Dezbaterea europeană despre designul digital adictiv reflectă un echilibru delicat între interesele economice și imperativele de sănătate publică. În timp ce platformele și aplicațiile digitale folosesc mecanici precum infinite scroll, autoplay sau sistemele de recompense variabile pentru a menține utilizatorii conectați, tot mai multe voci politice și civice avertizează că aceste practici exploatează vulnerabilitățile psihologice, în special ale minorilor. Rezoluția Parlamentului European din decembrie 2023 a fost un punct de cotitură, semnalând că instituțiile UE sunt pregătite să treacă de la simple recomandări la măsuri de reglementare cu caracter obligatoriu.
Totuși, calea către o legislație dedicată rămâne complexă. Comisia Europeană s-a arătat prudentă, preferând consultări și evaluări de impact înainte de a propune un regulament, iar Consiliul UE este împărțit între statele favorabile unor interdicții ferme (precum Franța și Țările de Jos) și cele care susțin autoreglementarea industriei (precum Germania și Polonia). În acest context, rolul Parlamentului este de a menține presiunea politică asupra executivului european și de a argumenta că protecția minorilor și transparența algoritmică nu mai pot fi amânate. Disputa va determina dacă Europa va deveni primul spațiu digital global care trasează limite clare economiei atenției.
Inițiativa Parlamentului European pe tema addictive design a fost conturată în Comisia pentru Piața Internă și Protecția Consumatorilor (IMCO), unde raportoarea Kim Van Sparrentak a jucat un rol central. Ea a insistat ca reglementarea să includă nu doar interdicții punctuale pentru tehnici precum endless scroll și autoplay, ci și principii mai largi de responsabilitate digitală, menite să protejeze utilizatorii vulnerabili și să garanteze un cadru etic pentru designul interfețelor.
În prezent, Uniunea Europeană nu are un act legislativ unic care să reglementeze în mod direct fenomenul de design digital adictiv. Totuși, subiectul este atins indirect printr-o serie de instrumente-cheie deja în vigoare. Digital Services Act (DSA) impune platformelor obligații legate de siguranța utilizatorilor și de combaterea practicilor dăunătoare, inclusiv prin transparență în algoritmi și interfețe. Digital Markets Act (DMA) vizează giganții digitali, restricționând abuzurile de poziție dominantă și, implicit, unele practici de captare agresivă a atenției. În plus, Directiva privind practicile comerciale neloiale (2005/29/CE) oferă un cadru general pentru a sancționa „dark patterns” și alte mecanisme manipulative folosite de comercianți.
Totuși, aceste instrumente au limite evidente: niciunul nu reglementează în mod clar și sistematic tehnici precum infinite scroll, autoplay sau loot boxes. De aceea, Parlamentul European a cerut explicit, prin rezoluția adoptată în decembrie 2023, ca Executivul european să pregătească o propunere legislativă dedicată. Mesajul a fost clar: normele actuale nu sunt suficiente pentru a proteja utilizatorii, mai ales minorii, de mecanismele de captare compulsivă a atenției care stau la baza economiei atenției.
Ca răspuns, Comisia Europeană a lansat în 2024 o consultare publică adresată statelor membre, industriei, ONG-urilor și cetățenilor, pentru a colecta date și opinii. În 2025, a urmat o evaluare de impact, prin care s-au analizat costurile și beneficiile unei eventuale reglementări dedicate. Această succesiune de pași arată că executivul european se pregătește să vină cu o inițiativă legislativă mai fermă, cel mai probabil sub forma unui Regulament, în a doua jumătate a mandatului. Un astfel de act ar garanta aplicarea uniformă în toate statele membre și ar elimina fragmentarea actuală a cadrului normativ.
Cum se poziționează institutiile europene
Parlamentul European a fost instituția care a împins cel mai puternic tema addictive design pe agenda europeană. Prin rezoluția din decembrie 2023, eurodeputații au cerut în mod explicit interzicerea practicilor de captare compulsivă a atenției, cum sunt infinite scroll și autoplay, precum și reglementarea strictă a notificărilor și o mai mare transparență asupra algoritmilor de design. Poziția Parlamentului reflectă o orientare clară spre protecția minorilor și spre consolidarea drepturilor utilizatorilor, considerând că aceștia trebuie să aibă control real asupra timpului petrecut online și asupra modului în care sunt expuși la stimuli digitali.
