În decembrie 2025, președintele Nicușor Dan declara că „probabil, în două, trei luni vom fi pregătiți să ieșim cu un raport”, care să clarifice și explice convingător motivele pentru care în decembrie 2024, Curtea Constituțională a luat decizia fără precedent din istoria post-decembristă a României de a anula primul tur al alegerilor prezidențiale. În documentele care au stat la baza deciziei se vorbește de ingerințele Rusiei de finanțare ilegală și de manipulare a opiniei publice prin rețelele de socializare, începând cu TikTok.
Raportul nu există încă, speculațiile și teoriile conspirației abundă, încrederea în instituțiile politice ale statului și democrație se erodează.
Iar întrebarea rămâne : sunt românii mai ușor de manipulat, mai puțin pregătiți să detecteze propaganda?
Geodef a stat de vorbă cu Alina Bârgăoanu, profesor universitar, decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative (SNSPA).
Geodef: Este societatea românească mai vulnerabilă în fața dezinformării față de alte state europene, sau suntem pur și simplu mai expuși unor narațiuni specifice, având în vedere poziția noastră geografică și neîncrederea istorică în autorități?
Alina Bârgăoanu: Personal, am fost fascinată de faptul că narațiunile strategice cu scopuri de dezinformare – cel puțin de la pandemie încoace – au fost destul de stabile la nivel transnațional și dealtfel destul de simple. Această stabilitate s-a produs și ca urmare a unor trăsături noi ale spațiului informațional – cum ar fi caracterul său transnațional, absența granițelor de orice fel, a gatekeeperilor, viteza de circulație și altele.
Numai într-un astfel de spațiu cu astfel de caracteristici a fost posibilă rafinarea, până la nivel de artă, a unei tehnici de propagandă mai vechi, “narrative laundering”, adică obscurizarea sursei unui conținut și punerea lui în circulație ca și acum ar aparține unei surse pe care audiența vizată o consideră a fi credibilă.
Tehnica a fost documentată în contextul răspândirii interpretării că virusul HIV ar fi fost creat în laboratoare americane pentru a ținti persoanele de culoare, răspândirea având loc prin intermediul unei publicații indiene, apoi “spălată” succesiv astfel încât sursa reală – serviciile de informații sovietice – să fie albită, iar audiența să creadă că respectiva interpretare aparține, în mod organic, presei americane.
În același timp, narațiunile strategice cu scopuri de dezinformare se dovedesc destul de agile și de adaptabile, ele țintesc sensibilități naționale/etnice/istorice/culturale, precum și anumite particularități ideologice/geopolitice.
Un exemplu concret, specific Europei Centrale și de Est, ar fi exploatarea unor sensibilități legate de granițe, teritorii, minorități, identitate culturală, sensibilități capabile de a aduce audiența vizată în starea de a rezona, la început în tăcere, cu anumite interpretări pe care altfel le-ar respinge.
Geodef: Având în vedere că dezinformarea a încetat să mai fie doar o problemă de opinie, devenind una de securitate națională, cum evaluați impactul acestor campanii asupra instituțiilor de forță (MApN, MAI, SRI, SIE)? În condițiile în care încrederea cetățeanului în pilonii de stabilitate ai statului este constant subminată, ce ar trebui să facă concret aceste instituții pentru a contracara narativele ostile, fără a depăși totodată limita fină a libertății de exprimare?
Alina Bârgăoanu: Cred că dezinformarea de nouă generație, cea indisolubil legată de transformările spațiului public, nu mai e de ceva vreme o problemă de opinie. Categoriile conținutului ce poate fi asimilat dezinformării, războiului informațional, războiului cognitiv sunt mult mai diverse: non-factual; narativ (distorsionat prin interpretare); click-bait; satiric (hahaganda, războiul memetic); viral; algoritmic, micro-targetat, personalizat; bazat pe interligența artificială (text, video, voce și orice combinație între cele 3, la care adăugăm utilizarea AI pentru personalizarea și răspândirea unui conținut sau pentru generarea artificială a engagement-ului). De fapt, noutatea adusă de dezinformarea algoritmică, răspândită prin intermediul rețelelor sociale, este faptul că ea distorsionează nu atât conținutul, cât modalitatea de răspândire și crearea, inclusiv simularea engagement-ului.
Lăsând deoparte aceste distincții, valurile succesive de dezinformare – indiferent de subiectul, domeniul, criza, instituția vizate, au căutat atingerea unor obiective strategice pe termen lung, precum: modelarea ecosistemului informațional și decizional (nu direct impunerea unor decizii, ci modelarea percepțiilor privind ce decizii sunt normale/acceptabile/dezirabile); fracturarea coeziunii sociale; subminarea realității; crearea și întreținerea ciclului hiperactivitate – apatie/oboseală (la nivel personal ȘI instituțional). Și da, materia primă a dezinformării, influenței ostile, războiul informațional – este încrederea.
Încrederea cetățenilor în instituții, încrederea instituțiilor în cetățeni, încrederea cetățenilor în ei înșiși și în concetățenii lor. Este mult de lucru, cred, pe toate aceste paliere ale încrederii. Dar repet, nu pe baza unor intuiții naive sau, mai rău, a unor date de opinie publică interpretate superficial sau hiper-optimist, ci pe baza înțelegerii mecanismelor prin care opinia publică începe să rezoneze cu interpretări care îi contrazic interesele de bază.
Interviul integral cu Alina Bârgăoanu , decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice/ SNSPA AICI.
(Sursa foto: Geodef.ro)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
