. Adică, un aspect minor care nu interesează pe nimeni. 3% nu există. Și 3% va și rămâne până nu se schimbă atitudinea față de spectator. Da, știu, toți ne zic, dar noi muncim, creăm, trebuie să fim apreciați pentru asta implicit. Citești prezentările spectacolelor, evenimentelor, totul e astral. Ei bine, nu există așa ceva. Lumea culturală românească va trebui, într-un final, să aplice regulile marketingului, care în vest sunt aplicate nu numai cu sfințenie, ci, an de an sunt duse la nivelul următor. Asta înseamnă evoluție.
Rezultatele chiar apar. În Londra (loc pe care mulți români, astăzi, îl frecventează mai des decât Bucureștiul pentru a vedea spectacole), numărul biletelor vândute anual în sălile de teatru este aproape dublu (22 mil. vs 13 mil.) față de cel vândut pentru meciurile de fotbal din Premier League, în condițiile în care numărul total de locuri din teatre este de doar 110.000. La englezi, unde fotbalul este religie. Însă, industria creativă, pentru că putem vorbi de așa ceva, nu s-a lăsat intimidată.
În aceste condiții te întrebi de ce de 36 de ani, cadre didactice și cercetători sunt plătiți pentru a oferi suport marketing și legislație? De ce minister pentru cultură?
Poate părea colateral, dar unul din primele puncte dintr-un plan de management este stabilirea calendarului-Planificarea.
Este și un prim pas din conduita care arată respect față de spectator. Chiar primul.
A existat la un moment dat un demers al operei din București, în anul sărbătoririi centenarului, când calendarul a fost furnizat conform practicilor vestice, stagional. Însă, doar atât.
Anul trecut, calendarul Filarmonicii „George Enescu” a urmat aceeași regulă, dar acolo totul e mai simplu, e vorba de un concert săptămânal, fără producții, practic o săptămână indiferent de invitat.
Altfel spus, la noi programările de calendar se fac ca pe vremea lui Ceaușescu. De pe-o zi (lună) pe alta. Unii au mai ameliorat, trei luni. Dar mai rău ca atunci. NU se anunță data când se pune calendarul, iar programul este lansat odată cu vânzarea biletelor sau la diferență foarte mică de timp.
Sunt practici care sfidează în primul rând spectatorul, în al doilea rând, finanțatorul, statul, adică, toată populația plătitoare de taxe.
RENAȘTEREA TNOMID?
Ca mai toate instituțiile publice de arte ale spectacolului, și teatrul de operetă făcea parte din categoria zombilor. Supraviețuia, câteva spectacole pe lună, mimarea activității, o premieră, poate două, după buget ”nene Iancule!”, trec anii, vine pensia etc
Când ați văzut ultimul spectacol la operetă? Așa ziceam și eu.
Paradoxal, pentru peisajul românesc, a apărut o nouă echipă managerială care, cel puțin până acum, încearcă să pună lucrurile în matca lor firească. Ca în Vest. Pe doi dintre membrii echipei îi și cunosc personal, pe managerul general, Radu Petrovici, l-am cunoscut recent, oricum, am mari așteptări de acolo, ceea ce pentru ei nu e vestea cea mai bună. Ha!
Știu că există încă impedimentul bugetării și legislației, dar măcar e o luminiță către normalitate și standarde profesioniste.
Să consemnăm, totuși, că prima instituție publică de cultură care își face cunoscut primul trimestru+ din calendarul stagiunii 25/26 a apărut.
Publicarea încă nu are toate ingredientele, dar, probabil, până la punerea în vânzare a biletelor vor apărea.
Remarcile mele pentru începutul noii stagiuni sunt patru, evident, în afară de privilegiul, da, spectatorii trebuie să fie privilegiați, că poți să-ți programezi din timp ce ai de făcut.
Gruparea spectacolelor pe seturi, astfel încât să știi că dacă nu poți vinerea, în general, poți să vizionezi, miercuri. Deci, ți s-a rezolvat problema.
Premiera Dance Ballerina Dance. Sigur, pentru iubitorii jazzului e un titlu familiar de piesă, o compoziție interpretată de-a lungul anilor de multe nume legendare. Coloana sonoră va fi #jazzdaddy. Stilul coregrafic aduce aminte de neoclasicele lui Jerome Robbins. Este un balet narativ, având ca subiect povestea de dragoste dintre o balerină și un muzician, cu acțiunea plasată undeva în anii 50, epoca pivotantă a jazzului. Coregraful invitat e Gregory Dean, fost prim balerin la Royal Danish Ballet, unul dintre acei soliști râvniți pe marile scene ale lumii. Așadar, jazz și balet dintr-o singură lovitură.
Renașterea operetei Liliacul care, exact ca în marile case de operă, pe lângă reprezentațiile din program, va fi jucată și pe data 31 decembrie, exact ca la Viena. Prin urmare, sincronicitate occidentală.
Reluarea musicalurilor de cameră. La noi, încă, un gen neexplorat, deși afară este noul trend. Componistic ele sunt mai aproape de sound-urile zilei astăzi. Dramaturgic au varietate mult mai mare. Recomandarea mea la această categorie este să nu mai ratați Next to Normal. Un musical care după ce a fost mutat pe Broadway, datorită succesului, a câștigat 3 premii Tony și un Pulitzer pentru dramaturgie.
Dar nu sunt singurele noutăți. Varietatea genurilor: operetă, musical, jazz, balet și mai nou spectacolele de operă scurtă, probabil, fac ca acest loc să satisfacă, deja, cele mai multe preferințe.
Trebuie să faceți doar click aici și să vedeți ce gen vi se potrivește.
Ar fi hilar să repovestesc despre succesul musicalului Romeo și Julieta (aici, puteți prinde încă ultimele reprezentații din această stagiune), care, de la recenta premiera (27 martie), are deja mai multe reprezentații decât orice altă premieră teatrală din țară.
Desigur, e un pas mic în tumultuoasa lume a spectacolului, dar un pas mare pentru spectator. Parcă simți că acești oameni își și spun ‹‹Spectatorul e stăpânul nostru›› Presupun. Oricum, vom vedea dacă e vorba de alt nivel sau de minunile care la noi țin trei zile.
Aș mai adăuga, dar nu din program, ci din noutățile prezentate la conferința de presă, că, o premieră, în 2026, va fi musicalul bazat pe dublul album rock Cantafabule al legendarei trupe Phoenix.
Sigur, așteptăm să bifăm întreaga listă de comunicare cu publicul și un program, pe măsură ce relația cu auditoriul se va redesțeleni, mai dens. Și ca observație personală, sunt și locuri de parcare.
Citește și: Bogdan Pîrlog, sancționat de procurorii din CSM cu reducerea salariului
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”)