Comisia Europeană, în schimb, adoptă o strategie mult mai graduală și precaută. Recunoscând problema și presiunile venite din partea Parlamentului și a societății civile, executivul european a lansat consultări și o evaluare de impact pentru a construi un dosar legislativ solid. Reticența Comisiei față de o interdicție totală se explică prin dorința de a evita blocajele politice și prin teama că o reglementare prea rigidă ar putea îngrădi inovația digitală și ar afecta competitivitatea companiilor europene pe piața globală.
Consiliul Uniunii Europene reflectă divergențele tradiționale dintre statele membre. Țări precum Franța și Țările de Jos susțin introducerea de interdicții clare și ferme, în linie cu rezoluția Parlamentului, argumentând că protecția consumatorilor și mai ales a minorilor trebuie să prevaleze. În schimb, state precum Germania și Polonia preferă soluții de tip autoregulare și coduri de conduită, invocând flexibilitatea contractuală și principiul subsidiarității. Această divergență face ca discuțiile în Consiliu să fie dificile, iar conturarea unui consens privind un Regulament european dedicat rămâne deocamdată incertă.
Ce spun actorii din piață
Asociațiile de consumatori, precum BEUC și EDRi, cer o intervenție legislativă fermă împotriva designului digital adictiv. Ele acuză marile platforme că exploatează deliberat vulnerabilitățile psihologice, în special ale copiilor și adolescenților, pentru a le prelungi timpul petrecut online. Din perspectiva acestor organizații, autoreglementarea s-a dovedit ineficientă, iar singura soluție viabilă este introducerea unor interdicții clare și sancțiuni aplicabile la nivel european. Argumentul central este că protecția minorilor trebuie să primeze asupra intereselor comerciale ale companiilor, iar transparența algoritmică trebuie să devină o obligație, nu o opțiune voluntară.
Companiile nu trebuie să exploateze vulnerabilitatea psihologică a copiilor pentru profit. Europa are datoria să interzică aceste practici manipulative.
Sursa: BEUC
Dark patterns și mecanicile adictive nu sunt simple detalii de design, ci instrumente sistematice de control al comportamentului utilizatorilor.
Sursa: EDRi
Industria tehnologică, reprezentată de BusinessEurope, CCIA și DigitalEurope, are o poziție diametral opusă. Actorii din acest sector avertizează că restricțiile stricte ar putea pune în pericol modelele de business bazate pe gratuitate, unde veniturile provin din publicitate și din menținerea engagement-ului utilizatorilor. Ei susțin că o reglementare prea rigidă ar diminua competitivitatea globală a companiilor europene și ar crea bariere pentru inovație. În schimb, propun soluții de autoreglare, combinând bune practici voluntare cu instrumente de control parental și cu educația digitală a utilizatorilor.
Un termen general de interdicție riscă să submineze modelele de business bazate pe servicii gratuite, accesibile milioanelor de utilizatori din Europa.
Sursa: Business Europe
Reglementarea excesivă va crea un handicap competitiv pentru companiile europene față de rivalii globali, fără a aduce beneficii reale consumatorilor.
Sursa: DigitalEurope
Sectorul jocurilor video, prin organizații precum ISFE și EGDF, încearcă să marcheze o linie de demarcație între ceea ce numește „design adictiv” și mecanici ludice legitime, esențiale pentru experiența de joc. Reprezentanții industriei se tem că o legislație care interzice generalizat anumite tehnici – de exemplu loot boxes sau sistemele de recompense – ar putea penaliza nu doar practicile comerciale abuzive, ci și inovația creativă care face parte din specificul mediului interactiv. Din acest motiv, ei cer o reglementare proporțională, care să protejeze consumatorii fără a limita dezvoltarea jocurilor europene pe o piață globală extrem de competitivă.
