Guvernul Bolojan a decis să reducă temporar acciza la motorina standard cu 30 de bani/litru și să ceară o contribuție de solidaritate din partea operatorilor economici care exploatează și/sau prelucrează țiței extras de pe teritoriul României, în situațiile în care prețul mediu lunar al țițeiului Brent depășește pragul de 70 dolari/baril (și este de mult peste acest nivel).
Totodată, nu va mai fi permisă decât o actualizare pe zi a prețurilor la pompă, măsură deja în vigoare în Austria sau Germania (cu rezultate încă incerte).
Măsurile Executivului, criticate deja drept „un simulacru” de experți energetici precum Eugenia Gusilov, intră în vigoare prin hotărâre de guvern.
Pentru moment, fiecare țară din UE a luat măsuri disparate, stric la nivel național, care însă ar putea crea și mai multe probleme pe piața europeană, după cum avertiza recent un înalt diplomat de la Bruxelles: „Există un risc iminent de penurie fizică, dar în același timp trebuie să prevenim inițiativele naționale necoordonate care ar putea perturba și mai mult piața internă”.
Citește și: Creșterea bruscă a prețurilor petrolului ne-ar putea scumpi vacanțele
Petrolul, „surd” la declarațiile lui Trump
Criza petrolului provocată de războiul din Iran intră într-o nouă fază și ar putea deveni cea mai amplă din istoria recentă.
Chiar dacă Donald Trump încearcă să limiteze operațiunea militară iraniană, perturbările de aprovizionare și revendicările Teheranului asupra Strâmtorii Ormuz vor duce la o nouă creștere a prețurilor la petrol, apreciază CNN, care remarcă și faptul că între timp piețele petroliere nu mai reacționează la declarațiile președintelui american.
Mai precis, ignoră încercările acestuia de a tempera creșterea prețurilor prin asigurări că „războiul este în faza finală” sau „capacitățile militare ale Iranului au fost distruse în proporție de peste 90%”.
În doar o lună de conflict, prețul petrolului aproape s-a dublat.
Cotațiile se mențin acum constant la peste 100 de dolari pe baril, față de aproximativ 60 de dolari înainte de război, iar unii analiști și economiști nu exclud o creștere rapidă spre 150 sau chiar 200 de dolari. Pentru economia globală, un asemenea șoc ar fi comparabil sau chiar mai sever decât cel provocat de războiul gazelor declanșat de Rusia împotriva Europei și de invazia Ucrainei în urmă cu patru ani.
„Până acum, creșterea prețurilor la petrol a fost în mare parte speculativă și reflectă așteptările privind eventuale penurii. În realitate, cantitatea de petrol disponibilă pe piața globală nu a scăzut încă, deoarece un petrolier din Golful Persic ajunge la destinație în aproximativ o lună și jumătate”, explică laureatul Nobel pentru economie Paul Krugman, citat de BBC.
„Acum însă acest interval se apropie de final. Criza petrolului devine o realitate”, avertizează el. Ultimele petroliere care au părăsit Golful înainte de blocada impusă de Iran urmează să ajungă în Europa până la sfârșitul săptămânii viitoare, iar în Asia chiar în această săptămână”.
Raționalizări? Trauma românilor
Comisarul european pentru Energie, Dan Jorgensen, a avertizat vineri că Uniunea Europeană ia în considerare măsuri precum raționalizarea combustibilului și eliberarea unei cantități mai mari de petrol din rezervele strategice, pentru a face față șocului energetic. Într-un interviu pentru Financial Times, Jorgense a spus că UE evaluează toate opțiunile, plecând de la premisa că prețurile la energie vor fi mai mari pentru o perioadă lungă de timp.
Comisarul european a subliniat că, deși UE „nu se confruntă deocamdată” cu o criză de aprovizionare, pregătește deja planuri de reacție pentru potențialele efecte structurale ale războiului lansat pe 28 februarie de Statele Unite și Israel împotriva Iranului.
Un pic de istorie
În timpul Crizei petroliere din 1973, decizia statelor OPEC de a reduce producția și de a impune un embargo asupra susținătorilor Israelului a dus la o creștere bruscă a prețurilor și la penurii reale de combustibil în Occident.
Astăzi, riscul vine dintr-un posibil blocaj al Strâmtorii Ormuz, prin care trece aproximativ o cincime din petrolul global. Spre deosebire de anii ’70, nu avem (încă) un embargo formal, ci o amenințare militară care poate perturba fluxurile comerciale.
Dar înambele cazuri, vulnerabilitatea Occidentului vine din dependența de rute și furnizori externi de energie.
După 1973, Satele Unite și aliații lor au încercat să coordoneze un răspuns comun. Așa a apărut Agenția Internațională a Energiei în 1974, tocmai pentru a gestiona crizele energetice colectiv.
În prezent, reacția este mai fragmentată. Discuțiile despre Ormuz sunt marcate de tensiuni între SUA și aliați europeni, inclusiv divergențe privind implicarea militară și responsabilitatea pentru securizarea rutelor maritime.
Crizele petroliere din anii ’70 au forțat Statele Unite și Europa Occidentală să trateze energia ca o problemă de securitate națională, declanșând politici de economisire, diversificare și cooperare internațională care continuă să influențeze strategiile energetice și astăzi.
Dacă este să vedem jumătatea plină a paharului, și criza din 2026 poate funcționa ca un catalizator pentru schimbări structurale în energie, dar spre deosebire de anii ’70 astăzi accentul cade pe accelerarea tranziției energetice (energie regenerabilă, electrificare, reducerea dependenței de combustibili fosili).
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
