În discursul său privind starea uniunii din 2025, Ursula von der Leyen a lansat ideea unui „Scut al Democraiei Europene” împotriva dezinformării. O platformă defensivă digitală, construită pe valori civice, democratice, menită să devină parte a arhitecturii comune a apărării democratice europene.
Un studiu recent al Parlamentului European arată însă că pentru ca acest scut să funcționeze, Uniunea va trebui să-și reconstruiască nu doar tehnologiile de apărare, ci și fibra morală a democrației sale.
Dezinformarea ca armă de război
În ultimii doi ani, aproape fiecare rundă electorală din Europa a fost ținta unei forme de interferență străină. Alegerile europene din 2024 au fost monitorizate de Serviciul European de Acțiune Externă (EEAS), care a identificat peste 40 de campanii de manipulare informațională — multe orchestrate de rețele afiliate Kremlinului. Ținta: încrederea cetățenilor în votul lor.
Cazurile sunt diverse: deepfake-uri cu lideri politici, conturi false care amplifică narațiuni extremiste, site-uri clonă care difuzează știri fabricate. În România, platforme precum TikTok au fost acuzate că au permis campanii coordonate în timpul alegerilor prezidențiale din 2024, fapt ce a dus la declanșarea unei investigații oficiale în baza Regulamentului privind Serviciile Digitale (DSA).
Dar studiul arată că adevărata vulnerabilitate nu este tehnologică, ci umană: generațiile tinere, care consumă informația aproape exclusiv din social media, sunt cele mai expuse. „Unul din cinci tineri europeni ar accepta un regim autoritar în anumite circumstanțe”, avertizează autorii, subliniind că democrația nu mai poate fi apărată doar prin legi — ci trebuie reînvățată în fiecare generație.
Din reformă în reziliență
Uniunea Europeană a trecut printr-o schimbare de paradigmă. Dacă în anii lui Jean-Claude Juncker accentul era pus pe reforma democratică — transparență, etică, participare — astăzi accentul a trecut spre protecția democratică.
- Noua doctrină a Comisiei și a Parlamentului combină legislația dură cu măsuri soft de educație și sprijin civic:
- Digital Services Act (DSA) obligă marile platforme să reducă riscurile sistemice legate de dezinformare;
- European Media Freedom Act (EMFA) introduce garanții de independență editorială și reguli împotriva cenzurii politice;
- Regulamentul pentru transparența publicității politice limitează microtargetarea electorală și impune identificarea surselor de finanțare;
Directivele NIS2 și CER consolidează protecția infrastructurilor critice — de la rețele energetice până la sistemele electorale.
Dar problema nu este lipsa legilor, ci aplicarea lor. Doar jumătate dintre statele membre au transpus complet directivele NIS2 și CER. Iar platformele majore, de la Meta la X, aplică „selectiv” obligațiile de raportare și combatere a conținutului manipulator.
Hărțile gri ale influenței
Raportul Parlamentului atrage atenția că manipularea informațională a devenit o industrie globală, cu o infrastructură proprie: servere, companii-paravan, „fabrici de conținut”, canale Telegram care se infiltrează în spațiul public european.
De la rețeaua Matryoshka care a influențat discursul public în Moldova, până la site-urile Doppelganger care au reprodus știri false în limba germană, interferența externă nu mai este un fenomen izolat, ci o strategie geopolitică.
„Europa nu se mai confruntă doar cu dezinformare, ci cu o competiție pentru adevăr”, notează autorii studiului. De aceea, EDS propune crearea unei Rezerve Europene FIMI (Foreign Information Manipulation and Interference) — o forță de reacție rapidă modelată după rezerva de securitate cibernetică a UE.
Presa liberă – prima linie de apărare
Un capitol esențial al studiului privește protecția jurnaliștilor și a presei independente. Cazurile de intimidare, atacurile cibernetice asupra redacțiilor și procesele SLAPP (acțiuni juridice abuzive menite să reducă la tăcere presa) au determinat UE să acționeze legislativ.
În 2025, Directiva anti-SLAPP a fost adoptată, iar Comisia pregătește acum un Media Resilience Programme destinat susținerii redacțiilor independente și a inițiativelor de fact-checking. Instrumente precum European Media Freedom Act și European Digital Media Observatory devin piloni centrali ai acestei arhitecturi de protecție.
Educația ca infrastructură critică
Poate cea mai ambițioasă recomandare din raport este redefinirea conceptului de „infrastructură critică”. Nu doar rețelele electrice sau conductele de gaz ar trebui protejate, ci și educația democratică.
Autorii propun un program european comun de alfabetizare media și digitală, dezvoltat ca o platformă online multilingvă (MOOC), finanțată prin viitorul Cadru Financiar Multianual 2028–2034. Scopul: să ofere tinerilor instrumente pentru a recunoaște manipularea și să refacă legătura dintre democrație, tehnologie și spirit critic.
Scutul care trebuie să devină oglindă
European Democracy Shield nu este doar o strategie de securitate, ci o redefinire a democrației ca sistem rezilient. Studiul propune o „Strategie Hibridă” pe cinci ani, aliniată la Strategic Compass, care să integreze toate dimensiunile apărării democratice: digitală, juridică, educațională și societală.
Dar avertismentul final este limpede: fără o aplicare reală a legislației existente și fără coordonare între instituțiile UE, scutul riscă să rămână doar o metaforă.
„Democrația europeană nu se prăbușește într-o zi. Se erodează printr-o mie de clicuri, prin fiecare neadevăr acceptat ca adevăr. Scutul democratic trebuie să ne apere nu doar de alții, ci și de propria noastră oboseală civică.” — concluzie din studiul Parlamentului European
În ceea ce privește România, țara noastră se află în prima linie a noii arhitecturi europene de protecție democratică. Studiul Parlamentului European menționează explicit alegerile prezidențiale din 2024, când tentativele de manipulare cibernetică și campaniile coordonate pe platforme precum TikTok au determinat anularea votului din primul tur. Cazul românesc a devenit un exemplu de vulnerabilitate sistemică în fața interferențelor informaționale, iar Comisia Europeană a lansat o investigație formală privind respectarea Digital Services Act. În același timp, întârzierea transpunerii directivelor NIS2 și CER, care vizează protecția infrastructurilor critice, plasează România printre statele membre cu risc sporit în materie de securitate electorală și cibernetică.
În plan societal, România este vizată de mai multe măsuri cheie din viitorul European Democracy Shield: de la Directiva anti-SLAPP, ce protejează presa de procese abuzive, până la programul european de alfabetizare media destinat tinerilor. Pentru autoritățile române, miza este dublă — adaptarea legislației la standardele europene și consolidarea rezilienței societale prin educație civică și transparență. Poziționată la granița estică a Uniunii, România devine astfel nu doar un beneficiar, ci un posibil laborator de testare pentru noul model european de apărare a democrației.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