Trebuie să facem diferența între designul manipulator și mecanicile legitime de joc, care fac parte din creativitatea industriei.
Sursa: ISFE
O reglementare rigidă ar putea penaliza inovarea europeană în gaming, un sector deja aflat sub presiune globală.
Sursa: EGDF
Care este situația la nivel european
Franța se află printre statele care au deschis cel mai devreme discuția despre addictive design, concentrându-se pe fenomenul loot boxes din jocurile video. Autoritățile franceze au analizat în mai multe rapoarte similitudinile dintre aceste mecanici și jocurile de noroc tradiționale, propunând în repetate rânduri ca regimul juridic aplicat pariurilor să fie extins și asupra tranzacțiilor digitale de acest tip. Deși nu s-a ajuns încă la o legislație națională clară, presiunea politică și dezbaterea publică au pus subiectul pe agenda permanentă a guvernului și a parlamentului francez.
În Țările de Jos, tema a fost adusă în prim-plan prin litigii. Autoritățile de reglementare au încercat să interzică loot boxes pe baza legislației privind jocurile de noroc, însă Curtea Supremă a Olandei a respins interdicția generală, considerând că nu există suficiente temeiuri pentru a trata toate mecanicile de acest tip ca pe o formă de gambling ilegal. Totuși, dezbaterea continuă, iar politicienii olandezi rămân activi în susținerea unor reguli mai stricte la nivel european, pentru a evita soluțiile fragmentate la nivel național.
Germania adoptă o abordare mai precaută, mizând în principal pe autoreglementare și coduri de bune practici, dar în paralel întărește cadrul general de protecție a minorilor în mediul digital. Institutul Federal pentru Media pentru Tineret (Jugendschutz) joacă un rol important în monitorizarea conținutului și recomandă limite pentru anumite mecanici, însă până acum Berlinul a evitat să introducă interdicții ferme, preferând cooperarea cu industria.
În Spania și Italia, dezbaterea se leagă mai ales de implementarea legislației europene privind consumatorii, în special de transpunerea normelor împotriva dark patterns. Ambele guverne au anunțat consultări publice cu industria, ONG-urile și experții pentru a evalua dacă este nevoie de reguli suplimentare la nivel național. Deși nu există încă o reglementare directă împotriva designului adictiv, aceste inițiative pregătesc terenul pentru o eventuală intervenție mai fermă odată ce cadrul european se va contura.
Unde se află România
În România, tema designului digital adictiv nu are încă un cadru legislativ dedicat, dar există câteva direcții care ating indirect subiectul. În prezent, protecția utilizatorilor se bazează în principal pe transpunerea legislației europene privind practicile comerciale neloiale și pe normele generale de protecție a consumatorilor. În acest sens, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) are competența de a sancționa dark patterns sau alte practici manipulative, însă nu există mențiuni explicite despre infinite scroll, autoplay sau loot boxes. Subiectul a intrat ocazional în atenția publică prin dezbateri legate de dependența de jocuri video și pariuri online, dar fără inițiative legislative clare care să vizeze mecanicile digitale de captare a atenției. În ultimii ani, România a fost concentrată pe armonizarea legislației cu pachetul european digital (DSA, DMA, Directiva privind practicile comerciale neloiale), astfel că orice reglementare națională pe addictive design va depinde de evoluția dosarului la nivelul Uniunii Europene. Practic, România se aliniază tendinței generale a statelor care așteaptă o soluție europeană, fără a iniția deocamdată reguli proprii.
Care sunt implicațiile sociale și economice ale fenomenului
Dimensiunea socială a fenomenului addictive design este legată în primul rând de efectele asupra utilizatorilor, în special asupra minorilor. Tehnici precum infinite scroll sau autoplay creează o experiență continuă, greu de întrerupt, care favorizează consumul compulsiv de conținut. Consecințele sunt documentate: scăderea productivității, probleme de concentrare, tulburări de somn și impact negativ asupra sănătății mintale. În cazul adolescenților, riscurile sunt și mai ridicate, deoarece expunerea constantă la aceste mecanici digitale se corelează cu dependența de ecrane, anxietate și comportamente adictive similare celor generate de jocurile de noroc.
