În unele județe, puterea de cumpărare nu a crescut de 15 ani. Oare cum s-a votat acolo la prezidențiale?  

Dacă privim paharul jumătate plin, creșterea economică a României în ultimii 15 ani a fost mai mare decât media europeană și decât a unor țări comparabile nouă (ex.: Ungaria). Jumătatea goală a paharului este că practic ~20% din județe trag după ele economia națională, în timp ce în prea puține din restul de ~80% se văd progrese vizibile. Un decalaj care s-a făcut resimțit puternic în votul la prezidențialele din 2025.  

Nici măcar în medie creșterea economică din ultimii ani a României nu este atât de mare cum ni se prezintă sau atât de sănătoasă cum ne-am dori. Economia României a crescut de 2,5-4 ori în ultimii 15-20 de ani în principal din cauza inflației; dacă eliminăm efectele acesteia (prin deflatorul PIB) creșterea economică reală a fost sub 3% pe an.  

Ceea ce afectează mulți factori cheie pentru o dezvoltare reală, inclusiv educația, sănătatea și infrastructura.  

Bugetul național este limitat de gradul slab de colectare a taxelor și impozitelor, iar costurile cu personalul plătit de la buget consumă aproape 35% din încasări, cele sociale încă ~50%, iar cele cu dobânzile ~10%. 

 Pentru ca nu prea rămân suficienți bani investițiile de care avem nevoie:  

• România rămâne pe penultimul loc din UE din punct de vedere al bugetului pentru educație, care ar trebui sa crească cu 50% (sau cu ~1,6 din PIB) pentru a ajunge la media europeană – unde sunt deja Polonia, Cehia si Ungaria. Între timp, conform testelor Pisa, de mulți ani încoace, aproape jumătate dintre elevii români sunt analfabeți funcționali, în sensul că nu pot sintetiza ideea principală dintr-un text scurt pe care îl citesc. Din acest punct de vedere România e pe penultimul loc în UE;  
• Cheltuielile pentru sănătate sunt de asemenea pe penultimul loc din Europa si ar trebui sa crească cu ~50% (sau cu ~2,5% din PIB) pentru a ajunge la media europeană. Mortalitatea prevenibilă sau tratabilă este aproape dublă față de media UE;  
• Numărul de pensionari se apropie vertiginos de cel al salariaților; în peste 20 de județe numărul pensionarilor îl depășește pe cel al salariaților. Și de aceea taxarea foarte mare a muncii va fi foarte dificil să fie redusă semnificativ într-un orizont scurt de timp. 

Lista poate continua cu:  

• Nevoia de a investi mai mult în apărare, în digitalizare, etc.;  

• Problemele structurale profunde ale deficitelor gemene (bugetar și comercial) – ambele foarte mari și care explodează după perioadele de creștere economică;  

• Complexitatea și lipsa de predictibilitate cu care se confruntă mediul de afaceri (fiscalitate, legislativ);  

• Inflația foarte mare;  

• Dinamica nu foarte pozitivă a locurilor de muncă: România are același număr de angajați ca acum 15 ani, puțin peste 5 milioane (pe termen lung creșterea economică mică a fost compensată de creșterile de productivitate, deși nici acestea nu au fost foarte mari).  

Cresc decalajele între județe 

Deci chiar dacă ne uităm doar la medii, jumătatea plină a paharului începe să devină din ce în ce mai vizibilă. Problemele însă devin mai evidente când ne uităm la extremele din spatele mediilor.  

De ce? Pentru că practic ~20% din județe trag după ele economia națională, în timp ce în prea puține din restul de ~80% se văd progrese vizibile. În timp ce în București PIB/capita este de aproape 3 ori media națională, iar în Cluj si Timiș este de 130-150% din media națională, Vaslui, Botoșani si Giurgiu sunt la 40-50% din media națională, iar Călărași, Suceava, Vrancea, Olt, Neamț, Bacău, Bistrița-Năsăud, Galați, Buzău, Ialomița, Teleorman, Mehedinți, Dâmbovița, Satu Mare, Maramures si Covasna sunt între 50 si 70% din media națională. 

PIB/capita este relevant pentru că indica județele României de unde pornesc investițiile in economie.  

În aceste județe salariile cresc mai repede și se investește mai mult (nu neapărat suficient, dar oricum…) în infrastructură, în educație, în sănătate. Inegalitatea PIB se reflectă în mare măsură în nivelul salarial. Dacă în medie creșterea reală a salariilor (eliminând efectul inflației) a fost sub 4% pe an la nivel național, sunt diferențe semnificative între județe: în Gorj și Mehedinți creșterea a fost doar puțin peste 2%, în timp ce în Timiș și în Cluj s-a apropiat (sau a chiar depășit) 5%.  

Votul și puterea de cumpărare 

Prin urmare, în unele județe puterea reală de cumpărare nu s-a schimbat vizibil față de acum 15 ani.  

Aceste județe și-au manifestat mai pregnant nemulțumirea la vot: există o corelație relevantă statistic între procentul voturilor în favoarea candidaturii suveranist/ extremiste și PIB/capita, salariu mediu și procentul populației cu studii superioare.   

Se poate compara tabelul din dreapta sus cu harta rezultatelor de la alegerile prezidențiale. Evident, corelația nu este de 100%: sunt mulți factori calitativi, pentru care nu există nici studii sociologice, nici informații statistice suficient de granulare, la nivel de județ (ex.: riscul de sărăcie și excluziune socială, calitatea serviciilor de bază, puterea de convingere a liderilor locali/ naționali, etc.).  

Rezultatul Alegerilor Prezidențiale 2025    

În aceste condiții, România are nevoie nu doar de o intervenție profundă pentru a adresa, pe termen scurt, problema deficitului bugetar masiv, dar și de multe intervenții structurale, pe termen mediu și lung, pentru a adresa decalajele majore de dezvoltare regională. Altfel, este posibil ca la următoarele alegeri sa fie mai mulți care vor opta pentru schimbare asumându-și toate riscurile aferente.  

Citește și: „Inițiativa pentru Justiție”: „Menținerea SIIJ, cu consecința impunității magistraților corupți, a făcut posibilă reactivarea rețelelor de interese din anii 90”

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

(sursa foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)