Dimensiunea economică este la fel de relevantă. Modelul de business al marilor platforme digitale se bazează pe maximizarea timpului petrecut online, care generează venituri prin publicitate targetată și microtranzacții. Studiile indică faptul că utilizatorii europeni petrec cu 20–25% mai mult timp pe aplicațiile care utilizează endless scroll și autoplay decât pe cele care nu folosesc aceste tehnici. În plus, segmentul loot boxes – cutii digitale cu recompense aleatorii – a ajuns la o valoare de peste 2 miliarde € anual în UE, ceea ce arată cât de profitabil este acest tip de mecanică. Astfel, orice reglementare a designului adictiv atinge nu doar o problemă de sănătate publică, ci și fundamentele economiei atenției, punând în balanță protecția consumatorilor și interesele financiare majore ale industriei digitale.
Scenariile posibile în următorii ani
- „Soft law + autoreglementare” (status-quo consolidat) UE ar miza pe coduri de conduită, ghiduri sectoriale, audituri independente și monitorizare prin Comisie/autorități naționale, fără act legislativ nou. Platformele ar livra „controale” opționale (toggle pentru autoplay, limite la infinite scroll pentru conturi de minori, transparență minimă pe streaks/loot boxes), iar aplicarea ar rămâne neuniformă. Avantaje: viteză de implementare, risc politic redus în Consiliu, spațiu pentru inovație. Riscuri: efect modest asupra timpului petrecut online, protecție inconsistentă a minorilor, „trișări” prin design creativ (dark patterns) și fragmentare de standarde între state. Geopolitic: efectul Bruxelles ar fi limitat: fără norme obligatorii, marile platforme globale nu își schimbă substanțial produsele în afara UE. SUA vor vedea abordarea ca pe o confirmare a modelului lor de „market-driven self-regulation”, iar China va rămâne pe cursul propriu (control administrativ puternic pentru tineri, dar permisiv pentru monetizare). Exportul de norme UE ar fi slab; competiția transatlantică rămâne neschimbată.
- „Mini-reformă” (ajustări punctuale în DSA/DMA și legislația consumatorilor) UE ar introduce interdicții/limitări țintite: autoplay off by default pentru minori, limite de design pentru infinite scroll (ex. „pagini” cu puncte de frânare/întrerupere), transparență și etichetare pentru streaks, reguli de probabilități/șanse afișate și frâne la monetizare pentru loot boxes. S-ar întări mecanismele de „duty of care” și de risk assessment pentru platformele mari, cu KPI-uri verificabile (timpi de expunere, rate de „binge scrolling” la minori). Avantaje: impact real pe segmente sensibile, cost politic gestionabil, compatibilitate cu arhitectura DSA/DMA. Riscuri: complexitate tehnică, „optimizări” ale industriei pentru a ocoli spiritul regulii, litigii privind definirea exactă a mecanicilor (joc legitim vs. design manipulator). Geopolitic: „mini-reforma” ar crea standarde de facto pentru produse globale, deoarece platformele nu vor menține cod-bază divergentă doar pentru UE; astfel, o parte din limite s-ar „exporta” către alte piețe. SUA ar avea rezistențe (First Amendment/free speech, lobby tehnologic), dar giganții ar adopta setările UE ca profil global „safe for minors”. China deja impune restricții orare pentru minori în gaming; convergența parțială cu UE ar apărea pe protecția copiilor, însă nu pe transparența algoritmică.
- „Regulament dedicat” (cadru complet, interdicții explicite + sancțiuni) UE ar adopta un Regulament care interzice clar tehnici considerate „intruzive” (ex.: autoplay pentru toți sau cel puțin pentru minori; infinite scroll fără „puncte de frânare” și confirmări periodice; streaks care penalizează absența; loot boxes fără transparență deplină și limitări de vârstă), impune obligații de proiectare („safety by design”), teste de impact psihosocial, șabloane UI standard pentru întreruperea fluxului, și amenzi proporționale cu cifra de afaceri. Avantaje: claritate juridică, efect puternic asupra practicilor de captare, protecție reală a minorilor, teren de joc mai echitabil între platforme. Riscuri: contestări juridice (proporționalitate, libertate economică), costuri mari de conformitate, posibile efecte asupra modelului de gratuitate (mai puține venituri din engagement → presiune pe abonamente). Geopolitic: ar apărea un „moment GDPR 2.0”: standardele de design responsabil s-ar globaliza prin „Brussels effect”. SUA ar opune rezistență politică și juridică, dar companiile listate la New York ar alinia rapid produsul (risk management). China ar adopta selectiv: unele constrângeri pentru minori, dar nu transparență algoritmică. Posibile fricțiuni comerciale: discuții la OMC despre bariere tehnice, clauze în acorduri de comerț digital, dezbateri privind discriminarea indirectă a modelelor ad-driven. Totuși, pe termen mediu, multe piețe emergente ar importa standardele UE pentru a proteja minorii, consolidând leadershipul normativ european.
Implicații transversale și strategii de conformitate
Platforme & app stores: vor trebui să ofere setări implicite cu risc scăzut (autoplay off pentru minori, limite de sesiune, ecrane de „cool-off”), telemetrie auditabilă și instrumente de verificare a vârstei cu protecția datelor.
Publicitate & media: scăderea engagement-ului „forțat” mută bugetele spre calitate și context, crește valoarea atenției consimțite; algoritmii de recomandare devin mai transparenți.
Gaming: transparență pe probabilități, limite de monetizare pentru minori, ratinguri de conținut revizuite; trecere de la loot boxes la battle-passes/cosmetice clare.
IMM-uri & start-ups: costuri de design/conformitate; oportunități pentru „ethical UX”, wellbeing tech și analytics de risc.
Aplicare: autorități naționale coordonate de Comisie; „risk-based supervision” (entități foarte mari supravegheate mai intens); sandboxes pentru inovație responsabilă.
Concluzie
Indiferent de scenariu, UE va seta referințe globale. Doar „soft law” menține influența modestă; „mini-reforma” exportă standarde pe protecția minorilor; „regulamentul dedicat” declanșează un „Brussels effect” complet, cu rezistență inițială în SUA și China, dar cu probabilă convergență tehnică a marilor platforme către design responsabil by default.
Dosarul addictive design reprezintă un test de forță pentru capacitatea Uniunii Europene de a reglementa un domeniu unde mizele economice sunt uriașe și implicațiile depășesc granițele europene. Platformele digitale și industria jocurilor video generează miliarde de euro anual prin tehnici de captare a atenției, iar orice limitare a acestor practici lovește direct în modelul de afaceri care susține economia aplicațiilor gratuite, publicitatea targetată și microtranzacțiile. Dacă UE reușește să impună norme obligatorii, impactul nu va fi doar intern: așa cum s-a întâmplat cu GDPR, regulile de la Bruxelles ar putea deveni standard global, obligând giganții tehnologici americani și asiatici să își ajusteze produsele la nivel mondial.
Astfel, în spatele unei dezbateri despre scrolling și notificări, se află de fapt o confruntare despre cine stabilește regulile jocului în economia atenției. Europa are șansa să transforme vulnerabilitatea consumatorilor într-un nou domeniu de leadership normativ, dar va trebui să înfrunte o rezistență puternică atât din partea industriei, cât și din partea altor centre de putere globală. Alegerea între un cadru flexibil sau un Regulament dedicat nu este doar o decizie de politică internă, ci un act strategic care va defini influența globală a Uniunii în modelarea viitorului digital.
Surse oficiale și materiale de referință
Cadrul legislativ și instituțional, pozițiile instituțiilor europene, pozițiile actorilor societății civile și ai industriei, resurse și rapoarte suplimentare.
- https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32022R2065
- https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32022R1925
- https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32005L0029
- https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2023-0456_EN.html
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!